Şedinţa publică din data de 09 decembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, contestatorul Partidul A. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Biroul Electoral Central şi Autoritatea Electorală Permanentă:
- anularea deciziei nr. 352D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, respectiv suspendarea executării deciziei nr. 340D din 7 decembrie 2024 şi a actelor subsecvente;
- repunerea în termenul legal de formulare a cererii de anulare a alegerilor parlamentare,
- anularea alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2024 şi restituirea sumelor cheltuite în timpul campaniei electorale,
- suspendarea atribuirii mandatelor până la publicarea informaţiilor desecretizate privind eventualele activităţi ilegale, similare cu cele desfăşurate pentru alegerea Preşedintelui României, care au fost desfăşurate de competitorii electorali angrenaţi în competiţia electorală pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, în baza solicitărilor transmise către CSAT şi în caz de viciere a campaniei electorale, anularea proceselor-verbale de atribuire a mandatelor transmise de birourile electorale de circumscripţie către Biroul Electoral Central.
S-a solicitat, totodată, suspendarea judecăţii cauzei, având în vedere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, invocată printr-un memoriu separat.
În motivarea cererii, expunându-se situaţia de fapt, s-a arătat că la data de 7.12.2024, A., în calitate de competitor electoral, a transmis prin intermediul poştei electronice la Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din 1 decembrie 2024 o cerere de repunere în termen şi de anulare a alegerilor parlamentare organizate la data de 1 decembrie 2024.
Cererea transmisă către Biroul Electoral Central are ca fundament apariţia unor informaţii noi, apărute în rapoartele Serviciului de Informaţii Externe, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, care indică într-un mod evident, distorsionarea campaniei electorale prin acţiuni ilegale ale unor competitori electorali, situaţie care a condus la afectarea rezultatului alegerilor. Gravitatea acestor acţiuni ilegale care au constat în finanţare ilegală şi desfăşurarea unei campanii ilegale, au condus la anularea alegerilor prezidenţiale de către Curtea Constituţională a României prin Hotărârea nr. 32/2024.
Astfel, ca urmare a şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, au fost prezentate documente (ulterior desecretizate) cu privire la atacuri la adresa securităţii naţionale, generate de acţiunile unor actori cibernetici statali şi non-statali asupra unor infrastructuri B., suport pentru procesul electoral.
Potrivit comunicatului transmis de Administraţia prezidenţială, în data de 4.12.2024, Preşedintele C. a declasificat informaţiile prezentate de Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Afacerilor Interne, în care se menţionează că au existat suspiciuni cu privire la corectitudinea şi legalitatea procesului electoral.
In Documentul CSAT - SRI, secţiunea 1.5 Conduita D. şi relaţionarea cu autorităţile române, sunt menţionate următoarele: "La nivelul platformei D. a mai fost identificată o activitate de promovare masivă, derulată în ultimele două săptămâni, pentru susţinerea E., partid suveranist înfiinţat în anul 2023, care îl susţine pe F.."
Conform documentelor CSAT, campania electorală a fost afectată de o serie de manipulări venite din partea unor conturi de D. fictive (în jur de 25.000) prin care,,(...)au fost obţinute date certe care relevă intenţiile unor persoane de pe teritoriul României (...) de a iniţia acţiuni de natură să afecteze suveranitatea Statului Român".
Campania lui F. şi a Partidului E. a fost sprijinită logistic şi financiar de actori statali şi non-statali străini, cu intenţia de a influenţa alegerile şi de a destabiliza ţara.
Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat în campania electorală prezidenţială a afectat în mod direct campania electorală parlamentară, dată fiind conexiunea clară dintre candidatul F. şi E., pe de o parte şi pe de altă parte, suprapunerea campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale cu cea pentru alegerile parlamentare.
Este evident că cele două campanii (campania candidatului F. şi campania E.), sunt într-o strânsă legătură, iar efectele metodelor nelegale folosite în campania lui F. se răsfrâng şi asupra campaniei E. şi pe cale de consecinţă, contestatorul a apreciat că acelaşi raţionament de anulare a alegerilor pentru funcţia de preşedinte se aplică în mod direct şi pentru anularea alegerilor pentru Parlamentul României.
A. a solicitat în data de 8.12.2024 preşedintelui C., în calitatea sa de Preşedinte al CSAT, dispunerea de urgenţă, în cadrul Consiliului de Apărare a Ţării, a desecretizării tuturor informaţiilor cu privire la eventualele activităţi similare cu cele desfăşurate pentru alegerea Preşedintelui României, care au fost desfăşurate de competitorii electorali angrenaţi în competiţia electorală pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor. De asemenea, în cererea adresată, şi-a exprimat interesul legitim de a avea acces la informaţii inclusiv, dar fără a se limita, la activitatea E., care a fost menţionat în documentele desecretizate şi prezentate public de către Preşedinţia României, care indică ingerinţe externe în procesul electoral din România.
