Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, solicitând anularea Deciziei nr. 1154 din data de 30.03.2023 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022 şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea pe fond a contestaţiei în ceea ce priveşte suma de 498.258 RON, pentru care s-a dispus suspendarea, precum şi anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022 cu privire la suma de 3.782.625 RON şi plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 583 din data 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj; a anulat Decizia nr. 1154 din data de 30.03.2023 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în ceea ce priveşte dispoziţia de suspendare a soluţionării contestaţiei formulate de persoana fizică A. împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022 în ceea ce priveşte suma de 498.258 RON, reprezentând creanţe fiscale principale; a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022, în ceea ce priveşte suma de 498.258 RON, reprezentând creanţe fiscale principale; a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj şi Decizia nr. 1154 din data de 30.03.2023 privind soluţionarea contestaţiei administrative emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în ceea ce priveşte suma de 3.782.625 RON, reprezentând creanţe fiscale principale şi accesorii aferente. Totodată, a luat act că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, ambii prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, recursul fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
4. Apărările formulate în cauză
Recursul declarat în cauză este întemeiat de recurenţii-pârâţi pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente de către prima instanţă în raport de soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare a Deciziei nr. 1154/30.032023.
În raport de soluţia dispusă se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor codului de procedură fiscal sub următoarele aspecte.
Primul aspect priveşte soluţia de anulare a Deciziei nr. 1154/30.03.2023 în ceea ce priveşte dispoziţia de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative formulate de reclamantul-intimat împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare în ceea ce priveşte suma de 498-258 RON reprezentând creante fiscale principale şi obligaţia de soluţionare a contestaţiei administrative cu privire la această sumă.
Se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 277 alin. 1 lit. a) şi b) Codul de procedură fiscală determinată de reţinerea unei situaţii de fapt eronate privind stabilirea unei situaţii premisă greşite în sensul unei nemotivări a deciziei contestate sub aspectul laturii obiective a infracţiunii pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală şi faţă de care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative pentru suma de 498.258 RON impozit pe profit şi TVA.
În recurs se arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că nu este motivată soluţia de suspendare pe aspecte care constituie latura obiectivă a infracţiunii pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală.
În conformitate cu prevederile art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu adresa nr. DJC"A!F 1194/21.11.2018, au fost transmise Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combaterea a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie rezultatele finale ale inspecţiei fiscale şi aspectele constatate prin decizia de impunere nr. x/21.11.2018, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscala nr. x/21.11.2018, în vederea efectuării cercetărilor ce se impun şi constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Potrivit prevederilor art. 277 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală soluţionarea contestaţiei prealabile se poate suspenda prin decizie motivată atunci când pe rol se află în curs de judecată o cauza similară şi a cărei judecată are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Se arată că organele de cercetare penală au prioritate în soluţionarea sesizării penale asupra realităţii obligaţiilor fiscale principale impuse prin decizia de impunere nr. x/21. XI.2018 în sarcina B. S.R.L., pentru care s-a emis decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantului-intimat, iar până la soluţionarea definitivă pe latura penală s-a dispus suspendarea soluţionării conform art. 277 alin. 1 lit. b) şi art. 279 alin. 5 Codul de procedură fiscală.
Al doilea aspect de nelegalitate invocat vizează aplicarea/interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. d) şi art. 25 alin. (2)1 din Codul de procedură fiscală de către prima instanţă în ceea ce priveşte soluţia de anulare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare din 16. XI.2022 şi a Deciziei nr. 1154/30.03.2023 în ceea ce priveşte suma de 3.782.625 RON reprezentând creanţe fiscale principale şi accesorii aferente.
Cu privire la această soluţie se invocă faptul că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. d) şi art. 25 alin. (2)1 din Codul de procedură fiscală în sensul că, în lipsa unei stabiliri corecte şi complete a situaţiei de fapt vizând acţiunile/inacţiunile reclamantului-intimat atât în calitate de asociat majoritar cât şi ca administrator al societăţii în insolvenţă B. S.R.L. a concluzionat că decizia de atragere a răspunderii solidare nu este legală deoarece nu este motivată pe aspectul existenţei unei rele credinţe a reclamantului care să fi condus la insolvabilitatea societăţii debitoare.
Se susţine că prin decizia de angajarea a răspunderii solidare, a cărei anulare a fost dispusă, sunt indicate actele şi faptele care demonstrează reaua -credinţă a intimatului - reclamant, în calitate de asociat cu 95% cotă de participare la beneficii şi administrator al debitoarei,
Întrucât instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată, acest lucru a condus la o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 25, alin. (2), lit. d), precum şi ale art. 25, alin. (2)1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Se solicită de recurenţii-pârâţi admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii acţiunii ca nefondate şi menţinerea ca legale a actelor fiscale contestate.
La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în şedinţa publică din 5. XI.2024 a invocat prealabil excepţia nulităţii recursului apreciind că acesta este nemotivat în raport de temeiul de drept invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.
Curtea, pe excepţia nulităţii recursului invocată de recurentul -reclamant va respinge ca nefondată în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 489 alin. 1 şi (2) C. proc. civ. pentru a se constata nulitatea recursului declarat în cauză.
Recursul declarat de recurenţii-pârâţi a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., aspectele de nelegalitate invocate vizând soluţia recurată încadrându-se în cadrul acestui motiv de casare conform art. 489 alin. 2 C. proc. civ.
Reluarea unor aspecte de fapt nu determină nulitatea căii de atac în condiţiile în care aceste aspecte privesc în concret interpretarea şi aplicarea normelor de drept material incidente respectiv dispoziţiilor codului de procedură fiscală pe aspecte de nelegalitate invocate, în raport de soluţiile dispuse pe ambele sume contestate.
