Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 104/C din data de 17 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minore și familie, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 18/C/2024 din data de 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. X/110/2023, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia penală nr. 18/C/2024 din data de 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. X/110/2023, s-au decis următoarele:
I. S-a respins cererea contestatorului condamnat A de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru inițierea unei proceduri de întrebare preliminară și de suspendare a judecății contestației.
II. În baza art. 425 ind. 1 alin. (7) pct. 2 lit. a C. proc. pen. s-a admis contestația formulată de condamnatul A împotriva sentinței penale nr. 283/D din 8 noiembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. X/110/2023 al Tribunalului Bacău, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare:
În temeiul art. 583 alin. (1) Cod de procedură penală raportat la art. 97 alin. (1) C. pen. s-a admis sesizarea Serviciului de Probațiune București cu privire la condamnatul A.
S-au menținut, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale sus-menționate, în termen legal, a formulat contestație în anulare contestatorul A, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 426 lit. h C. proc. pen., iar ca argumente de fapt – împrejurarea că nu a fost audiat de către Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. X/110/2023, în care a fost pronunțată hotărârea atacată.
Astfel învestită, evaluând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., instanța a reținut că aceasta este inadmisibilă întrucât, pe de o parte, este formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în contestație, iar nu în apel, iar pe de altă parte, este exercitată după trecerea termenului înăuntrul căruia se putea exercita calea extraordinară de atac întemeiată pe motivul prev. de art. 426 alin. (1) lit. h C. proc. pen.
Pentru argumentele prezentate, instanța a respins, ca inadmisibilă în principiu, calea extraordinară de atac.
Împotriva deciziei sus-menționate, contestatorul A a formulat, la data de 25 septembrie 2024, contestație – invocând ca temei de drept art. 425 ind. 1 Cod procedură penală, iar la data de 26 septembrie 2024, apel - invocând ca temei de drept dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, la data de 4 noiembrie 2024, sub nr. X/32/2024, ca și „contestație – contestație în anulare”, fiind repartizată completului Cx.
La termenul fixat în cauză, 28 noiembrie 2024, la solicitarea contestatorului, Înalta Curte a amânat cauza la data de 30 ianuarie 2025, pentru a-i acorda posibilitatea de a-și angaja apărător ales.
La termenul astfel stabilit, 30 ianuarie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, concluziile procurorului sub acest aspect, ca și cele ale contestatorului și apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea căii de atac (apel/contestație) formulate de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 104/C din data de 17 septembrie 2024, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minore și familie a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același contestator împotriva deciziei penale nr. 18/C/2024 din data de 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. X/110/2023.
Decizia astfel contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sau ale art. 4251 C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:
Dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 și nr. 251/A/2020, toate ale I.C.C.J., Secția penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.
Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că „sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă” nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.
În același sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015) reținându-se explicit aplicabilitatea prevederilor art. 432 C. proc. pen. numai în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestației, după admiterea acesteia în principiu.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.: „calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres”.
În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct prin dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.
Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul A a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 104/C din data de 17 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minore și familie.
Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 360 lei, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 104/C din data de 17 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minore și familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2025.