Invocând dispoziţiile art. 3, lit. n), o), p) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, care definesc ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, contestatorul a artătat că libertatea alegătorilor de a-şi forma o opinie include dreptul de a fi corect informaţi înainte de a lua o decizie. Mai precis, libertatea alegătorilor de a-şi forma o opinie presupune dreptul de a obţine informaţii corecte despre candidaţi şi procesul electoral din toate sursele, inclusiv online, precum şi protecţia împotriva influenţei nejustificate, prin acte/fapte nelegale şi disproporţionate, asupra comportamentului de vot. Publicitatea politică se poate transforma uneori într-un "vector de dezinformare, în special atunci când [...] nu îşi dezvăluie caracterul politic, provine de la sponsori din afara Uniunii sau face obiectul unor tehnici de vizare a unui public-ţintă sau de distribuire a materialului publicitar" (a se vedea, şi Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparenţa şi vizarea unui public-ţintă în publicitatea politică, considerentul 4]. Pe cale de consecinţă, trebuie exclusă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală.
În justificarea cererii de anulare a alegerilor s-a arătat că Hotărârea nr. 32/2024 a Curţii Constituţionale a României subliniază importanţa respectării principiilor fundamentale ale procesului electoral, consacrate de Constituţia României. În această decizie, Curtea a constatat că încălcarea caracterului liber şi corect al votului şi afectarea egalităţii de şanse a competitorilor electorali au dus la distorsionarea rezultatului alegerilor, ceea ce a justificat anularea întregului proces electoral. Dreptul la alegeri libere, corecte şi transparente reprezintă un element esenţial al ordinii constituţionale (paragraful 6). Totodată, aceasta a afirmat că suveranitatea naţională, consacrată de art. 2 alin. (1) din Constituţie, este exercitată prin organe reprezentative alese printr-un proces electoral corect şi liber. Drepturile electorale, incluzând dreptul de a vota şi de a fi ales, sunt drepturi fundamentale garantate de Constituţie (art. 36 şi 37), iar nerespectarea acestora poate conduce la încălcarea democraţiei constituţionale (paragraful 7).
Curtea a evidenţiat că orice inegalitate vădită între competitori sau lipsă de transparenţă în utilizarea resurselor (cum ar fi cele digitale sau financiare) conduce la alterarea încrederii alegătorilor şi la vicierea rezultatului electoral (paragrafele 14 şi 16).
În cazul alegerilor parlamentare din 1 decembrie 2024, aplicarea principiilor din Hotărârea nr. 32/2024 justifică anularea procesului electoral având in vedere faptul că s-au constatat neregularităţi grave, cum ar fi fraude electorale, manipularea votului sau lipsa de egalitate de şanse între partide/candidaţi.
Astfel, în conformitate cu Documentul CSAT - SRI, "La nivelul platformei D. a mai fost identificată o activitate de promovare masivă, derulată în ultimele doua săptămâni, pentru sistinerea E., partid suveranist, înfiinţat in anul 2023, care îl susţine pe F.."
Pe de altă parte, ascensiunea E. a fost determinată de o campanie coordonată de creştere a popularităţii în mediul online (echivalentul a 600 000 de voturi, obţinând un scor electoral de 6,39%) cu un buget raportat la doar 177.368 RON, din care doar 68.000 RON au fost folosiţi pentru campanii online. In contextul alegerilor parlamentare, există o suspiciune rezonabilă cu privire la promovarea derulată cu eludarea legislaţiei naţionale din domeniul electoral, dar şi exploatarea algoritmilor unor platforme de social media pentru creşterea în ritm accelerat al popularităţii E. având în vedere că acest partid a fost înfiinţat în iulie 2023, prin urmare un partid înfiinţat doar de un an, dar cu o ascensiune inexplicabilă în timpul alegerilor parlamentare.
Aceste neregularităţi au avut un impact semnificativ asupra rezultatului alegerilor, afectând alocarea mandatelor.
In conformitate cu art. 12 alin. (3) din Legea 208/2015, "cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă." Deşi textul legal pare să limiteze aplicabilitatea doar la secţii de votare/circumscripţii electorale, a apreciat contestatorul că norma ar trebui interpretată şi în sensul posibilităţii anulării în integralitate a alegerilor, în anumite condiţii excepţionale.
Dacă autoritatea competentă (Biroul Electoral Central) are prerogativa de a dispune anularea alegerilor într-o secţie sau circumscripţie, această prerogativă ar trebui, în cazuri excepţionale, să fie extinsă la întreaga procedură electorală dacă se dovedeşte că neregulile afectează substanţial rezultatele generale ale alegerilor.