În consecinţă, Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de reclamantul-intimat.
Analizând recursul declarat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, ca o consecinţă a stabilirii unei premise greşite pe soluţia de anulare în ceea ce priveşte suma de 3.782.625 RON reprezentând creanţe fiscale principale şi accesorii aferente.
În limita acestei sume recursul este fondat, în cauză impunându-se pentru următoarele considerente casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În ceea ce priveşte soluţia de fond recurată cu privire la suma de 498.258 RON reprezentând creanţe fiscale principale cu privire la care s-a dispus obligarea la soluţionarea contestaţiei administrative suspendată în baza art. 277 alin. 1 lit. a) şi b) Codul de procedură fiscală, Curtea va menţine sentinţa atacată, în cauză nefiind îndeplinite cu privire la această sumă condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.
Curtea verificând legalitatea sentinţei atacate cu privire la soluţia de anulare a Deciziei nr. 1154/30.03.2023 pentru suma de 3.782.625 RON constată că prima instanţă, plecând de la o premisă greşită – nemotivarea deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantului, nu a lămurit situaţia de fapt în sensul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) şi alin. (2)1 din Codul de procedură fiscală.
Fiecare dintre cele două cazuri de atragere a răspunderii solidare are condiţii proprii prevăzute de lege, atât sub aspectul calităţii persoanelor în raport de care trebuie dovedită reaua credinţă, cât şi a celorlalte elemente în funcţie de care poate fi antrenată această formă specială de răspundere în materie de obligaţii fiscale.
Curtea reţine ca fondate aspecte de nelegalitate invocate cu privire la soluţia de anulare a actelor contestate cu privire la suma de 3.782.625 RON faţă de care s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului-intimat.
Aceasta deoarece premisa anulării reţinute de prima instanţă aceea a nemotivării deciziei de angajare a răspunderii solidare este nelegală, iar plecând de la această premisă prima instanţă nu a verificat pe situaţia de fapt condiţiile angajării răspunderii solidare a reclamantului, pe cele două cazuri menţionate în Decizia de angajare a răspunderii solidare din 16. XI.2022 respectiv îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală, în raport de calitatea reclamantului de administrator şi conform art. 25 alin. (21) Codul de procedură fiscală în raport de calitatea sa de asociat al debitorului insolvabil.
Prima instanţă a apreciat greşit în sensul nelegalităţii deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantului sub aspectul nemotivării.
În opinia Curţii decizia este motivată şi pe fond a apreciat nelegal prima instanţă în sensul lipsei relei credinţe a reclamantului, în lipsa verificării pe situaţia de fapt a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) şi alin. (2)1 din Codul de procedură fiscală şi a verificării faptice a realităţii apărărilor făcute de reclamant cu privire la destinaţia efectivă a sumelor de bani încasate de la societate (aspecte reiterate la fila x şi următoarele din întâmpinarea depusă în recurs).
În raport de aceste motive Curtea în baza art. 497 şi 498(2) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă cererea de anulare vizând actele contestate în ceea ce priveşte suma de 3.728.625 RON, pentru stabilirea situaţiei de fapt şi verificării îndeplinirii condiţiilor pe ambele cazuri de angajare a răspunderii solidare ale reclamantului menţionate ca temei în actele contestate.
Curtea va menţine în rest sentinţa atacată apreciind ca nefondat aspectul de nelegalitate în ceea ce priveşte soluţia de anulare a sumei de 488.258 RON reprezentând creanţe fiscale.
Curtea apreciază că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală în raport de situaţia de fapt, în sensul că nu poate fi împiedicată soluţionarea contestaţiei administrative cu privire la suma de 498.258 RON faţă de care s-a formulat sesizarea penală, de lipsa unei soluţii definitive în dosarul penal faţă de suma contestată.
În cauză nu s-a probat în sensul arătat de recurenţii-pârâţi respectiv faptul că soluţionarea contestaţiei administrative depinde de tot de soluţionarea dosarului penal, raportat la latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca obiect al sesizării penale.
Pe de altă parte, Curtea constată că faţă de data sesizării penale 21. XI.2018 şi în lipsa unei soluţii pe latura penală, în cauză a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a contestaţiei administrative, reclamantul-intimat având dreptul, în raport de jurisprudenţa naţională şi europeană, de a-i fi soluţionată pe fond cauza administrativă, într-un termen rezonabil.
Iar în prezenta cauză termenul rezonabil este depăşit în raport de data sesizării penale 21. XI.2018, fiind incidente dispoziţiile art. 6 din CEDO.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 489 C. proc. civ. va respinge ca nefondată excepţia nulităţii recursului invocat de reclamantul-intimat.
În baza art. 497-498(2) C. proc. civ. va admite recursul declarat şi va casa în parte sentinţa atacată.
Va trimite spre rejudecare la aceeaşi instanţă cererea de anulare a actelor contestate în ceea ce priveşte suma de 3.782.625 RON reprezentând creanţe fiscale principale şi accesorii aferente.
Va menţine în rest sentinţa atacată cu privire la soluţia dispusă cu privire la suma de 498.258 RON reprezentând creanţe fiscale principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A., ca nefondată.
Admite recursul declarat de recurentul – pârât Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei civile nr. 583 din data 22 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi trimite spre rejudecare la aceeaşi instanţă cererea de anulare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare x/16.11.2022 emisă de AJFP Dolj şi a Deciziei nr. 1154/30.03.2023 de soluţionare a contestaţiei administrative emisă de Ministerul Finanţelor în ceea ce priveşte suma de 3.782.625 RON.
Menţine în rest sentinţa recurată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 decembrie 2024.