Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Pretenția dedusă judecății
Prin cererea înregistrată la data de 20.03.2023, pe rolul Tribunalului Teleorman, sub nr. x/87/2023, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, a contestat decizia nr. 152144/25.01.2023 și decizia nr. 152144/17.01.2023, emise de pârâtă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la recalcularea pensiei cu valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. x/30.07.2019, emisă de Școala B Videle, cât și din cele din adeverințele anexate cererilor anterioare de recalculare a pensiei, adresate pârâtei. Reclamantul a solicitat recalcularea punctajului lunar, anual și mediu cuvenit, pentru fiecare din drepturile salariale înscrise în adeverințele anexate fiecărei cereri de recalculare, începând cu data înregistrării cererilor. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la calcularea punctajului lunar, anual și mediu realizat, cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6%, prin însumare, pentru fiecare an de activitate prestată după pensionare, conform art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000. Reclamantul a mai solicitat ca pârâta să depună la dosar decizia și buletinul de calcul pentru fiecare din drepturile salariale înscrise în adeverințele anexate cererilor de recalculare și obligarea acesteia la recalcularea punctajului mediu anual și a pensiei cuvenite.
2. Hotărârea pronunțată în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 384/08.06.2023, Tribunalul Teleorman a admis cererea de conexare formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. y/87/2023, la dosarul nr. x/87/2023. A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Casa Județeană de Pensii Teleorman. A anulat deciziile nr. 152144/25.01.2023 și nr. 152144/17.01.2023 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, emise de Casa Județeană de Pensii Teleorman. A obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei, cu valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. x/30.07.2019, emisă de Școala B Videle.
A obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare, începând cu luna următoare cererii în care a fost înregistrată solicitarea. A respins în rest acțiunea reclamantului, ca nefondată.
3. Hotărârea pronunțată în apel
Împotriva acestei sentințe civil, a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 2851 din 06 iunie 2024, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta pârâtă Casa Județeană de Pensii Teleorman, în contradictoriu cu intimatul reclamant A, împotriva sentinței civile nr. 384 din 08.06.2023, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/87/2023. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins în tot cererile de chemare în judecată formulate în dosarul nr. x/87/2023 și dosarul conexat nr. y/87/2023.
4. Recursul formulat în cauză
Împotriva acestei decizii civile, la data de 30.07.2024, a declarat recurs reclamantul A, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate și, în rejudecare, obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman la valorificarea adeverințelor anexate cererilor de recalculare.
Recurentul reclamant a reiterat situația de fapt, subliniind faptul că a fost făcută dovada plății contribuției de asigurări sociale de către angajator, iar drepturile salariale plătite reprezintă un drept câștigat și constituie dovada că au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Urmare a faptului că Statul Român a încasat și a primit contribuția de asigurări sociale, îi revine obligația de plată a pensiei aferente drepturilor de asigurări sociale încasate, iar Casa Județeană de Pensii trebuie să valorifice adeverințele prezentate, cât și mențiunile din carnetul de muncă, să calculeze și să facă plata pensiei începând cu data solicitării.
5. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă la 12.08.2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fișa Ecris.
În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 07.10.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 14.01.2025, în ședință publică, cu citarea părților.
La termenul din 14.01.2025, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 129 din Constituția României, ,,Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”, iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., ,,Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului pendinte îl constituie decizia civilă nr. 2851 din 06.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/87/2023, obiectul cauzei vizând drepturi de asigurări sociale.
Or, conform art. 27 C. proc. civ., „hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului ,,hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege”.
Alin (2) al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 prevede, printre altele, că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale.
Dispozițiile legale anterior evocate reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor sociale.
Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu este unul născut în materia conflictelor de muncă și de asigurări sociale.
Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel București este definitivă, întrucât, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cereri din materia conflictelor de muncă și de asigurări sociale.
Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamantul neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înțeles să o folosească.
Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 2851 din 06.06.2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 2851/2024 din 6 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2025.