Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin ordonanța din data de 23 mai 2023, emisă în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., fraudă informatică, prevăzută de art. 249 C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (2) C. pen., sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 C. pen., fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) și (2) C. pen., violarea vieții private, prevăzută de art. 226 C. pen. și violarea secretului corespondenței, prevăzută de art. 302 C. pen.
Pentru a dispune această soluție, în esență, s-a reținut de către procuror că la data de 22.06.2015, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică a fost înregistrată, sub nr. x/P/2015, plângerea formulată de A și B în care se solicita efectuarea de cercetări față de magistratul procuror C, din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov și a ofițerilor de poliție D, E și F, toți din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inducerea în eroare a organelor judiciare, represiune nedreaptă, fals intelectual, constituirea unui grup infracțional organizat, aceștia arătând că magistratul și ofițerii de poliție au îndeplinit, în mod defectuos, acte de urmărire penală în dosarul penal nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, în sensul că aceștia s-au constituit într-un grup infracțional organizat și ar fi produs sau ticluit probe nereale în scopul de a dovedi că au săvârșit faptele de care au fost acuzați, respectiv că ar fi falsificat procesele verbale de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor interceptate, prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, precum și prin omisiunea de a insera date și împrejurări. De asemenea, în cuprinsul plângerii, s-a arătat că magistratul procuror a pus în mișcare acțiunea penală și ar fi dispus trimiterea lor în judecată, știind că aceștia sunt nevinovați și că nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Procurorul a constatat că prin ordonanța nr. x/P/2015 din data de 10.07.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inducerea în eroare a organelor judiciare, cercetare abuzivă, abuz în serviciu, fals intelectual în formă continuată, represiune nedreaptă și constituirea unui grup infracțional organizat și că la data de 26.08.2015, A s-a adresat și Ministerului Justiției cu o plângere penală în care învedera aceleași aspecte ca cele ce făceau obiectul plângerii din data de 23.06.2015 și în care se mai susținea că, la data de 24.10.2014, ar fi fost reținut și arestat preventiv pe baza stenogramelor falsificate, plângere ce a fost trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, unde, la data de 09.12.2015, a fost atașată la dosarul nr. x/P/2015.
În continuare s-a reținut de către procuror că prin ordonanța nr. x/P/2015 din data de 14.12.2015 s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de represiune nedreaptă, pentru ca prin ordonanța nr. x/P/2015 din data de 02.06.2016 să se dispună în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. clasarea dosarului având ca obiect infracțiunile de cercetare abuzivă, constituirea unui grup infracțional organizat, represiune nedreaptă; în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. pen. clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de fals intelectual în formă continuată, abuz în serviciu, și inducerea în eroare a organelor judiciare, soluția fiind menținută prin ordonanța nr. x/II-2/20I6 din data de 05.12.2016 a procurorului șef de secție și împotriva căreia petenții au formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, fiind înregistrată sub nr. x/1/2016 la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.
Procurorul a constatat că prin încheierea penală nr. 18 din data de 11.01.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a dispus admiterea plângerilor formulate de petenții A și B, desființarea ordonanțelor nr. x/P/2015 din data de 02.06.2016 și nr. x/II-2/2016 din data de 05.12.2016, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și constituirea unui grup infracțional organizat, iar în ceea ce privește infracțiunile de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, judecătorul de cameră preliminară reținând că nu sunt îndeplinite exigențele subiectului activ în raport cu făptuitorii primari, lucrătorii S.R.I. și exigențele laturii subiective (intenția) în raport cu făptuitorii organe de urmărire penală. De asemenea, s-a constatat că în ceea ce priveşte inducerea în eroare a organelor judicare, judecătorul de cameră preliminară a reținut că această infracțiune ar putea fi valorificată și analizată numai în raport cu făptuitorii primari care au creat transcrierile originale și nu în raport cu organele de urmărire penală. Relativ la această situație, judecătorul de cameră preliminară a retinut că în dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică se impune continuarea urmăririi penale pentru identificarea lucrătorilor S.R.I., autori ai notelor de redare al căror conținut (alterat) a fost preluat de procurorul C și de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov în cuprinsul proceselor verbale de transcriere, certificate și atașate la dosarul nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov pentru evidențierea eventualei conivențe infracționale.
În continuare, procurorul a mai constatat că, la data de 11.06.2016, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a înregistrat sub nr. x/P/2016 plângerea formulată de petenții A și B, în care au solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul C, procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, D, E și F și a celorlalți autori necunoscuți, angajați ai S.R.I., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual cu ocazia instrumentării dosarului nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, acuzând organele judiciare că au îndeplinit în mod defectuos actele de urmărire penală în dosarul nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, că magistratul C a cedat, în mod nelegal, către S.R.I., materialul ridicat cu ocazia percheziției domiciliare de la A, iar membrii S.R.I. Brașov au încălcat legea când s-au amestecat în administrarea probelor într-un dosar al Direcției Naționale Anticorupție, că organele judiciare ale Direcției Naționale Anticorupție au falsificat procesele verbale de redare a conversațiilor înregistrate prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului prin omisiunea, cu știință, de a insera date sau împrejurări. S-a reținut de procuror că petenții au menționat că magistratul procuror C și ofițerii de poliție judiciară au susținut că au ascultat personal convorbirile și apoi au redat în scris conținutul convorbirilor deși, ulterior, în cursul cercetărilor efectuate în dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, au declarat că ascultarea și redarea scriptică a convorbirilor ar fi fost realizate de către angajați ai S.R.I. Brașov.