Această interpretare se fundamentează pe următoarele argumente:
a/respectarea principiului proporţionalităţii - anularea alegerilor în integralitate trebuie să fie văzută ca un remediu excepţional, utilizat doar în cazuri grave, când încălcările procesului electoral depăşesc impactul local şi afectează legitimitatea întregului proces electoral. Limitarea strictă a posibilităţii de anulare doar la nivel local (secţie sau circumscripţie) poate genera situaţii de inechitate, lăsând nesancţionate nereguli sistemice care compromit legalitatea alegerilor.
b/argumentul finalităţii procesului electoral - Finalitatea procesului electoral este de a reflecta voinţa suverană a cetăţenilor. Dacă neregulile constatate într-un număr semnificativ de secţii sau circumscripţii compromit acest obiectiv, limitarea aplicării art. 12 alin. (3) doar la nivel local poate împiedica realizarea scopului fundamental al alegerilor. În acest context, se impune o interpretare extensivă a normei, care să permită anularea întregului proces electoral în cazul în care acesta a fost viciat în ansamblu.
c/concordanţa cu principiile constituţionale - Conform art. 1 alin. (5) din Constituţia României, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Acest principiu impune ca interpretarea normelor juridice să fie realizată în conformitate cu valorile fundamentale ale statului de drept, inclusiv legalitatea şi legitimitatea procesului electoral.
O interpretare strict literală a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) ar putea duce la situaţii absurde, în care acţiuni ilegale extinse la nivelul întregii ţări să nu poată fi remediate adecvat. În schimb, o interpretare care permite anularea în integralitate a alegerilor, atunci când se dovedeşte că neregulile au afectat decisiv întreg procesul, contribuie la respectarea principiului constituţional al suveranităţii poporului (art. 2 din Constituţie).
Deşi în dreptul public interpretările extensive ale normelor sunt, de regulă, restricţionate, autorităţile publice, inclusiv instanţele, au obligaţia să asigure remedii adecvate în faţa unor situaţii excepţionale, iar o interpretare adecvată a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) ar trebui să permită anularea alegerilor în întregime, atunci când gravitatea încălcărilor o impune.
În privinţa repunerii în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor, s-a apreciat că deşi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 prevede sancţiunea decăderii, nu există o dispoziţie expresă care să excludă aplicarea instituţiei repunerii în termen din art. 186 Cod procedură civilă. În absenţa unei derogări explicite, dispoziţiile generale ale C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la repunerea în termen (art. 186), rămân aplicabile. Acest lucru este susţinut de principiul potrivit căruia limitarea accesului la justiţie trebuie să fie reglementată clar şi explicit, nu presupusă. Orice interpretare restrictivă a termenului special care ar exclude repunerea în termen ar putea încălca acest drept fundamental, fiind astfel contrară prevederilor constituţionale.
Contestatorul a invocat circumstanţe obiective si justificative, susţinând că repunerea în termen este posibilă dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată să respecte termenul din cauze obiective şi independente de voinţa sa .
Cererea de repunere în termen se bazează pe imposibilitatea obiectivă de acces la informaţiile pertinente privind acţiunile neconstituţionale şi ilegale desfăşurate de un competitor electoral în perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, informaţii cu caracter strict secret, care au fost desecretizate abia la data de 04.12.2024, după expirarea termenului prevăzut de Legea 208/2015 pentru formularea unei cereri de anulare a alegerilor parlamentare.
În astfel de cazuri, interesul pentru garantarea dreptăţii şi corectitudinii procesului electoral ar trebui să prevaleze asupra strictei aplicări a termenului, mai ales dacă este dovedită existenţa unei fraude electorale care ar fi afectat atribuirea mandatelor.
Caracterul imperativ al termenului prevăzut în art. 12 alin. (3) din Legea 208//2015 trebuie interpretat în corelaţie cu scopul său final - garantarea integrităţii procesului electoral. Dacă nerespectarea termenului de 48 de ore este justificată, iar dovezile prezentate demonstrează o fraudă electorală care ar fi modificat atribuirea mandatelor, refuzul de a admite repunerea în termen ar putea aduce un prejudiciu mai mare democraţiei decât admiterea unei cereri tardive. În acest context, principiul proporţionalităţii ar susţine acceptarea repunerii în termen, pentru a asigura realizarea scopului legii.
În contextul invalidării alegerilor, procentele obţinute devin, de asemenea, lipsite de valabilitate, fără ca acest fapt să poată fi imputat competitorilor electorali. În plus, se observă neîndeplinirea de către Statul Român a obligaţiei de prevenire a interferenţelor în procesul electoral, prin raportare la principiile constituţionale, identificată prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024.
Competitorii electorali trebuie repuşi în situaţia financiară anterioară desfăşurării alegerilor pentru a asigura posibilitatea participării lor la un nou ciclu electoral, în absenţa constrângerilor financiare care ar putea afecta egalitatea de şanse. Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut în legislaţia primară modul de rambursare a cheltuielilor în cazul anularii unui scrutin şi reluarea întregii proceduri ce implica strângerea de semnături şi derularea campaniei electorale, s-a considerat imperios necesar ca Biroul Electoral Central să sesizeze Guvernul României cu solicitarea de armonizare a legislaţiei alegerilor din România cu o astfel de situaţie. Prin urmare, Biroul Electoral Central ar trebui să solicite Guvernului să adopte măsuri legislative pentru reglementarea acestei situaţii.
În drept, contestaţia formulată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 12, alin. (3) din Legea nr. 208/2015, art. 3, lit. n), o), p) din Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României şi art. 186 C. proc. civ.
