Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 14 decembrie 2023, sub nr. x, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Garda Forestieră Ploieşti, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea Gărzii Forestiere Ploieşti şi a IGPR la clarificarea situaţiei materialului lemnos confiscat constând în 126,08 mc cherestea răşinoase, depozitată în curtea societăţii reclamante, în principal în sensul:
- emiterii procesului – verbal de confiscare fizică a cantităţii de 126,08 mc material lemnos aflat în depozitul reclamantei, obligării acestora la predarea cherestelei în custodie Ocolului Silvic care deţine spaţiul de depozitare cel mai apropriat de locul confiscării şi obligării celor două instituţii la înregistrarea procesului – verbal de confiscare a materialelor lemnoase în aplicaţia SUMAL 2.0 contravenţii – SNEICS – prevăzută de art. 3 lit. i) din Norme, urmând ca acesta sau hotărârea judecătorească emisă să constituie document de provenienţă, precum şi obligarea A.J.F.P. Covasna la restituirea pe seama reclamantei a sumei de 50.000 RON achitată către aceasta fără a fi datorată;
- iar în subsidiar, în măsura în care se apreciază că măsura complementară a confiscării valorice luată în speţă ar produce efecte juridice, să dispună obligarea Gărzii Forestiere Ploieşti şi a IGPR la clarificarea situaţiei materialului lemnos confiscat constând în 126,08 mc cherestea răşinoase, în sensul: emiterii procesului – verbal de confiscare valorică a cantităţii mai sus arătate şi înregistrării procesului – verbal de confiscare valorică în aplicaţia SUMAL 2.0 contravenţii – SNEICS – prevăzută de art. 3 lit. i) din Norme, urmând ca acesta sau hotărârea judecătorească emisă să constituie document de provenienţă, iar în cazul respingerii petitelor I şi II, reclamanta a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de document de provenienţă pentru cantitatea de 126,08 mc cherestea răşinoase confiscată, cu obligarea pârâtelor 1 şi 2 la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 525/28.06.2024, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Ploieşti, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, ca fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul cererii principale formulate de reclamantă.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 145 din 07 noiembrie 2024, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, a constatat ivit conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţinând, în esenţă, ca fiind incidente dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001, în raport de faptul că emiterea procesului – verbal de confiscare fizică/valorică a cantităţii de material lemnos confiscat reprezintă o măsură care se referă la executarea sancţiunii contravenţionale complementare a confiscării materialului lemnos, dispusă în speţă în privinţa societăţii reclamante.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Covasna – secţia civilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine, din modul în care a fost formulată şi motivată acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, că, urmare a consemnărilor din Procesul-verbal nr. x încheiat în 01 martie 2022 de agenţii constatatori din cadrul Gărzii Forestiere Ploieşti delegaţi de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu o cerere având drept capăt principal obligarea pârâtelor de a emite actul administrativ necesar clarificării situaţiei materialului lemnos confiscat constând în 1265,08 mc cherestea răşinoase, depozitată în curtea societăţii reclamante, respectiv de emitere a procesului-verbal de confiscare fizică a acestei cantităţi de material lemnos.
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Textul de lege menţionat instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ. Având în vedere că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, reclamanta neformulând pretenţii care să facă parte din categoria celor enumerate de textul citat anterior, relevant pentru stabilirea competenţei material este criteriul rangului autorităţii sau instituţiei publice titulare a raportului juridic dedus judecăţii, în a cărei competenţă administrativă intră actul administrativ dedus judecăţii prin capătul principal de cerere.
Deşi reclamanta a chemat în judecată mai multe autorităţi publice de rang diferit, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În cauza de faţă, obiectul principal al cererii îl reprezintă obligarea pârâtei Garda Forestieră Ploieşti - autoritate publică locală, de a emite actul administrativ necesar clarificării situaţiei generate de Procesul-verbal nr. x încheiat în 01 martie 2022 de agenţii constatatori din cadrul Gărzii Forestiere Ploieşti delegaţi de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a autorităţii căreia i se solicită emiterea actului administrativ, în cazul de faţă Garda Forestieră Ploieşti, autoritate publică locală.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 teza I, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. (...)", astfel că, în cauză, în raport de sediul reclamantei, care este în localitatea Ghelniţa nr. 1136, judeţul Covasna, competent să soluţioneze cauza este Tribunalul Covasna.
Deşi Tribunalul Covasna nu este implicat în conflictul de competenţă sesizat (întrucât niciuna dintre instanţe nu a apreciat că ar reveni acesteia competenţa de soluţionare a cauzei), Înalta Curte reţine că, în pronunţarea regulatorului de competenţă, trebuie să stabilească instanţa de judecată competentă conform dispoziţiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei pentru competentă soluţionare unei instanţe/secţii/complet specializat neimplicat în conflictul negativ sesizat.
Declinările reciproce de competenţă reprezintă premisa regulatorului de competentă, însă stabilirea instanţei competente nu este limitată de dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., la alegerea uneia dintre instanţele aflate în conflict. O altă abordare ar conduce la stabilirea competenţei în favoarea unei instanţe neprevăzute de lege, soluţia astfel pronunţată relevând un caracter formal al regulatorului de competenţă, care s-ar limita la achiesarea la una dintre opiniile instanţelor aflate în conflict, deşi, în realitate, niciuna din aceste opinii nu este susţinută de textele de lege, ceea ce ar echivala cu o eludare a caracterului imperativ al normei de procedură care instituie respectiva competenţă.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Covasna – secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii AJFP Covasna-Serviciul Fiscal Municipal Târgu Secuiesc, Garda Forestieră Ploieşti şi IGPR-Direcţia de Ordine Publică-Serviciul de Protecţie a Fondului Forestier, în favoarea Tribunalului Covasna – secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 28 noiembrie 2024.