Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1) Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată la data de 31.03.2023, pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub nr. x/225/2023, reclamanta A S.R.L. a chemat în judecată pârâta B S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 45.792,23 lei ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale ce au determinat rezilierea contractului de antrepriză nr. 6/13.01.2020, încheiat între cele două părți.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1530-532 și art. 1549 din C. civ.
2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 2549 din 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/225/2023, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare a cauzei, invocată de pârâtă, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța.
În motivarea acestei hotărâri, instanța a statuat, în primul rând, că determinarea competenței de soluționare a cauzei se va realiza în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului, conform art. 1 alin. (1) și art. 25 C. proc. civ., și, în al doilea rând, în raport de situația juridică dedusă judecății, instanța fiind învestită cu soluționarea unui petit principal.
În al treilea rând, a reținut că regula care guvernează materia competenței este cea instituită de art. 107 C. proc. civ., art. 113 C. proc. civ. instituind cazuri de competență alternativă care se aplică strict în măsura în care sunt incidente în cauză (art. 113 alin. (1) pct. 1-9 și alin. (2) C. proc. civ.).
Astfel, față de cele trei repere enunțate, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată se urmărește repunerea părților în situația anterioară rezilierii contractului nr. 6/13.01.2020, în sensul recuperării sumelor de bani la care reclamantul pretinde că ar fi îndreptățit conform prevederilor contractuale. Instanța a reținut că repunerea în situația anterioară a fost solicitată pe cale separată, nu prin intermediul cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/225/2021 și, astfel, ambele petite capătă caracter principal, urmând ca determinarea competenței să se realizeze în funcție de data introducerii cererii de chemare în judecată de față.
Nu au fost reținute susținerile reclamantului că locul de executare a contractului nr. 6/13.01.2020 se află în Drobeta-Turnu Severin, la sediul C S.A., raportat la actele dosarului, instanța reținând că respectivul contract de anterpriză față de care reclamantul susține competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii a fost reziliat printr-o hotărâre judecătorească executorie, potrivit art. 633 pct. 1 C. proc. civ.
A reținut, astfel, că sentința civilă nr. 952/10.03.2022, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/225/2021, are caracter executoriu, astfel că nicio dispoziție contractuală nu poate fi luată în considerare pentru determinarea competenței în prezenta cauză, deoarece, la momentul sesizării instanței cu cererea introductivă, contractul respectiv nu producea efecte juridice, fiind reziliat, conform hotărârii executorii precizate.
Chiar trecând ipotetic peste aceste considerente, instanța a constatat că art. 113 C. proc. civ. nu ar fi fost aplicabil speței nici în ipoteza unui contract care ar fi produs efecte juridice, nefiind incident acest caz de competență alternativă.
Raportat la textul legal al art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a reținut că primul pas în stabilirea competenței în funcție de aceste prevederi este cel de a clarifica ce obligație nu s-a executat, cea aflată în patrimoniul reclamantului sau cea aflată în patrimoniul pârâtului. În speță, obligația executării lucrărilor revine pârâtului și cea de plată a contravalorii lucrărilor revine reclamantului.
În prezenta cauză, instanța a reținut că nu este sesizată în raport de neexecutarea unei obligații de efectuare a unor lucrări, respectiv cu un petit privind o obligație de a face, pentru a aprecia că instanța competentă este cea de la locul unde trebuia executată această obligație, ci este sesizată cu nerespectarea unei obligații de restituire a unei sume de bani, această delimitare prezentând interes din moment ce reclamantul a ales să determine competența în funcție de locul executării obligației.
S-a constatat că în contractul menționat părțile nu au prevăzut un loc al executării acestei obligații, devenind, deci, incidentă regula instituită de art. 107 C. proc. civ. și căpătând un caracter absolut, întrucât nu este incident vreun caz care să instituie competența alternativă, astfel că în prezenta cauză competența de soluționare se poate determina strict în funcție de sediul pârâtului, sediu care se află în Constanța, revenind Judecătoriei Constanța competența de soluționare a cauzei.
2.2. La data de 20 octombrie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța – Secția Civilă, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 2549 din 07 august 2024, constatând că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin este competentă teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a se pronunța astfel, în acord cu prevederile legale ale art. 129 alin. (2) și alin. (3), art. 130 alin. (3), art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) C. proc. civ. și prin raportate la situația de fapt, instanța a reținut că nu poate fi valorificată opinia pârâtei susținută prin întâmpinare, conform căreia, urmare a rezilierii contractului de antrepriză, nu mai există niciun fel de raporturi contractuale între părți, sens în care repunerea în situația anterioară și recuperarea eventualului prejudiciu înregistrat de către reclamantă ar trebui să fie judecat în acord cu prevederile generale în materie, respectiv, în ceea ce privește normele de competență teritorială, de către Judecătoria Constanța.
Mai mult decât atât, instanța a considerat că ar trebui făcută aplicarea dispozițiilor art. 1554 alin. (3) C. civ., totodată, instanța apreciind faptul că interpretarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 nu trebuie realizată în sensul pur literal al termenilor, astfel, executarea, chiar și în parte a obligațiilor contractuale, acoperă implicit situația neexecutării parțiale a obligațiilor de către părți.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar dar și a susținerilor părților, instanța a reținut faptul că locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației este sediul C S.A., din Drobeta-Turnu Severin și, mai mult decât atât, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3, cu luarea în considerare a normelor de competență alternativă, reclamantul a înțeles să învestească Judecătoria Drobeta Turnu Severin în soluționarea prezentei cauze, acesta având dreptul de a-și exercita dreptul de a alege competența.
De asemenea, instanța a subliniat faptul că obiectul cauzei are la bază tocmai neexecutarea lucrărilor, care a determinat reclamantul să se adreseze unor terți în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate de pârât, însă, atât obligația de executare a lucrărilor, cât și obligația corelativă de plată a prețului sunt ambele întemeiate pe dispozițiile contractului de antrepriză care a constituit legea părților.
În concluzie, având în vedere aspectele reținute anterior, instanța a apreciat că în speță sunt aplicabile normele de competență alternativă, că rezilierea contractului de antrepriză nu conduce la concluzia că părțile s-ar afla în situația în care nu ar fi contractat, iar reclamantul a realizat alegerea de competență în momentul introducerii cererii de chemare în judecată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, învestind pe aceasta în soluționarea cauzei.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra regulatorului de competență.
Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente:
Instanța a fost învestită cu un litigiu având ca obiect acțiune în daune contractuale, prin care reclamanta A S.R.L. urmărește recuperarea sumelor de bani la care pretinde că ar fi îndreptățită de la pârâta B S.R.L., urmare a rezilierii contractului de antrepriză nr. 6/13.01.2020. Această reziliere a fost dispusă în mod definitiv, în altă cauză, cu nr. x/225/2021.
Prevederile art. 107 alin. (1) C.proc.civ. stabilesc că: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la „instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract”.
Înalta Curte apreciază, însă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de o cerere privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, ci de o acțiune în pretenții, prin care reclamanta urmărește obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, ulterior constatării rezilierii contractului de antrepriză încheiat cu pârâta, situație care impune determinarea instanței competente potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, văzând că pârâta B S.R.L. are sediul în mun. Constanța, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.