Intimatul Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare faţă de contestaţia formulată şi nu a înaintat documentaţia care a stat la baza adoptării deciziilor contestate.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând contestaţia prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Cu prioritate, se va reţine că potrivit încheierii de şedinţă din data de 09.12.2024, ce reprezintă practicaua prezentei decizii, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială în privinţa capetelor de cerere referitoare la suspendarea Deciziei BEC nr. 340 D din 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 şi a actelor subsecvente dispunându-se formarea unui dosar separat, în vederea declinării competenţei de soluţionare a acestora către instanţa competentă.
Pe cale de consecinţă, în prezentul dosar, instanţa a rămas investită cu soluţionarea cererilor având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 352D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, repunerea în termenul legal de formulare a cererii de anulare a alegerilor parlamentare, anularea alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2024 şi restituirea sumelor cheltuite în timpul campaniei electorale, precum şi cererea de suspendare a atribuirii mandatelor şi anularea proceselor-verbale de atribuire a mandatelor.
Totodată, se mai reţine că, prealabil solutionării tuturor acestor cereri, Înalta Curte a reţinut spre soluţionare cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Autoritatea Electorală Permanentă, care urmează a fi cercetate aşadar, cu prioritate.
II.1. Asupra cererii de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
Prin cererea ataşată prezentei contestaţii, contestatorul Partidul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, solicitând şi suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea de către forul constituţional a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, s-a constituit dosarul asociat nr. x/2024, conform art. 104 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care cererea de sesizare a CCR a fost admisă.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, ceea ce presupune o analiză din partea instanţei asupra îndeplinirii condiţiilor procedurale pentru a se dispune suspendarea dar şi a oportunităţii unei astfel de măsuri.
În cauza de faţă, în raport de soluţia de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, pronunţată prin încheierea din 9 decembrie, în dosarul asociat anterior indicat, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentei contestaţii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluţionării cauzei şi, totodată, nici nu sunt îndeplinite condiţiile procedurale pentru a fi dispusă.
În acest sens, este de observat că, în cazul sesizării Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cursul soluţionării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecăţii pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Abrogarea acestor dispoziţii a fost însoţită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituţională a României s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul excepţiei.
Totodată, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii poate fi dispusă atunci când " dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi". Or, existenţa "unei alte judecăţi", are în vedere existenţa unui alt dosar aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, iar nu a unei sesizări aflate pe rolul Curţii Constituţionale, care nu reprezintă "o judecată", potrivit art. 413 C. proc. civ.. În acest sens, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 126 din Constituţia României, potrivit cărora " (1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.". Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. (1) şi art. 146 din Constituţia României, Curtea constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, veghind la respectarea întocmai a acesteia, fără a deţine însă competenţe în legătură cu determinarea existenţei sau inexistenţei unor drepturi particulare ale cetăţenilor, în urma unei activităţi de judecată.
În concluzie, prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt incidente speţei, în scopul suspendării judecăţii cauzei, tot astfel cum o astfel de măsură nici nu este oportună, în considerarea caracterului urgent al procedurii reglementate de dispoziţiile legii speciale (Legea nr. 208/2015), în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate existând reglementat în C. proc. civ. un alt remediu procedural, cel al revizuirii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de contestatorul A. al A., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
II.2. Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Autoritatea Electorală Permanentă
Prin contestaţia formulată, contestatorul A. al A. a înţeles să cheme în judecată, în calitate de intimat, inclusiv pe Autoritatea Electorală Permanentă, justificând această opţiune, în şedinţa publică din 09.12.2024, prin aceea că "cenzurarea procesului electoral trebuie să fie opozabilă şi Autorităţii Electorale Permanente".
Înalta Curte va reţine că, în litigiul civil, calitatea procesuală pasivă revine părţii care deţine calitatea de subiect pasiv, în raportul juridic dedus judecăţii.
În contencios administrativ, calitate procesuală pasivă va deţine emitentul actului administrativ, tipic sau asimilat, care a fost de natură a produce părţii o vătămare, în cauză acest emitent fiind Biroul Electoral Central.
Nu se poate aprecia calitatea procesuală pasivă prin prisma "opozabilităţii" hotărârii, dat fiind că potrivit dispoziţiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ., " (2) Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară".
Suplimentar, Înalta Curte va reţine că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, pentru organizarea procesului electoral în perioada organizării alegerilor "se formează Biroul Electoral Central, birouri electorale de circumscripţie la nivel judeţean, al municipiului Bucureşti, oficii electorale de sector, în cazul municipiului Bucureşti, şi un birou electoral de circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării, precum şi birouri electorale ale secţiilor de votare". Aşadar, deşi Autoritatea Electorală Permanentă are atribuţii permanente de organizare a procesului electoral, pe perioada organizării alegerilor aceste atribuţii revin birourilor electorale, astfel că nici din această perspectivă nu se justifică calitatea procesuală pasivă a AEP, în cauzele având ca obiect anularea unor hotărâri ale birourilor electorale, pe durata de funcţionare a acestor birouri electorale.