Mai apoi, procurorul a constatat că la data de 16.02.2017, la dosarul penal nr. x/P/2016, a fost atașată o nouă plângere formulată de petentul A în care solicita tragerea la răspundere penală a magistratului procuror C din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov pentru comiterea infracțiunilor de fraudă informatică, inducerea în eroare a organelor judiciare, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri și represiune nedreaptă cu ocazia soluționării dosarului nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, arătând că magistratul procuror C, deși ridicase, cu ocazia percheziției domiciliare, înregistrarea întâlnirii pe care a avut-o la data de 25.06.2013, la restaurantul AN, cu G și H (probă intitulată „AN), înregistrare care îi era favorabilă, a omis, în mod intenționat, să menționeze această probă în cuprinsul rechizitoriului, dar s-a folosit de realitatea respectivei întâlniri pentru a o acuza de cumpărare de influență și că, referitor la această înregistrare, magistratul procuror a făcut afirmații contradictorii, susținând fie că nu se poate deschide, fie că nu se aude bine, deși Direcția Națională Anticorupție avea acces la tehnologia americană, astfel ar fi putut deschide fișierul, dacă și-ar fi dorit.
Prin ordonanța nr. x/P/2016 din data de 28.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus reunirea dosarului nr. x/P/2016 la dosarul nr. x/P/2015 al aceleiași unități de parchet, iar mai apoi prin ordonanța nr. x/P/2015 din data de 04.04.2017 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect plângerile penale formulate de persoanele vătămate A și B referitoare la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, grup infracținal organizat de magistratul procuror C, ofițerii de poliție judiciară D, E și F și de lucrătorii SRI Braşov, autori ai notelor de redare, precum și la comiterea infracțiunilor de fraudă informatică, inducerea în eroare a organelor judiciare, sustragerea de probe ori înscrisuri și represiune nedreaptă de magistratul procuror C în contextul instrumentării dosarului nr. x/P/2012 al DNA - Serviciul Teritorial Brașov în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția parchetelor militare, dosar ce a fost înregistrat în cadrul acestei secții sub nr. x/P/2017 la data de 18.04.2017.
Prin ordonanța nr. x/P/2017 din data de 22.11.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția parchetelor militare s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, constituirea unui grup infracțional organizat cu privire la ofițerii de informații din cadrul SRI Brașov și declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, constituirea unui grup infracțional organizat cu privire la magistratul procuror C și ofițerii de poliție judiciară D, E și F. Împotriva acestei ordonanțe a fost formulată plângere la procurorul ierarhic superior ce a fost respinsă la data de 08.01.2018 prin ordonanța nr. x/II-2/2017, pentru ca ulterior împotriva acestei ultime ordonanțe să se formuleze plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar Cluj.
Prin încheierea nr. 71 din data de 31.07.2018 pronunțată în dosarul nr. x/1/2018 de judecătorul de cameră preliminară s-a admis plângerea formulată de petenţii A și I, s-a desființat ordonanța nr. x/P/2017 din data de 22.11.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția parchetelor militare, menținută prin ordonanța nr. x/II-2/2017 din data de 08.01.2018 a procurorului ierarhic superior și s-a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, constituirea unui grup infracțional organizat și efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violarea vieți private și violarea secretului corespondenței.
În continuare, procurorul a reținut că la data de 18.12.207, cauza declinată prin ordonanța nr. x/P/2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția parchetelor militare a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică sub nr. y/P/2017, iar prin ordonanța din data de 06.03.2018 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, fraudă informatică, inducerea în eroare a organelor judiciare, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri și represiune nedreaptă.
Procurorul a constatat că la data de 04.05.2017, la dosarul cauzei, a fost atașată plângerea formulată de petentul J în care se solicita efectuarea de cercetări față de magistratul procuror C și ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Brașov cu privire la remiterea nelegală către SRI a suporturilor optice și a mediilor de stocare ce conțineau înregistrări telefonice din mediul ambiental.
Prin ordonanța nr. y/P/2017 din data de 11.04.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual.
De asemenea, s-a constatat că la data de 07.05.2018 petentul A a depus o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror C pentru comiterea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, reclamând că acesta a accesat la data de 20.10.2014, cu ajutorul lucrătorilor SRI, dispozitivele informatice ridicate de la domiciliul său, deși autorizația de percheziție informatică fusese emisă la data de 21.10.2014 și era valabilă începând cu data de 23.04.2014.
Prin ordonanța nr. y/P/2017 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic.
Prin ordonanța nr. y/P/2017 din data de 23.10.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect plângerile formulate de petenții A, I și J împotriva magistratului procuror C și a ofițerilor de poliție judiciară D, E și F în favoarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, unde a fost înregistrat sub nr. x/P/2018.
Prin ordonanța nr. x/P/2017 din data de 21.11.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția parchetelor militare s-a dispus declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale în favoarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, unde a fost înregistrat dosarul nr. y/P/2018, pentru ca prin ordonanța nr. x/P/2018 din data de 18.05.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție să se dispună reunirea dosarului nr. y/P/2018 la dosarul nr. x/P/2018, urmărirea penală continuând a fi efectuată în dosarul nr. x/P/2018.
Procurorul a constatat că la data de 13.04.2022, urmare a desființării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, precum și a modificării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, dosarul nr. x/P/2018 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică în vederea efectuării urmăririi penale, unde a fost înregistrat sub nr. x/P/2022.
