Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 241/F din data de 11.12.2024 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, în temeiul art. 597 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A (fiul lui (...), născut la data de (...) în București, CNP (...), în prezent deținut în Penitenciarul B) cu privire la sentința penală nr. 131/F/27.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2/2016, definitivă prin decizia penală nr. 294/09.11.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut în esență că zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate sunt avute în vedere exclusiv în cadrul procedurii de acordare a liberării condiționate.
Prin urmare, s-a reținut că solicitarea contestatorului-condamnat de a se deduce, din durata pedepsei închisorii pe care o execută în prezent, zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate este neîntemeiată, solicitarea neavând suport legal.
Cu alte cuvinte, zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate nu pot fi deduse din durata pedepsei închisorii, dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen. nefiind așadar aplicabile în acest context, întrucât aceste din urmă dispoziții legale vizează deducerea zilelor în care persoana a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate, respectiv reținere, arest preventiv sau arest la domiciliu, ceea ce, însă, nu este cazul în prezentul dosar.
Împotriva sentinței penale 241/F din data de 11.12.2024 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, contestatorul A a formulat contestație, solicitând, în esență, deducerea zilelor de muncă executate în cadrul penitenciarului din pedeapsa închisorii pe care o execută.
Examinând contestația formulată de contestatorul A, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Înalta Curte constată că cererea contestatorului este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen.
Referitor la nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., acesta trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată.
Aplicând aceste considerații în speța de față, Înalta Curte reține că, în speță, contestatorul execută pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 131/F/27.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/09.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală.
Prin motivele de contestație, acesta a solicitat deducerea din pedeapsă a perioadei executate ca urmare a muncii prestate, respectiv 253 de zile.
În argumentare, a susținut că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale în interpretarea dată prin decizia nr. 293/2022, zilele acordate ca urmare a executării pedepsei în condiții necorespunzătoare sunt deduse (scăzute) din cuantumul total al pedepsei. În același sens, Curtea Constituțională a reținut, cu valoare de principiu, că un drept câștigat nu poate fi revocat, or, în considerarea aceluiași principiu, zilele câștigate prin muncă trebuie deduse din cuantumul total al pedepsei. Mecanismul astfel instituit de legiuitor este caracterizat ca fiind un drept al condamnatului, delimitând astfel sfera destinatarilor beneficiului legal al compensării unor zile câștigate (considerate ca executate) ce trebuie scăzute din pedeapsa pronunțată prin hotărârea de condamnare. Cu alte cuvinte, din perspectiva mecanismului, pedeapsa efectiv executată se reduce, pe de o parte, ca urmare a muncii prestate, iar pe de altă parte, ca urmare a elaborării unor lucrări științifice.
Înalta Curte apreciază că perioada avută în vedere la stabilirea termenului pentru eliberare anticipată din executarea pedepsei ca urmare a muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, nu este de natură să conducă la deducerea pedepsei aplicate, nefiind o cauză de micșorare a pedepsei sau de înlăturare (eventual parțială) a consecințelor condamnării, ci se referă la un mod de individualizare a executării pedepsei.
Astfel, potrivit art. 100 alin. (3) C. pen., ”în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani”.
În alin. (4) al aceluiași art., se prevede că ”în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani”.
De asemenea, în cuprinsul dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, se arată că ”pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează:
a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;
b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 3 zile executate pentru două zile de muncă;
c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră două zile executate pentru o noapte de muncă;
d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar;
e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;
f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții brevetate, se consideră 20 de zile executate, indiferent de numărul lucrărilor științifice sau al invențiilor realizate, pentru întreaga durată a executării pedepsei, inclusiv în cazul pedepselor contopite.
Din examinarea dispozițiilor enunțate, se reține că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate și valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută.
În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că persoana condamnată A are posibilitatea legală de a-și valorifica zilele de muncă executate pe parcursul executării pedepse în cadrul unei eventuale solicitări de liberare condiționată.
Așadar, se constată că, deși se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., contestația formulată de contestatorul A nu se încadrează în situațiile prevăzute de aceste texte de lege și, prin urmare, este nefondată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A împotriva sentinței penale nr. 241/F din data de 11 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/42/2024 (x/2024).
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 lei, va rămâne în sarcina statului.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A împotriva sentinței penale nr. 241/F din data de 11 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/42/2024 (x/2024).
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 de lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.