Concluzionând, Înalta Curte va reţine că, în cauză, intimata Autoritatea Electorală Permanentă nu deţine calitatea de subiect pasiv în raporturile juridice deduse judecăţii, o astfel de calitate revenind Biroului Electoral Central ale cărui decizii sunt contestate, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AEP urmează a fi admisă, cu consecinţa respingerii contestaţiei în contradictoriu cu această intimată.
II.3. Asupra cererii de anulare a Deciziei BEC nr. 352D/7.12.2024, precum şi a cererilor subsecvente, privind rambursarea cheltuielilor aferente campaniei electorale, suspendarea atribuirii mandatelor şi anularea proceselor-verbale de atribuire a mandatelor
În fapt, potrivit actelor dosarului, se reţine că contestatorul A. s-a adresat Biroului Electoral Central la data de 07.12.2024 cu cerere de repunere în termenul de anulare a alegerilor parlamentare, organizate la data de 01.12.2024, în considerarea comunicatului transmis de Administraţia Prezidenţială la data de 04.12.2024, cu privire la declasificarea unor informaţii provenind de la SRI, SIE şi MAI, în legătură cu existenţa unor suspiciuni referitoare la corectitudinea şi legalitatea procesului electoral.
De asemenea, contestatorul a invocat conţinutul Hotărârii CCR nr. 32/2024, prin care Curtea Constituţională a României a dispus anularea procesului electoral cu privire la alegerea Preşedintelui României din anul 2024.
Prin Decizia Biroului Electoral Central nr. 352D/07.12.2024 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor parlamentare, cu consecinţa respingerii cererii în anularea alegerilor parlamentare din 01.12.2024.
În motivarea cererii de repunere în termen, s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, precum şi a art. 116 alin. (2) din acelaşi act normativ, a prevederilor pct. 142 din Calendarul alegerilor parlamentare, aprobat prin H.G. nr. 1034/2024, potrivit cărora cererile pentru anularea alegerilor E. fi formulate până cel târziu la 03.12.2024, orele 24:00.
Referitor la termenul reglementat prin lege organică pentru formularea cererii în anularea alegerilor parlamentare, s-a reţinut că acesta este un termen de decădere de drept substanţial, care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., privind repunerea în termenul de decădere de ordin procedural, astfel că nerespectarea lui atrage intervenţia instituţiei decăderii şi incidenţa prevederilor art. 2545 C. civ., respectiv stingerea a însuşi dreptului subiectiv, neexercitat în termenul stabilit de lege.
Cu privire la cererea de restituire a cheltuielilor din perioada campaniei electorale, intimatul BEC a arătat că devin aplicabile dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, care reglementează procedura de rambursare a cheltuielilor în termen de 90 de zile de la data alegerilor, pe baza documentelor justificative, competenţa revenind AEP, iar nu Biroului Electoral Central.
În drept, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 208/2015, prevederile H.G. nr. 1034/2024 de aprobare a calendarului acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 186 din C. proc. civ.
Procedând la cercetarea legalităţii Deciziei BEC nr. 352D/2024, Înalta Curte va reţine că prioritară este cercetarea legalităţii soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din 01.12.2024, având în vedere că nu a fost contestată înaintarea acestei cereri în afara perioadei legale de formulare a sa, astfel cum este aceasta reglementată de dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.
Astfel potrivit textului de lege: "(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacă se stabileşte că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluţionarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia (…)".
În cauză, termenul de formulare a cererilor în anularea alegerilor parlamentare s-a împlinit la data de 03.12.2024, la ora 24:00, contestatorul A. formulând cereri de repunere în termen şi de anulare a alegerilor la data de 07.12.2024 (înaintate prin e-mail).
Totodată, Înalta Curte va observa că potrivit art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2024, " (1)Termenele pe zile, prevăzute de prezenta lege, se calculează din ziua când încep să curgă, care este luată în calcul, până inclusiv în ziua când se împlinesc, chiar dacă acestea nu sunt zile lucrătoare, până la ora 24:00 a zilei respective. (2) Termenele pe ore prevăzute de prezenta lege încep să curgă de la ora 0:00 a zilei următoare", astfel că cererile contestatorului, datate 07.12.2024, au fost înaintate inclusiv cu depăşirea termenului legal de soluţionare de către BEC a cererilor în anulare, care s-a împlinit la data de 05.12.2024, orele 24:00.
În susţinerea admisibilităţii cererii de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor contestatorul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."
Înalta Curte va respinge aceste susţineri, privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 186 Cod procedură civilă, ca nefondate.
În acest sens, urmează a reţine că potrivit art. 2 C. proc. civ.: " (1) Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare."
În speţă, prin invocarea incidenţei art. 186 C. proc. civ., contestatorul A. solicită aplicarea normelor de procedură civilă ce reglementează posibilitatea repunerii în termenul de decădere de drept procesual, inclusiv în materie electorală. Însă, Înalta Curte constată că, în această materie, există deja dispoziţii legale speciale care, prin specificul lor, sunt incompatibile cu o astfel de completare cu normele din procedura civilă.