Examinând actele și lucrările dosarului, procurorul a reținut că în dosarul nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov s-a emis rechizitoriul din data de 20.01.2015 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, constând în aceea că, după ce a obținut în mod fraudulos decizia civilă nr. 231/R/2012 a Tribunalului Covasna, împreună cu inculpații K, L, M, N, G, a constituit și coordonat un grup ce urmărea să obțină venituri prin oferire de mită, cumpărare de influență sau folosirea nelegală a influenței cu scopul de a urgenta punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, precum și o cât mai rapidă vânzare a terenului forestier dobândit prin hotărârea judecătorească menționată; cumpărare de influență, constând în aceea că, după ce a obținut în mod fraudulos decizia civilă nr. 231/R/2012 a Tribunalului Covasna, pentru a reuși punerea în aplicare a acesteia, împreună cu inculpatul K, le-a promis inculpaților L și M, la începutul anului 2013, bani sau alte foloase, iar aceștia din urmă au promis că vor determina funcționarii publici cu atribuții în acest sens să urgenteze îndeplinirea actelor ce intră în atribuțiile lor de serviciu, respectiv punerea în posesie/eliberare a titlului de proprietate sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri, respectiv punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate pe alte amplasamente și pe terenurile indicate de inculpați; cumpărare de influență, constând în aceea că după ce a obținut în mod fraudulos decizia civilă nr. 231/R/2012 a Tribunalului Covasna, pentru a reuși punerea în aplicare a acesteia, împreună cu inculpatul K, i-a promis inculpatului N, la începutul anului 2013, bani sau alte foloase (achiziționarea terenului la un preț foarte mic raportat la valoarea de piață), iar acesta din urmă a promis că va determina funcționarii publici cu atribuții în acest sens să urgenteze îndeplinirea actelor ce intră în atribuțiile lor de serviciu, respectiv punerea în posesie/eliberarea titlului de proprietate sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri, respectiv punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate pe alte amplasamente și pe terenurile indicate de inculpați, cumpărare de influență, constând în aceea că după ce a obținut în mod fraudulos decizia civilă nr. 23l/R/2012 a Tribunalului Covasna, pentru a reuși punerea în aplicare a acesteia, împreună cu inculpatul K, i-a promis inculpatului G, la începutul anului 2013, bani sau alte foloase (achiziționarea terenului la un preț foarte mic raportat la valoarea de piață), iar acesta din urmă a promis că va determina funcționarii publici cu atribuții în acest sens să urgenteze îndeplinirea actelor ce intrau în atribuțiile lor de serviciu, respectiv punerea în posesie/eliberarea titlului de proprietate sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri, respectiv să nu formuleze acțiuni în instanță împotriva deciziilor comisiilor de fond funciar care să prelungească procesul de punere în posesie și respectiv eliberarea titlurilor de proprietate pe loturile indicate de inculpați. Tot prin același rechizitoriu, procurorul a reținut că a fost trimisă în judecată și inculpata B, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, constând în aceea că, la începutul lunii aprilie 2013, pentru a reuși punerea în executare în mod fraudulos a deciziei civile nr. 23l/R/2012 a Tribunalului Covasna privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra fostului Domeniu AO i-a sprijinit moral pe A și K să cumpere influență de la G, al cărui rol era să intervină pe lângă directorul general al O, P, pentru a urgenta punerea în executare a deciziei civile nr. 23l/R/2012 a Tribunalului Covasna și pentru a bloca eventualele acțiuni în justiție pe care O sau Direcția Silvică Q le-ar fi putut introduce cu referire la respectiva decizie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală sub nr. x/1/2015, iar prin încheierea din data de 18.03.2015 s-a constatat neregularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.
Ulterior, s-a constatat că prin ordonanța nr. x/III-13/2015 din data de 23 martie 2015 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov s-a dispus remedierea neregularităților cu menținerea dispozițiilor de trimitere în judecată așa cum au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului nr. x/P/2012 din data de 20.01.2015 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, pentru ca mai apoi, prin încheierea nr. 230 din data de 25 martie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală să se constate legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății în cauză.
Procurorul a reținut că prin sentința penală nr. 286 din data de 09 mai 2018 pronunțată în dosarul penal nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, a hotărât achitarea inculpatului A pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și cumpărare de influență (pct. 1 și 2 din rechizitoriu); schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A (pct. 3 și 4 din rechizitoriu) din două infracțiuni de cumpărare de influență într-o singură infracțiune de cumpărare de influență; condamnarea inculpatului A pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență; condamnarea inculpatei I (fostă B) pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, hotărâre împotriva căreia s-a declarat apel de Direcția Națională Anticorupție, inculpații K, N, R (fostă S), T, H, G, U, V, W, X, I (fostă B), A, părțile civile Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice și Y, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți, care prin decizia penală nr. 257/11.11.2019 a decis că sentința penală nr. 286 din data de 09 mai 2018 a fost pronunțată de un complet nespecializat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 161/2003, sancțiunea ce intervine fiind nulitatea absolută, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței competente.
În acest context, procurorul a constatat că la data de 22.01.2020, cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curții de Apel Brșov sub nr. y/1/2018, care, în urma rejudecării, prin sentința penală nr. 132/F din data de 22.07.2021 a hotărât condamnarea inculpatului A la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență și achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și de cumpărare de influență ( pct.1 și 2 din rechizitoriu); condamnarea inculpatei I (fostă B) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, sentință împotriva căreia s-a declarat apel, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală sub nr. x/1/2021 și care se află în cursul judecății.
De asemenea, procurorul a reținut că pe parcursul judecării dosarului nr. x/1/2015, văzând că în mass-media au apărut mai multe articole referitoare la erori de transcriere ale înregistrărilor ambientale efectuate în dosarul nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, magistratul C a procedat, din oficiu, la reascultarea tuturor convorbirilor ambientale efectuate de A și la îndreptarea tuturor erorilor constatate, respectiv la înlăturarea unor omisiuni vădite constatate în convorbirile ambientale, fiind întocmit procesul-verbal din data de 04.09.2015.
A reținut și că fiind audiat în calitate de martor la data de 05.04.2016, C a declarat că în anul 2014 a primit în repartizare dosarul penal nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și că în baza mandatelor emise de Înalta Curte a fost efectuată o percheziție domiciliară la domiciliul lui A unde au fost identificate mai multe medii de stocare ce conțineau înregistrări audio-video efectuate de acesta, cu privire la acestea solicitând sprijinul S.R.I, care s-a ocupat de ascultarea înregistrărilor și de redarea notelor, pe care ofițerii de poliție le-au preluat întocmai și pe care el le-a certificat fără a compara procesele-verbale cu înregistrările, iar după ce a aflat din presă că ar exista erori de transcriere, din oficiu, a decis îndreptarea erorilor materiale, fapt care a fost realizat. Din aceeași declarație, procurorul a mai reținut că aceste erori nu au fost de natură să producă consecințe juridice în cazul procesului penal și nu au fost făcute cu intenție sau cu rea credință, că în rechizitoriu nu s-a făcut referire la convorbirile care erau greșite și doar la cele care se coroborau cu alte mijloace de probă, că, după aprecierea magistratului procuror C, peste 90% din erori erau în favoarea lui A, iar după ce au fost îndreptate erorile materiale și frazele au dobândit înțelesul real, acestea din urmă erau de natură să întărească acuzațiile din rechizitoriu.
