Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 19 ianuarie 2023, sub număr x/2023, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, C. S.A., Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat repararea prejudiciului ce a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:
- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a sumelor reţinute cu ocazia restituirii activului acumulat la pensia privată obligatorie administrată de C. obligatoriu (în cuantum de 15.729 RON pentru reclamantul A. şi în cuantum de 14.342 RON pentru reclamanta B.), reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu reţinerea din fondul pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);
- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data reţinerii şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 130/2021);
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanţi în prezentul proces.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 95 din 23 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor în contradictoriu cu pârâta C.;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanţelor;
- a respins acţiunea fată de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernului României;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti;
- a respins excepţia rămânerii fără obiect;
- a respins excepţia lipsei de interes;
- a respins excepţia pre maturităţii;
- a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, C. S.A., Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâţii la plata către fiecare dintre reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate, Pilonul II obligatoriu, în cuantum de 15.729 RON pentru reclamantul A. şi în cuantum de 14.342 RON pentru reclamanta B., începând cu reţinerea din fondul de pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumelor reţinute de la data reţinerii şi până la plata integrală a sumelor;
- a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON, câte 300 RON pentru fiecare reclamant, reprezentând taxa de timbru.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 95 din 23 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
3.1. Recurentul-pârât Guvernul României a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea pe fond, în întregime, a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât a apreciat, în esenţă, că prima instanţă a stabilit nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului fără a verifica îndeplinirea condiţiilor unei răspunderi civile delictuale a autorităţii pârâte.
În opinia acestuia, instanţa de fond a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale şi, pe cale de consecinţă, în mod eronat a stabilit că acţiunea introductivă ar fi întrunit cerinţa legată de prejudiciu.
Recurentul-pârât a mai învederat şi că în mod eronat instanţa de fond a dispus în sarcina sa obligaţia de a plăti către reclamanţi dobânda legală de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei, întrucât se relevă lipsa capacităţii juridice civile şi corelativ, a calităţii procesuale pasive a Guvernului României.
Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situaţie în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi 108 şi pe cele ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului.
Guvernul României nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.
Recurentul-pârât a mai arătat şi că soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecăţii nu mai există, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (a fost adoptat actul normativ care reglementează în sensul solicitat de partea reclamantă, în considerarea Deciziei CCR nr. 650/2022) îşi are fundamentul în art. 194 lit. c) C. proc. civ.
Faţă de acestea, prin adoptarea actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea practică a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 şi a reglementat în sensul solicitat de partea reclamantă, împrejurare faţă de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susţine în continuare, în mod valabil, sancţionarea autorităţii publice pârâte pe calea urmată de către partea reclamantă.
Prin urmare, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii si/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferentelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.
Întrucât solicitarea părţilor reclamante vizează operaţiuni specifice de calcul şi plată/restituire a CASS, reţinută din pensie, recurentul-pârât a opinat că deciziile nr. 3526/2011 şi nr. 3792/2011, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi considerentele reţinute de instanţa supremă sunt aplicabile, mutatis mutandis şi în prezenta cauză, singura diferenţă fiind aceea că litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate a soluţiona cauzele care se circumscriu jurisdicţiei speciale a asigurărilor sociale.
Faţă de aceste aspecte, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (restituirea unor sume reţinute din pensie), recurentul-pârât a considerat pe de o parte, că Guvernul României nu poate fi obligat la plata despăgubirilor reprezentate de sumele reţinute din pensie cu titlu de CASS şi, pe de altă parte, că nu aceasta este calea care să asigure îndestularea părţii reclamante, pretenţiile acestora subsumându-se, astfel, jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Pentru aceleaşi considerente, recurentul-pârât a apreciat că este nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale aferente.
Astfel, în măsura în care instanţa de judecată a apreciat că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora, dobânda penalizatoare este "dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplittirea obligaţiei respective ia scadenţă (...)", rezultă în mod clar faptul că, debitorului obligaţiei băneşti - principale, îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente, pe cale de consecinţă.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurentul-pârât a susţinut că soluţia este nelegală, având în vedere pe de o parte, adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, mai sus amintită, cât şi faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
3.2. Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a învederat că în mod eronat instanţa de fond a respins excepţiile invocate de aceasta.