În acest sens, dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reglementează cu privire la modalitatea de derulare a etapelor specifice perioadei electorale, iar potrivit art. 119 din Legea nr. 208/2015: "În sensul prezentei legi, prin perioadă electorală se înţelege intervalul de timp care începe la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor şi se încheie odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezultatului scrutinului. Perioada electorală cuprinde intervalul de timp dintre data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor şi data începerii campaniei electorale, campania electorală, desfăşurarea efectivă a votării, numărarea şi centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votării, atribuirea mandatelor şi publicarea rezultatului alegerilor în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Totodată, respectarea întocmai a perioadei electorale, respectiv a tuturor etapelor specifice procesului electoral, astfel cum sunt acestea stabilite prin hotărâre a Guvernului, reprezintă garanţia respectării principiului securităţii juridice în materie electorală, astfel că orice modificări aduse acestor etape şi, drept consecinţă, perioadei electorale stabilite prin hotărâre a Guvernului, este de natură a afecta în mod nepermis predictibilitatea derulării procesului electoral, putând atrage confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională, făcând referire la necesitatea respectării recomandărilor Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), a arătat că: " (…) stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral şi este esenţială pentru consolidarea democraţiei. Prin urmare, modificarea frecventă a normelor sau caracterul lor complex E. dezorienta alegătorul. (…) În practică totuşi trebuie garantată nu atât stabilitatea principiilor fundamentale (este puţin probabilă contestarea lor în mod serios), cât stabilitatea unor reguli mai speciale ale dreptului electoral, în special cele care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea teritorială a circumscripţiilor. Aceste trei elemente sunt frecvent - corect sau incorect - considerate factori decisivi la determinarea rezultatelor scrutinului. " (Decizia nr. 148/20.03.2024, M.Of. nr. 408/30.04.2024)
De asemenea, făcând trimitere la Raportul privind calendarul şi inventarul criteriilor politice pentru evaluarea alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 34-a reuniune (Veneţia, 14 octombrie 2010) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 84-a sesiune plenară (Veneţia, 15-16 octombrie 2010), care stabileşte că alegerea este un proces continuu care implică mai multe etape, printre care: data la care sunt convocate alegeri; deschiderea campaniei electorale; ziua votării propriu-zise şi numărarea voturilor; declararea rezultatelor unei alegeri, urmată de etapa contestaţiilor (pct. 20-24), precum şi la Raportul privind stabilirea datei alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 22-a reuniune (Veneţia, 18 octombrie 2007) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 72-a sesiune plenară (Veneţia, 19-20 octombrie 2007), Curtea Constituţională a subliniat în aceeaşi decizie anterior amintită, că atât Codul bunelor practici în materie electorală, cât şi jurisprudenţa sa anterioara, referitoare la asigurarea securităţii juridice a cetăţeanului în contextul alegerilor au menirea de a proteja cetăţeanul (alegătorul) de orice modificări care îngreunează înţelegerea şi exercitarea scrutinului electoral ori a modului de votare. A mai arătat Curtea că: " (…) stabilirea intervalului de timp în care urmează să se fixeze data alegerilor este un aspect important al procesului electoral şi reprezintă o premisă a asigurării periodicităţii alegerilor, însă aceasta este şi rămâne un element tehnic al aplicării acestui principiu atât timp cât data este astfel stabilită prin lege încât să asigure ritmicitatea, succesiunea, continuitatea şi alternanţa organică a mandatelor. (…) În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca reprezentând expresia cea mai profundă a organizării unei societăţi cu adevărat democratice şi impune respectarea unor exigenţe, între care şi aceea a stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral. Într-un plan mai larg, stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, principiu care exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012).(…) Securitatea juridică protejează cetăţeanul de arbitrar, de exercitarea puterii de stat cu caracter excesiv. (…)"
Pornind de la aceste dezlegări anterioare ale Curţii Constituţionale şi în considerarea prevederilor Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), ce reglementează periodicitatea alegerilor, drept principiu fundamental care stă la baza patrimoniului electoral european, Înalta Curte va observa că derularea etapelor perioadei electorale de o manieră previzibilă, strict reglementată prin încadrarea acţiunilor de ordin tehnic în anumite intervale de timp clar definite prin lege, reprezintă garanţii ale respectării acestui principiu, dar şi ale respectării principiului securităţii juridice în materie electorală, asigurând respectarea duratei mandatului adunării legislative, astfel cum este acesta determinat de art. 63 din Constituţia României: " (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora. (…) (3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (…)"
Aşadar, o eventuală acceptare a posibilităţii de prelungire a duratei etapelor perioadei electorale (astfel cum sunt acestea determinate prin lege), ca efect al formulării unor cereri de repunere în termenele de contestare/de înaintare de cereri noi în anulare, cu nescocotirea calendarului acţiunilor electorale, ar echivala cu încuviinţarea modificării perioadei electorale ca efect al demersurilor unuia dintre competitorii electorali care au participat la alegeri într-o circumscripţie electorală, fiind astfel nesocotite principiile anterior menţionate – al securităţii juridice în materie electorală şi al periodicităţii alegerilor – având drept consecinţă afectarea drepturilor şi intereselor alegătorilor şi încălcarea normelor constituţionale şi a recomandărilor europene anterior indicate, privind durata mandantului forului/adunării legislative. O astfel de consecinţă ar fi atrasă în măsura în care, fiind deja epuizată etapa soluţionării cererilor în anularea alegerilor, ce conduce la deschiderea etapei următoare – a stabilirii rezultatelor finale - s-ar permite revenirea la o etapă anterioară, cu posibile consecinţe asupra întregii perioade electorale şi, implicit, a întregului proces electoral.