Din declarația dată de magistratul procuror C, în calitate de martor, la data de 31.10.2018, procurorul de caz a reținut că, după efectuarea percheziției domiciliare la domiciliul lui A, a mers la D.J.I. Z cu o copie a unui hard-disk (efectuată de ofițerii de poliție delegați de magistrat împreună cu specialistul I.T. din Direcția Națională Anticorupție) pentru a vedea dacă acesta se deschide, iar în urma discuției cu domnul AA, șeful D.J.I. Z a aflat că acesta are nevoie de o adresă oficială pentru a trece la redarea înregistrărilor.
S-a constata că cele declarate de magistratul procuror se coroborează cu declarațiile martorilor AA, AB și AC, din cadrul S.R.I., în sensul că magistratul C le-a solicitat sprijinul în vederea identificării posibilității tehnice de accesare/deschidere a fișierelor și ulterior redarea conținutului acestora, în data de 20.10.2014, conținutul Hdd fiind copiat, iar diferite tipuri de fișiere din cele copiate fiind deschise, prin sondaj, pentru a se stabili dacă acestea pot fi accesate.
Conform celor declarate de martorul AA, s-a reținut că colaborarea între D.J.I. Z și D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov a fost posibilă ca urmare a modului de lucru stabilit în baza art. 14 din Legea nr. 14/1992 și a protocolului de cooperare ca și alte activități de sprijin acordat organului de cercetare penală prin prisma capacităților tehnice și a posibilităților instituției, în temeiul unei solicitări exprese, iar în contextul discuției cu procurorul de caz au fost emise două ipoteze de lucru, prima fiind aceea de a informa unitatea centrală și a cere sprijin de profil tehnic, iar a doua constituirea unei echipe din lucrători operativi din alte sectoare de activitate, familiarizați într-o anumită măsură cu acest tip de activități, însă nespecializați și neatestați în activitatea de audiție și redare.
În continuare, s-a reținut că din declarațiilor date de martorii E, D și F rezultă că aceștia au preluat notele de redare întocmite de lucrătorii S.R.I., au împărțit notele și fișierele audio aleatoriu, după care au întocmit procesele-verbale de transcriere prin copiere, cu verificarea sumară a fișierelor audio și nu au ascultat în integralitate conversațiile din cauza volumului mare de lucru.
Procurorul a constatat că lucrătorii S.R.I. (AD, AE, AF, AG, AH, AI, AJ, AK, AL) care au redat transcrierile fișierelor audio au fost audiați în calitate de martor și conform celor declarate de aceștia s-a stabilit că a existat un mod unic de lucru, respectiv că aceștia primeau zilnic de la doamna AB fișiere audio, pe care le redau, iar la sfârșitul programului aceștia îi restituiau acesteia fișierele audio și materialele întocmite, lucrătorii S.R.I. nefiind specializați în activități de redare, însă cerința a fost ca forma redărilor să fie text simplu sub forma dialogului, fără antet, număr de înregistrare. S-a arătat că martorii au precizat că existau diferențe în calitatea înregistrărilor, uneori puteau fi redate cu ușurință, alteori era de o calitate precară (suprapuneri de voci, zgomot puternic de fond), motiv pentru se stabilise că acolo unde nu înțelegeau să se pună puncte și să se menționeze că nu se înțelege folosindu-se neinteligibil, redarea transcrierilor fișierelor fiind posibilă ca urmare a executării ordinelor primite de la superior și cu respectarea atribuțiilor de serviciu.
Din analiza declarațiilor martorilor - ofițerii de informații din cadrul D.J.I. Z – procurorul a apreciat că se poate constata că aceștia au redat transcrierile fișierelor audio, având convingerea că activitățile întreprinse sunt materializate în acte ce constituie obiect de sprijin pentru organul de urmărire penală care le-a solicitat și nicidecum că acestea reprezintă acte cu valoare probatorie de natură procesual penală, mai ales că aceștia nu au atribuții de organe de urmărire penală.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a observat că a fost dovedită cu mai multe mijloace de probă, printre care și procese verbale de redare a discuțiilor și convorbirilor identificate ca fiind stocate pe mediile de stocare a datelor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la domiciliul/reşedinţa inculpatului A din data de 15.10.2014 și procese verbale de redare convorbiri și comunicări telefonice, precum și a unor discuții ambientale, interceptate cu autorizarea instanței.
Pe parcursul rejudecării, s-a reținut de procurorul de caz că au fost formulate cereri prin care s-a solicitat nulitatea percheziției informatice efectuată asupra mediilor de stocare ridicate de la domiciliul inculpatului A, nulitatea cu privire la percheziția informatică motivat de faptul că prin accesul S.R.I. la mediile de stocare ridicate de la inculpatul A au fost compromise iremediabil mediile de stocare și nulitatea absolută a proceselor verbale de redare a convorbirilor înregistrate de inculpatul A și identificate pe mediile de stocare ridicate de la acesta în urma percheziției domiciliare, însă așa cum a rezultat din conținutul sentinței penale nr. 132/F din data de 22.07.2021 pronunțată în dosarul nr. y/1/2018, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a respins toate aceste solicitări.
Procurorul a constatat că instanța a notat că deși inculpații au contestat legalitatea înregistrărilor efectuate de A, fiind efectuată și o expertiză criminalistică în faza rejudecării, ce nu a identificat alterări la aceste înregistrări contestate, nu au fost contestate de inculpați vocile participanților la discuții (este necontestat faptul că discuțiile au avut loc între inculpații din dosar, astfel cum au fost identificați aceștia ca participanți la discuții în faza de urmărire penală) și nici remarcile și spusele participanților la discuțiile de pe înregistrări, ci sensul acestor spuse și, în anumite situații particulare, modalitatea de redare a discuțiilor în procesele verbale întocmite de procuror.
