Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)”, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4581/29.06.2022, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul A, în numele membrilor de sindicat B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P și Q, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul R, a obligat pârâtul să recalculeze, pentru perioadele în care fiecare dintre reclamanți a beneficiat de majorările salariului de bază reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, art. 15, art. 5 si art. 8 din anexa nr. I capitolul I lit. B, raportat la sporul primit de fiecare, începând cu 12.04.2019 sau cu data primirii fiecărui spor, până la data la care salariul de bază al acestora devine egal sau mai mare decât cel stabilit potrivit legii pentru anul 2022, drepturile salariale ale acestora, conform art. 38 alin. (41) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv prin aplicarea majorării de 25%, reprezentând gradația de merit și a majorării de 10% de dirigenție și activitate de control financiar preventiv, la salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, din care se scade salariul de bază aferent lunii decembrie 2018 pentru determinarea tranșelor de majorare și să achite reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre cele determinate și cuvenite potrivit hotărârii pronunțate și cele încasate, începând cu 12.04.2019 sau cu data acordării acestor drepturi dacă este ulterioară acestei date, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data scadenței fiecărui drept salarial component, până la data plații efective, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva aceste sentințe civile, Colegiul R a declarat apel, a cărui perimare a fost constatată, prin decizia nr. 332/25.01.2024 a Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Împotriva acestei din urmă decizii, Colegiul R a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății.
În motivare, invocând art. 17 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul nr. 4183/2022 al Ministrului Educației, recurentul a arătat că, la 28.11.2023, după primirea citației pentru termenul din 21.11.2023, a solicitat inspectoratului școlar asigurarea reprezentării sale în dosar.
La 25.04.2024, intimatul a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepția invocată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aceasta întrucât controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul își întemeiază recursul pe cel puțin unul din motivele de casare reglementate limitativ de lege, aducând critici de nelegalitate hotărârii atacate și arătând greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Însă, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de acest text legal, ci dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor într-unul dintre acestea, revenind instanței de recurs obligația de a verifica această cerință, a cărei neîndeplinire atrage aplicarea sancțiunii nulității recursului.
Recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, analiza cererii de recurs relevă împrejurarea că, deși prin decizia recurată, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a constatat perimată cererea sa de apel, autorul căii extraordinare de atac nu a formulat nicio critică de nelegalitate la adresa acestei hotărâri, ci, prin memoriul său, a susținut doar că a făcut demersuri pentru a-și asigura reprezentarea, prin consilier juridic, în fața instanței de apel, în baza art. 17 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul nr. 4183/2022 al Ministrului Educației.
Examinarea acestui argument al recurentului, fără valențe de nelegalitate față de hotărârea prin care s-a constat perimarea apelului său, excedează cadrul căii de atac a recursului, care ar fi presupus controlul de legalitate doar al măsurii perimării.
De aceea, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică aptă a fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., astfel că nu sunt întrunite exigențele acestei norme de drept impuse sub sancțiunea nulității recursului.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de recurentul Colegiul R împotriva deciziei nr. 332/25.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2024.