Referitor la excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive a arătat, în esenţă, că raportul juridic de acordare a drepturilor de pensie în prezenta speţă se derulează doar între reclamantă şi Casa de Pensii, casă care a calculat şi reţinut reclamantei din drepturile de pensie ale acesteia, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, care a fost virată către A.N.A.F.
De asemenea, aceasta nu are atribuţii în ceea ce priveşte colectarea sau restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate la bugetul FNUASS, Casa de Pensii fiind entitatea care a calculat şi reţinut contribuţia de asigurări de sănătate din drepturile de pensie cuvenite reclamantei, care are evidenţa plăţii drepturilor de pensie aferente reclamantei şi care este emitenta deciziilor de pensionare a reclamantelor, precum şi a taloanelor de plată a pensiilor acordate reclamantelor.
Totodată, colectarea contribuţiilor persoanelor juridice şi fizice care au calitatea de angajator, precum şi a contribuţiilor datorate de persoanele fizice obligate să se asigure se face de Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F. şi organele fiscale subordonate acesteia, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, iar instituţia recurentă nu îndeplineşte funcţia de creditor bugetar, aceasta fiind îndeplinită de Ministerul Finanţelor, potrivit art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Nu în ultimul rând, Ministerul Finanţelor este cel care deţine principalele atribuţii în materia fondurilor publice, întrucât monitorizează întreaga execuţie bugetară şi administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului.
Printr-un alt set de critici, recurenta-pârâtă a apreciat ca fiind eronate reţinerile instanţei de fond cu privire la respingerea excepţiei lipsei de interes a reclamantei ca fiind devenită lipsită de interes, cu consecinţa admiterii acţiunii acesteia. În prezenta cauză, deşi interesul reclamantei exista la data formulării cererii de chemare în judecata, acesta lipseşte la data judecării prezentei cauze. Astfel, solicitarea formulată de reclamantă de restituire a sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, este lipsită de efecte juridice în condiţiile în care legiuitorul a stabilit prin lege obligaţia de restituire a acestora.
În acest context a considerat ca fiind eronate şi reţinerile instanţei de fond referitoare la respingerea excepţiei prematurităţii în ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare şi a actualizării cu indicele de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate.
Deşi actualitatea dreptului nu este prevăzută expres ca o condiţie a exercitării acţiunii civile, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 34 din C. proc. civ. rezultă că actualitatea dreptului care a născut pretenţia afirmată trebuie analizată cu prioritate, odată cu cercetarea condiţiilor de exercitare a acţiunii civile. Textul de lege menţionat arată cazurile în care acţiunea civilă poate fi exercitată şi înainte ca dreptul să devină actual. Plasarea acestui text legal în capitolul privind condiţiile de exercitare a acţiunii civile duce la concluzia că actualitatea dreptului material la acţiune trebuie cercetată deodată cu celelalte condiţii ale acţiunii civile.
Motivul formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanţi, cât şi reţinerile instanţei de fond au ca fundament constatarea neconstituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, stabilită de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 650/2022, acest fapt atestând neconformitatea acesteia cu dispoziţiile Constituţiei României, fiind o formă sui generis de nelegalitate. Astfel, prejudiciile invocate de particulari prin declararea ca neconstituţională a unei ordonanţe de guvern, astfel că nu poate fi reţinută în sarcina CNAS plata prejudiciului pricinuit, actualizat.
Mai mult, din prevederile O.U.G. nr. 4/2023 rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că obligaţia restiturii sumelor reţinute din pensie cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate revine Casei Naţionale de pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, şi nu CNAS.
Pe fondul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că atât în materie fiscală, cât şi în materie civilă, plata dobânzilor este legată de existenta unei legături de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită cu observarea laturii subiective, respectiv a formei de vinovăţie.
Astfel, nu există o legătură de cauzalitate între obligaţia de restituire a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi plata dobânzilor si actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăţie a CNAS.
Totodată, o eventuală hotărâre judecătorească care să oblige CNAS la plata dobânzilor şi actualizărilor, ar avea un precedent negativ cu consecinţe majore asupra bugetului FNUASS, buget care are o destinaţie precisă, reglementată orin lege şi anume acordarea serviciilor medicale către asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, conform art. 220 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influenţe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât şi a calităţii serviciilor medicale acordate acestora.
3.3. Recurenta-pârâtă Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.
Recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, prima instanţă dând o greşită interpretare normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt şi de drept incidente în cauză, respectiv O.U.G. nr. 4/2023, art. 277 şi art. 281 din Legea nr. 95/2006.