Din motivarea instanței, procurorul a reținut că această concluzie, a necontestării vocilor de pe înregistrări sau a spuselor surprinse pe aceste înregistrări, este valabilă pentru toate înregistrările aflate la dosar și pentru cele contestate pe chestiuni de legalitate și participare a S.R.I. la redarea acestora în procese verbale și cu privire la care s-a efectuat expertiza criminalistică și pentru cele necontestate, ce pot fi folosite de instanță, precum și că inculpații nu au contestat faptul că au avut loc acele discuții, nu au contestat identitatea participanților sau spusele fiecărui participant la discuție, ci au contestat procesele verbale de redare a înregistrărilor efectuate de procuror în volumele 7,8 și 9 de urmărire penală.
Tot din motivarea instanței, procurorul a constatat și că aceasta a ascultat toate înregistrările pe care și-a întemeiat soluția în cauză, percepând prin propriile simțuri cele stocate pe mediul de stocare identificat la percheziția informatică, redând în cuprinsul sentinței discuțiile ce se aud pe aceste înregistrări, iar procesele verbale de redare finale, aflate în volumele 7, 8 și 9 final au fost avute în vedere ca și concluzii scrise ale unității de parchet ce le-a întocmit, în care și-a expus propria părere cu privire la ce conțin aceste înregistrări, iar nu ca mijloace de probă.
Din conținutul sentinței penale nr. 132/F din data de 22.07.2021 pronunțată în dosarul nr. y/1/2018 al Curții de Apel Brașov - Secția penală, procurorul de caz a observat că în ceea ce privește cererile formulate de inculpații K, R, X, A și I de constatare a nulității absolute a mai multor mijloace de probă, prin încheierea din data de 18.09.2020, pentru motivele arătate, instanța a admis cererile formulate de inculpații K, A și I și a constatat nulitatea absolută a tuturor proceselor verbale de consemnare a activităților de supraveghere tehnică efectuate în dosarul penal nr. x/P/2012, fie că este vorba de interceptări de convorbiri, mesaje sau înregistrări ambientale, precum și a ordonanțelor provizorii emise de procuror (aflate la dosarul de urmărire penală prin care s-a dispus cu titlu provizoriu, pentru 48 de ore, interceptarea discuțiilor purtate de inculpați), dispunând, totodată, înlăturarea fizică de la dosar a acestora, după rămânerea definitivă a sentinței, iar în ce privește interceptările convorbirilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală și care au fost obținute în baza mandatelor de siguranță națională, astfel cum au fost identificate în adresa Direcției Naționale Anticorupție, că nu pot fi folosite în acest proces penal.
Procurorul de caz, urmare a analizării probatoriului de la dosar, a constatat că atât magistratul procuror C, cât și ofițerii de poliție, nu au avut intenția de a reda conversații care să nu fie conforme cu înregistrările existente, dovada fiind faptul că, din oficiu, aceștia au procedat la refacerea proceselor verbale, astfel că, din punct de vedere al exigenței laturii subiective, a apreciat că lipsește intenția organelor de urmărire penală de a efectua acte contrar dispoziţiilor legale și de a întocmi procese verbale cu conținut care nu atestă împrejurări adevărate și prin urmare, infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual nu au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege. S-a arătat în acest sens că proba cu înregistrările ambientale există la dosarul cauzei și, din cercetările efectuate, a rezultat că doar mijlocul de probă ar fi fost alterat, ceea ce ar conduce la ideea că nu poate fi exclus caracterul real al probei, înregistrările putând fi valorificate în cadrul judecății.
A mai constatat că și infracțiunea de inducerea în eroare a organelor judiciare nu poate fi reținută în sarcina organelor de cercetare penală care au preluat transcrierile originale fără să le verifice și nici în cazul lucrătorilor S.R.I., care deși posibil să fi alterat conținutul transcrierilor, totuși aceștia nu au produs probe nereale și nici nu au întocmit acte cu valoare probatorie în dosarul penal nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.
Procurorul a opinat și că susținerile petenților cu privire la constituirea unui grup infracțional organizat compus din procuror, organele de cercetare penală și lucrătorii S.R.I, implicați în efectuarea anchetei penale, în dosarul nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov nu au niciun suport probator și a constatat că infracțiunile de inducerea în eroare a organelor judiciare, represiune nedreaptă și constituirea unui grup infracțional organizat nu există.
De asemenea, a apreciat procurorul că susținerea petentului A că magistratul procuror C a omis, în mod intenționat, să menționeze în cuprinsul rechizitoriului proba AN, dar s-a folosit de realitatea respectivei întâlniri pentru a o acuza de cumpărare de influență și că fișierul denumit AN nu a fost menționat în raportul EnCase transmis la 26.06.2016, dar creat la 30.10.2014, deși fișierul audio AN apare pe imaginea DVD-ului 4, ca fiind recuperat din telefon de programul informatic EnCase, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri sau fraudă informatică, aspectele legate de caracterul incomplet sau deficitar al probatoriului administrat în cauză fiind supus controlului exclusiv al instanței de judecată și va fi valorificat la soluționarea cauzei penale prin posibilitatea dispunerii unei soluții de achitare în situația în care probele sunt insuficiente pentru a proba faptul că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
A arătat, în acest sens, că în ceea ce privește modalitatea de administrare a probelor în cauză, părțile dispun de cadrul legal procesual care le permite contestarea acestora, în procedura camerei preliminare, având posibilitatea de a supune fiecare mijloc de probă unui control privind legalitatea și loialitatea administrării acesteia, sancțiunea constând în excluderea probelor ca derivat a constatării nulității lor.