De altfel, chiar prevederile Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în explicitarea principiilor fundamentale în materie electorală, deşi recunosc dreptul cetăţenilor la un sistem de recurs eficient, menţionează explicit că: "Termenul limită pentru înaintarea şi examinarea recursurilor trebuie să fie scurt (..)" (pct. 3.3. lit. g). din Cod).
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va concluziona în sensul că există incompatibilitate între aplicarea dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., referitoare la repunerea în termen şi respectarea întocmai a etapelor perioadei electorale, reglementate în scopul asigurării respectării principiilor securităţii juridice în materie electorală şi al periodicităţii alegerilor, o soluţie contrară fiind de natură a afecta structura întregului procesului electoral, prin crearea unei incertitudini asupra rezultatului alegerilor.
Pe cale de consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) C. proc. civ., se va concluziona în sensul inadmisibilităţii completării dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 cu prevederile art. 186 C. proc. civ., dreptul la formularea cererii în anularea alegerilor fiind limitat în timp la intervalul strict reglementat de norma specială, fără a se recunoaşte posibilitatea repunerii în termen.
Nefiind aşadar incidente prevederile art. 186 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va reţine că în mod legal prin Decizia BEC nr. 352D/2024 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea contestatorului A., de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor. Totodată, ca o consecinţă a acestei soluţii, în mod legal a fost respinsă cererea în anularea alegerilor, aceasta fiind formulată cu depăşirea termenului legal de decădere de 48 de ore de la data încheierii votării şi, mai mult, chiar cu depăşirea termenului legal de soluţionare de către BEC a cererilor în anulare, care s-a împlinit la data de 05.12.2024, ora 24:00.
Înalta Curte va înlătura, ca nefondate, criticile contestatorului întemeiate pe nerespectarea principiului proporţionalităţii, apreciind că proporţionalitatea sancţiunii trebuie întotdeauna apreciată în raport de caracterul adecvat şi necesar al măsurii, în scopul atingerii obiectivului dorit, precum şi în raport de efectele măsurii, care nu trebuie să împovăreze titularii dreptului în mod excesiv, în raport cu obiectivul avut în vedere.
În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, reglementarea în mod strict a etapelor perioadei electorale, prin stabilirea prin lege de termene scurte şi clar definite în care să se deruleze toate aceste etape, este de natură a asigura respectarea dreptului cetăţenilor la organizarea de alegeri în mod previzibil, lipsite de caracter arbitrar, fiind vorba aşadar despre măsuri adecvate şi necesare, în scopul garantării respectării principiilor securităţii juridice în materie electorală şi al periodicităţii alegerilor.
În ceea ce priveşte împovărarea în mod excesiv a titularului dreptului de a solicita anularea alegerilor, prin reglementarea unui termen foarte scurt, care nu poate fi, de principiu, supus întreruperii/suspendării, Înalta Curte va observa că potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 anularea alegerilor poate fi solicitată pe motiv de fraudă electorală, iar aceasta trebuie să fie temeinic motivată şi probată.
În speţă, contestatorul a invocat în susţinerea existenţei unei fraude electorale apariţia de informaţii noi cu privire la distorsionarea campaniei electorale, prin acţiuni ilegale ale unor competitori electorali, indicând cu titlul de probe Note ale SRI, SIE şi MAI declasificate la data de 04.12.2024. Or, astfel cum s-a reţinut anterior, chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că de la acest moment ar trebui să curgă termenul de 48 de ore pentru a se solicita anularea alegerilor, ca urmare a intervenirii oricăreia dintre cauzele ce împiedică curgerea termenului de decădere, se constată că cererea de repunere în termen şi cererea în anulare alegerilor au fost formulate de contestator abia la data de 07.12.2024, cu depăşirea inclusiv a unui astfel de nou termen, care s-ar fi împlinit la 06.12.2024, ora 24:00.
Mai apoi, se constată că contestatorul a invocat, ca element de natură a împiedica curgerea termenului de decădere, pronunţarea Deciziei CCR nr. 32/06.12.2024 privind anularea procesului electoral de alegere a Preşedintelui României.
Înalta Curte va observa însă că din considerentele acestei decizii nu rezultă elemente relevante, în legătură cu scrutinul pentru alegerea membrilor Senatului şi ai Camerei Deputaţilor, care să poată fi valorificate cu caracter de noutate în formularea cererii de anulare a alegerilor parlamentare, decizia valorificând exclusiv informaţii în legătură cu procedura de alegere a Preşedintelui României, deci care privesc o altă procedură electorală.