Din interpretarea dispoziţiilor legale incidente rezultă că au obligaţia de a calcula şi de a reţine la sursă contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele care reaizează venituri din pensii Casele Teritoriale de Pensii şi Casele Sectoriale de Pensii, iar nu CASA OPSNAJ.
Faptul că reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate s-a realizat de către Casa Judeţeană de Pensii Dolj rezultă din taloanele de pensii eliberate de aceasta. în calitate de plătitori de venituri, Casa Judeţeană de Pensii Dolj are obligaţia, potrivit legii, de a calcula, reţine, declara şi plătii către ANAF, contribuţia reţinută.
Un alt motiv de critică îl constituie faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023 prin care s-a dispus repararea pagubelor în sensul restituirii sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv, şi a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate până la acoperirea integrală a prejudiciului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumelor reţinute, până la plata integrală a sumelor.
Recurenta-pârâtă a susţinut că nu are nicio atribuţie în colectarea sau restituirea sumelor de bani reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) care au titlul de creanţe fiscale şi nu intră în relaţii de natură juridică cu persoanele fizice care au obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări de sănătate, în speţă nici cu reclamanţii.
La data formulării prezentului recurs, reclamanţilor-intimaţi Casa Judeţeană de Pensii Dolj le-a restituit deja acestora contribuţia de asigurări sociale de sănătate reţinută în luna ianuarie, februarie şi martie 2022, astfel că obligarea pârâţilor la restituirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este lipsită de folos practice, instanţa neputând interveni asupra mecanismului de restituire a acestor sume instituit de legiuitor.
Având în vedere cele menţionate rezultă în opinia recurentei-pârâte că aceasta nu a a avut nicio atribuţie în calcularea şi reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate la veniturile din pensii şi nici în restituirea contribuţiei, aceasta se realizează de către Casa Naţională de Pensii Publice prin transfer de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu au fost formulate întâmpinări.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, motivele de recurs de ordine publică subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. statuează că hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta este incident "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".
Prin urmare, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, hotărârea este casabilă atunci când cuprinde motive contradictorii sau dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie, însă în dispozitiv instanţa a pronunţat o soluţie contrară.
Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanţii, în calitatea acestora de beneficiari ale unor pensii de serviciu, au învestit instanţa de judecată cu o cerere de obligare a pârâţilor la despăgubiri constând în plata sumelor reţinute cu ocazia restituirii activului acumulat la pensia privată obligatorie administrată de C. obligatoriu (în cuantum de 15.729 RON pentru reclamantul A., şi în cuantum de 14.342 RON, pentru reclamanta B.), reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu bază de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de – 4.000 RON, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu reţinerea din fondul pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004), precum şi obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data reţinerii şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 130/2021).
Deşi în cuprinsul considerentelor, în partea aferentă soluţionării excepţiilor, instanţa de fond a motivat în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor, atunci când a procedat la soluţionarea fondului, prima instanţă, bazat pe o motivare generică, a înţeles să oblige toţi pârâţii, inclusiv pe Ministerul Finanţelor, dar şi pe C., cu privire la care reclamanţii formulaseră o cerere de renunţare la judecată, la plata despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, contradicţie ce se evidenţiază şi în dispozitivul hotărării recurate.
Procedând de o asemenea manieră, instanţa de fond a încălcat prevederile legale care statuează că motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.
Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.
Concluzionând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească care cuprinde motive contradictorii, eliptice, ce au generat nelămurirea aspectelor legate de cadrul procesual incident în cauză şi de părţile raportului obligaţional, Înalta Curte constată că nu este lămurită situaţia de fapt sub aspectele relevate şi nu se poate verifica aplicarea corectă a legii în cauză.
Neputând exercita un control de legalitate asupra acestor chestiuni, care nu au fost lămurite de instanţa de fond şi, de asemenea, neputând priva părţile de un grad de jurisdicţie prin rezolvarea lor direct în recurs, Înalta Curte, coroborând art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 cu dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează să stabilească fără echivoc cadrul procesual şi părţile debitoare în raportul obligaţional dedus judecăţii.
În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor din cererile de recurs care se circumscriu motivului de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceste critici urmând a fi examinate de prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursurilor declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti împotriva sentinţei civile nr. 95/2023 din 23 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa civilă recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti împotriva sentinţei civile nr. 95/2023 din 23 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 28 noiembrie 2024.