Procurorul a constatat că modalitatea de administrare a probelor, sub aspectele invocate de petenți în cuprinsul plângerilor formulate, au fost supuse unui astfel de control, în urma căruia mijloacele de probă au fost excluse sau au fost menținute.
A menționat și că s-ar putea pune în discuție săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în sarcina organelor de cercetare penală care, din culpă, au preluat transcrierile fără a le compara cu înregistrarea existentă, însă, a constatat că a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
De asemenea, în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, fraudă informatică, inducerea în eroare a organelor judiciare, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, fals intelectual în formă continuată, acces ilegal la un sistem informatic, violarea vieții private și violarea secretului corespondenței, procurorul a procedat la verificarea incidenței dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și a constatat că termenul de prescripție generală pentru pedepse de până în 10 ani (așa cum e cazul infracțiunilor de abuz în serviciu, fraudă informatică) este de 8 ani și pentru pedepse de până în 5 ani (așa cum e cazul infracțiunilor de inducerea în eroare a organelor judiciare, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, fals intelectual și acces ilegal la un sistem informatic) este de 5 ani, rezultând că infracțiunile reclamate pretins a fi fost comise în anul 2014, s-au prescris în anul 2022, respectiv în anul 2019.
Împotriva ordonanței de clasare petentul J a formulat plângere, conform dispozițiilor art. 339 C. proc. pen.
Prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 11 iunie 2024 a procurorului șef al Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii petentului, ca nefondată.
În esență, în cuprinsul acestei ordonanțe, din actele și lucrările dosarului s-a reținut că ordonanța atacată este legală și temeinică, acțiunea penală neputând fi pusă în mișcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (l) lit. a C. proc. pen. raportat la conținulul concret al faptelor descrise în plângere, mijloacele de probă administrate de procuror fiind suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strict la situația faptică reclamată și în raport de care s-a dispus soluția de clasare.
A menționat procurorul șef că în lipsa oricăror altor indicii din care să rezulte că în actele dc urmărire penală efectuate de procurorul C și a ofițerilor de poliție D, E și F ar fi existat intenția de a încălca legea, procurorul de caz a constatat corect incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b C. proc. pen. raportat la infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual.
În ceea ce privește infracțiunile de inducerea în eroare a organelor judiciare, represiune nedreaptă, constituirea unui grup infracțional organizat, sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri sau fraudă informatică, procurorul șef a opinat că există impedimentul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen., întrucât susținerile petenților nu au un suport probator în cauză.
Totodată, în subsidiar, procurorul șef a constatat că într-adevăr infracțiunile pretins a fi comise în anul 2014, s-au prescris în anul 2022, respectiv în anul 2019, așa cum a reținut procurorul de caz.
Împotriva ordonanței nr. x/II/2/2024 din data de 11 iunie 2024, petenta a formulat plângere, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanțelor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și trimiterii în judecată, afirmând că controlul exercitat de procurorul șef a fost unul pur formal, lipsind analiza motivelor invocate.
Petentul a menționat că la data de 04.05.2017 a formulat plângere penală împotriva magistratului procuror C, a ofițerilor de poliție judiciară și ofițerilor S.R.I, implicați, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, având în vedere că ambele cauze, atât dosarul nr. x/P/2012, cât și dosarul nr. y/P/2015 vizau aceleași înregistrări aflate pe aceleași medii de stocare a datelor informatice ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 15.10.2014 la domiciliul inculpatului de la acel moment A, medii de stocare clonate și transcrise în aceleași condiții de către aceiași lucrători S.R.I. A arătat că plângerea sa a fost reunită la cauza penală având ca obiect plângerea penală formulată de numitul A, cauză în care Înalta Curte a retrimis dosarul organului de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor.
În continuare, s-a precizat că prin ordonanța de clasare din data de 22.11.2017, emisă în dosarul nr. x/P/2017, procurorul de caz a reţinut participarea nelegală a lucrătorilor S.R.I. în copierea, clonarea suporților optici și transcrierea înregistrărilor ambientale, aceștia fiind solicitați de procurorul de caz raportat la urgența și volumul mare de acte de urmărire ce trebuiau efectuate la acel moment și a apreciat așadar că din cuprinsul acestei ordonanțe de clasare se constată existența unor diferențe evidente de conținut între înregistrarea originală și procesul verbal de transcriere și reiese fără putință de tăgadă că suporții originali ai înregistrărilor respective nu au fost niciodată conservați, iar transcriptul s-a realizat după clonele efectuate în birourile S.R.I.
De asemenea, petentul a susținut că din declarațiile celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA, care au primit note de redare întocmite de SRI, rezultă că nu au verificat în mod complet conținutul înregistrărilor de pe hard disk-ul ridicat de la A printre care și cea privind înregistrarea sa cu acesta din urmă, scuza folosită fiind lipsa de timp pentru a putea asculta toate înregistrările. Din încheierea nr. 18 din data de 11.01.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a afirmat că a rezultat vicierea inclusiv a convorbirilor sale cu Sturdza, nerealizându-se o transcriere corectă a acestora.
În dosarul în care a fost cercetat procurorul C, petentul a susținut că acesta a arătat că a certificat procesele verbale de transcriere fără a compara conținutul acestora cu înregistrarea, înregistrări care au fost preluate mutatis mutandis în cauza penală nr. y/P/2015, ofițerii de polițe judiciară anchetați recunoscând implicarea S.R.I. în redarea tuturor convorbirilor purtate de A, sens în care chiar la punctul 4, pag. 3, din motivarea instanței supreme din încheierea nr. 18 din data de 11.01.2017 se recunoaște modificarea convorbirilor dintre A și J, respectiv vicierea lor.
Petentul a arătat că folosirea organelor S.R.I. în realizarea acestor operațiuni de transcriere a originalului convorbirii dintre A și J încalcă dispozițiile Deciziei CCR nr. 51/ 2016, care în considerentele sale, a arătat că organele S.R.I. nu sunt organe de cercetare penală în sensul dispozițiilor art. 55 alin. (1) C. proc. pen.