Aşadar, nici din această perspectivă nu s-ar putea afirma că opunerea termenului de 48 de ore pentru formularea cererii în anulare, care curge de la data încheierii votului, iar nu de la publicarea Deciziei CCR nr. 32/2024 în Monitorul Oficial, ar avea caracter disproporţionat.
În realitate, Înalta Curte va reţine că stabilirea prin lege, cu caracter imperativ şi previzibil, a unui termen scurt de contestare a procedurii de votare pe motive de fraudă, impune competitorilor electorali care participă la alegeri o vigilenţă sporită, precum şi obligaţia acestora de a procura toate dovezile în legătură cu eventuala încălcare a legislaţiei electorale, tocmai datorită implicării lor directe în procedura electorală.
Nu se poate susţine aşadar, în mod valid, că neanalizarea în fond a cererilor în anularea alegerilor pe motiv de fraudă, drept consecinţă a nerespectării termenului de 48 de ore de la închiderea votării, ar reprezenta o sancţiune disproporţionată, cu atât mai mult cu cât, în speţa de faţă, aspectele semnalate de contestator vizează o etapă a procedurii electorale anterioară datei votării, respectiv etapa campaniei electorale, care s-a finalizat cu 24 de ore anterior datei votării, contestatorul având deci la dispoziţie, potrivit art. 64 din Legea nr. 208/2024, un interval de timp chiar mai mare de 48 de ore pentru procurarea oricăror dovezi în legătură cu nerespectarea legislaţiei electorale.
În cele din urmă, în analiza proporţionalităţii sancţiunii în raport de scopul urmărit, Înalta Curte va reţine, aşa cum s-a arătat anterior, că celeritatea procedurii este necesară pentru asigurarea unui grad ridicat de stabilitate şi previzibilitate în procesul electoral, scopul urmărit fiind protejarea interesului public superior, prin determinarea în cel mai scurt tip a rezultatului alegerilor şi asigurarea respectării duratei mandatului forului legislativ, astfel cum este acesta stabilit de Constituţia României, ceea ce primează în faţa interesului privat al competitorilor electorali în exercitarea dreptului de a solicita verificarea legalităţii alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală.
În final, în ceea ce priveşte solicitarea contestatorului A., de interpretare "extensivă" a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, în scopul garantării integrităţii procesului electoral, în ansamblul său, Înalta Curte va respinge aceste susţineri, ca nefondate.
În speţă, se constată că termenul în care se poate formula cererea în anularea alegerilor, condiţiile în care poate fi formulată cererea, precum şi obligaţia de probare a fraudei electorale sunt reglementate în mod explicit prin lege, iar nesocotirea acestor limite ar echivala încălcării nepermise a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, instituit de art. 1 alin. (4) din Constituţia României. Înlăturarea de la aplicare a dispoziţiilor legale menţionate nu poate fi obţinută de contestator prin intervenţia instanţei de judecată, ci exclusiv în urma sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, demers care în cauză a fost deja întreprins de acesta.
Referitor la criticile contestatorului, în legătură cu cererile formulate în subsidiar, privind rambursarea cheltuielilor aferente campaniei electorale, suspendarea procedurii de atribuire a mandatelor şi anularea proceselor-verbale de atribuire a mandatelor, Înalta Curte va reţine că acestea au fost întemeiate pe ipoteza admiterii cererii de anulare a alegerilor. Or, în condiţiile în care potrivit celor anterior expuse, s-a concluzionat în sensul legalităţii soluţiei BEC de respingere a cererii de repunere în termen şi a cererii în anularea alegerilor, Înalta Curte va respinge inclusiv aceste capete de cerere, ca neîntemeiate, prin raportare la aceleaşi considerente.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, rap. la art. 18 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul Partidul A. împotriva Deciziei nr. 352D/7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, cererea privind repunerea în termenul legal de formulare a cererii de anulare a alegerilor parlamentare, cererea de anulare a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2024 şi restituirea sumelor cheltuite în timpul campaniei electorale, precum şi cererea de suspendare a atribuirii mandatelor şi de anulare a proceselor-verbale de atribuire a mandatelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.
Disjunge cererea contestatorului Partidul A. în contradictoriu cu intimaţii Biroul Electoral Central şi Autoritatea Electorală Permanentă, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 340 D din 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 şi a actelor subsecvente şi dispune formarea unui dosar separat.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Autoritatea Electorală Permanentă.
Respinge contestaţia formulată în contradictoriu cu intimata Autoritatea Electorală Permanentă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
Respinge cererea contestatorului de suspendare a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Respinge contestaţia formulată de contestatorul Partidul A. împotriva deciziei nr. 352D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, cererea privind repunerea în termenul legal de formulare a cererii de anulare a alegerilor parlamentare, cererea de anulare a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2024 şi restituirea sumelor cheltuite în timpul campaniei electorale, precum şi cererea de suspendare a atribuirii mandatelor şi de anulare a proceselor-verbale de atribuire a mandatelor, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 09 decembrie 2024.