În opinia sa, petentul a susținut că netemeinicia vădită a ordonanței de clasare dispusă în dosarul nr. x/P/2022 la data de 23.05.2023 rezultă atât din probatoriul existent la dosarul cauzei - ce contrazice în mod evident orice considerente pe care procurorul de caz le-ar fi putut invoca pentru a dispune clasare - a probatoriului necesar a fi administrat în derularea unei proceduri judiciare complete și lămuritoare, dar și a lipsei solicitării de lămuriri de la reprezentanții persoanelor vătămate, cât și față de soluțiile în care au fost valorificate mijloacele de probă regăsite și raportat la care s-a formulat plângerea penală de petent.
Petentul a criticat faptul că nu s-a analizat existența concretă a unor activități ilicite menite a crea un prejudiciu în dauna sa și a celorlalți coinculpați și crearea unor avantaje concrete în patrimoniul pretinsei părți civile - Statul Român și entități ale sale - detaliate într-un mod ce creează suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă prin plângerile penale depuse, prin probele depuse de persoana vătămată, toate aceste probe existente fiind ocolite în luarea măsurilor dispuse prin ordonanța atacată. Astfel, a afirmat că probele dovedesc, dincolo de orice dubiu, faptul că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea, respectiv că soluția de clasare a fost dispusă în baza unui probatoriu incomplet, pe baza unor împrejurări extrinseci dosarului penal.
Ordonanţa de clasare este nelegală și netemeinică în opinia petentului și pentru că, în mod injust și contrar întregului material probator, se încalcă principiul aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspecților care au săvârșit faptele penale, drepturile si interesele legitime ale persoanei vătămate, respectiv dreptul la nediscriminare, dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, vătămare care este una efectivă și actuală prin prisma pagubei produse urmare a faptelor penale săvârșite.
Petentul a considerat că prin ordonanța criticată se anulează pur și simplu scopul cercetării penale și în raport de prevederile imperative cuprinse în art. 5 și art. 8 C. proc. pen., consacrate ca reguli de bază ale aplicării legii procesual penale, situația prezentată întărind necesitatea aplicării prevederilor legale și sancționarea celor vinovați. A mai reclamat și nesocotirea obligativității vizând sesizarea instanței în aplicarea prevederilor imperative ale art. 5491 C. proc. pen. - desființarea înscrisurilor astfel realizate și valorificate ulterior în dosare penale ca probe în soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile, în aplicarea unor pedepse privative de libertate pentru inculpați și în măsurile adoptate vizând latura civilă cu efecte în patrimoniul inculpaților condamnați și a terților ca efect al procedurilor judiciare ce se derulează în continuare și în prezent.
S-a apreciat în motivele plângerii că din probele aflate la dosar rezultau indicii rezonabile cu privire la săvârșirea faptelor sesizate, iar administrarea probatoriului solicitat este de natură a atinge standardul de probațiune necesar pentru a încadra persoanele indicate drept suspecți în categoria inculpaților, impunându-se, raportat la prejudiciul produs victimelor, să se deruleze activitățile necesare în acest sens, însă în speță nu se poate observa intenția organului de urmărire penală de a afla adevarul cu privire la fapte și nu rezultă nici intenția aflării adevărului în totalitatea sa, fiind nesocotite obligațiile legale privind administrarea probelor și aprecierea corectă a efectelor vătămătoare produse, incluzând necesitatea formulării cererii de desființare a înscrisurilor utilizate în cele două dosare menționate anterior, la condamnarea sa.
Față de aceste aspecte, petentul a considerat că dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 47 din Cartă nu a fost respectat în condițiile în care două soluții de condamnare se bazează exclusiv pe declarațiile unor martori cu identitate protejată și aflați în relații de dușmănie, pe înregistrări neregăsite pe mijlocul de stocare original, pe transcrieri ale înregistrărilor efectuate în condiții de nelegalitate de către chiar organele de anchetă penală, în lipsa unei dovezi a transferului sumelor de bani și totodată nu a fost garantată nici prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 48 din Cartă, iar organul de anchetă nu analizează și nu prezintă necesitatea administrării altor probe în condițiile inexistenței unor dovezi privind modalitățile de săvârșire a faptelor de către inculpați.
Prin urmare, deşi din întregul probatoriu se demonstrează modul concret în care au contribuit cei indicaţi la încălcarea prevederilor legale, încălcări ce au determinat prejudicierea petentului în privința unor drepturi fundamentale, s-a urmărit însa exclusiv exonerarea participanţilor de răspundere, pentru a nu fi reținute în sarcina acestora infracţiunile sesizate și tragerea lor la răspundere penală, aspect ce conferă lipsă de temeinicie măsurii de clasare.
Petentul a învederat că nu a fost avută în vedere situația sa, care a executat inclusiv pedepse privative de libertate, procedurile nefiind finalizate și având efecte în dauna patrimoniului său pe latură civilă. A considerat această atitudine a organului de urmărire penală ca fiind una pasivă în raport cu principiul aflării adevărului, cu atât mai mult cu cât era necesară o instrumentare corectă a pricinii prin care să se stabilească elementele ori probele care au stat la baza convingerii procurorului că aspectele semnalate nu au valențe de ordin penal.
Petentul a criticat faptul că toată activitatea de urmărire penală s-a rezumat la preluarea datelor cuprinse în plângerea formulată, la analiza subiectivă a datelor prezentate în declarațiile date și refuzul cercetării tuturor faptelor săvârșite, fiind ocolite analiza efectivă a acuzațiilor pe care le-a adus, fiind nesocotite prevederile art. 3 alin. (4) art. 5 art. 8 art. 99 C. proc. pen., conducând la o urmărire penală incompletă, situație ce contravine grav prevederilor art. 5 C. proc. pen. si art. 6 din CEDO, nefiind îndeplinite obligațiile prevăzute de art. 306 C. proc. pen. în sarcina procurorului de caz, cu rolul de a garanta interesele părții, obligat a strânge probe atât în susținerea acuzării, cât și utile apărării, scopul final fiind acela de stabilire completă a adevărului.
În concluzie, petentul a solicitat desființarea ordonanței atacate și continuarea cercetărilor în vederea aflării adevărului cu privire la toate faptele și persoanele menționate în plângerea penală, analiza efectivă a probelor existente independent și obiectiv și dispunerea măsurilor necesare față de efectele produse de aceste înscrisuri, constatate într-un dosar penal că sunt lovite de nulitate absolută.
Examinând plângerea petentul J împotriva ordonanței de clasare contestată în cauză, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată următoarele:
Petentul a solicitat prin plângerea penală formulată la data de 4 mai 2017 efectuarea de cercetări față de intimații C, D, E și F pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzută de art. 321 C.pen. și abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C.pen., iar în cazul în care în urma cercetărilor efectuate se va constata și intervenția ofițerilor SRI în realizarea transcrierilor convorbirilor pe care petentul le-a purtat și care au stat la baza condamnării sale, a solicitat identificarea și tragerea și a acestora la răspundere penală.
În esență, petentul a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin decizia 423/A/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar după condamnarea sa, a luat la cunoștință dintr-o încheiere a instanței supreme, nr.18/11.01.2017 pronunțată în dosarul nr. y/1/2016, că procurorul care a efectuat ancheta, C, a modificat convorbirile petentului cu A, a folosit SRI în anchetă, primind de la această instituție notele de redare în format electronic alături de fișierele audio video, după care ofițerii de poliție judiciară nu au mai verificat conținutul proceselor verbale de redare.
Judecătorul de cameră preliminară reține că urmărirea penală pentru infracțiunile sesizate de petent în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost efectuată numai in rem, nicio persoană în cauza de mai sus nedobândind calitatea de suspect.
Așa cum a reținut procurorul care a efectuat urmărirea penală și ulterior, și procurorul ierarhic superior, prin ordonanța de respingere a plângerii împotriva soluției de clasare, pentru infracțiunile reclamate de petent, respectiv, abuz în serviciu și fals intelectual, a intervenit prescripția răspunderii penale, având în vedere data presupusei comiteri a faptelor, anul 2018, precum și termenele de prescripție de 5 ani și respectiv, 8 ani. Aceasta întrucât, potrivit Deciziilor Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, în perioada cuprinsă între data publicării Deciziei nr. 297/2018 și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma de la art. 155 alin. (1) C. pen., prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, respectiv în perioada 25 iunie 2018-30 mai 2022 (data când a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, act normativ care a modificat prevederea legală declarată ca fiind neconstituțională).
Potrivit dispozițiilor art. 18 și 319 C. proc. pen., în cazul în care este incident cazul de clasare vizând prescripția, cel care poate cere continuarea procesului penal, este numai suspectul sau inculpatul, într-un termen de 20 de zile de la comunicarea copiei ordonanței de clasare.
În cauza de față niciunul dintre intimați nu a dobândit calitatea de suspect, pentru a putea cere continuarea urmăririi penale, iar petentului nu îi este recunoscută această legitimare procesuală de lege. Ca urmare, judecătorul de cameră preliminară nu ar putea analiza dacă există alte temeiuri de clasare sau dacă, dimpotrivă, se impune continuarea cercetărilor.
În altă ordine de idei, petentul J a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nr. y/P/2015, pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C.pen. S-a reținut, în esență, că atât petentul cât și celălalt inculpat în cauză, AM, în data de 26 iulie 2012, după ce A a obținut o decizie civilă prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 43.227 ha pădure, i-au pretins acestuia suprafața de 10.000 ha pădure, în schimbul determinării funcționarilor din județul Bacău să efectueze cât mai urgent punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei în faza de urmărire penală în baza mandatului de percheziție domiciliară emis de judecătorul de drepturi și libertăți, au fost ridicate mai multe medii de stocare, sisteme informatice de la domiciliul și reședința lui A, la dosarul cauzei regăsindu-se pe suport electronic mai multe fișiere audio-video, conținând convorbiri la care a participat petentul J, împreună cu AM și A, înregistrate de acesta din urmă.
Din considerentele sentinței penale nr. 26F/3 mai 2016 a Curții de Apel Brașov a rezultat că fișierele audio video ce conțineau convorbirile purtate de petent cu AM și A, au fost audiate în ședința de judecată, la data de 2.11.2015, constatându-se exactitatea dintre conținutul convorbirilor purtate cu conținutul proceselor verbale de transcriere. În același timp, instanța de judecată a reținut în sentința penală pronunțată că starea de fapt a fost reținută în cauză, nu doar în baza transcrierii acelor convorbiri ambientale, ci prin coroborarea acestora cu alte probe, între care declarații de martori și expertiză criminalistică.
De asemenea, rezultă că în timpul judecății pe fondul cauzei, întrucât petentul, în calitatea sa de inculpat în dosarul nr. x/64/2015 a invocat nelegalitatea înregistrării convorbirilor ambientale și existența unor modificări intervenite asupra acestora, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice care să stabilească dacă asupra convorbirilor înregistrate au fost operate modificări de natură să altereze conținutul acestora. Expertul a concluzionat că pe baza programelor de calculator și în urma ascultării critice și a spectrului de frecvențe, nu au fost depistate urme ale unor intervenții de natură a aduce modificări conținutului, că au un sens firesc și nu evidențiază anomalii.
Prin urmare, se constată că aspectele invocate de petent pe calea plângerii penale au fost examinate deja de instanța de judecată care a soluționat fondul cauzei, reținându-se că sunt nefondate criticile vizând nelegalitatea și neloialitatea probelor rezultate din convorbirile aflate pe suporți optici și ridicate cu ocazia percheziției din locuința numitului A.
Față de considerentele expuse anterior, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J împotriva ordonanței din data de 23 mai 2023 emisă în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 11 iunie 2024 a procurorului șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J împotriva ordonanței din data de 23 mai 2023 emisă în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 11 iunie 2024 a procurorului șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, 03 decembrie 2024.