Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 140/F din data de 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2024 (x/2024) a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A cu privire la sentința penală nr. 161/F/01.09.2021 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2/2021, rămasă definitivă prin necontestare la data de 08.09.2021.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că la data de 06.06.2024, pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, s-a înregistrat, sub nr. x/2/2024, contestația la executare formulată de contestatorul-persoană solicitată A, prin apărător ales, împotriva sentinței penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2/2021.
Dosarul a fost înregistrat sub numărul menționat prin disjungere din dosarul nr. y/2/2024 aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, având ca obiect tot o contestație la executare formulată de persoana solicitată A (filele 89-91 din dosar), reținându-se că se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Contestatorul-persoană solicitată A a solicitat admiterea contestației la executare și, sub un prim aspect, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată coroborate cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, s-a solicitat să se dispună anularea tuturor formelor de punere în executare a sentinței penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2021. S-a mai solicitat să se dispună suspendarea executării sentinței penale mai sus amintite, cu consecința punerii sale în libertate, de îndată.
În esență, în susținerea contestației la executare, s-a arătat că, în niciun moment, instanța - Curtea de Apel București, care a fost sesizată cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de contestator, nu a verificat dacă, ulterior admiterii sesizării și punerii în executare a mandatului european de arestare, mai subzistă sau nu temeiul amânării predării sau dacă, între timp, a apărut un nou temei de amânare a predării sau chiar de refuz al predării (prescripția răspunderii penale).
S-a mai arătat că în cuprinsul mandatului de arestare analizat s-a specificat faptul că A ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune, în forma complicității, producând prejudicii unui număr de 68 de persoane, însă aproximativ 55 dintre acestea sunt fie identificate ca fiind prejudiciate de către alți inculpați, fie au declarat că nu au suferit niciun prejudiciu.
S-a făcut referire la o cauză în care s-ar fi pronunțat o instanță din România, cauză care nu vizează persoana solicitată ci pe alte persoane, cu privire la care s-ar fi reținut că ar fi prejudiciat o parte din persoanele în legătură cu care este formulată acuzația de către autoritățile străine cu privire la persoana solicitată A. Referitor la acest aspect au fost invocate dispozițiile art. 600 C. proc. pen., susținându-se că ar fi vorba despre un aspect care ar viza executarea dispozițiilor civile.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale prevăzute de alin. (8) din Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), art. 7 din Legea nr. 302/2004, art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen. și art. 600 C. proc. pen..
În continuare Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2/2021 s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A, cetățean român, născut la data de (...).
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Federală Germania, cu respectarea regulii specialității.
În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr.302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr.302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A, până la momentul soluționării definitive a dosarului nr. xD/P/2014 al DIICOT – Secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenție, până la liberarea condiționată sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a revocat măsura arestării provizorii în vederea predării, a persoanei solicitate A.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea Mandatului de arestare nr. x EAW din data de 20.08.2021 emis de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr.302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare cu privire la care s-a stabilit că va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din aceeași lege.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării în această cauză de la 19.08.2021 la 01.09.2021.
Curtea a reținut că, astfel cum rezultă din verificările efectuate în cauză (fila 92 din dosar) hotărârea de punere în executare a mandatului european a fost deja executată, persoana solicitată A fiind arestată la data de 23 martie 2024 și predată către autoritățile din Germania la data de 10 aprilie 2024.
Cu titlu prealabil, Curtea a menționat că, în cauza de față s-a reținut de către instanța care a dispus disjungerea și înaintarea la completul care a pronunțat hotărârea vizată prin contestația la executare, pe baza înscrisurilor existente la dosar și a precizărilor făcute de apărare, că în susținerea acestei cereri se invocă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c teza I C. proc. pen., privind existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută.
Astfel, prin sentința penală nr. 114/F/05.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a II-a Penală în dosarul nr. y/2/2024, s-a disjuns cauza sub acest aspect și s-a procedat la soluționarea contestației la executare în raport de celelalte temeiuri și motive invocate.
Prin urmare, reținând aceste aspecte, Curtea a analizat contestația la executare formulată strict prin raportare la conținutul contestației la executare disjunse, precizarea s-a impus în contextul în care, prin apărător, persoana predată a reluat o parte din aspectele soluționate prin contestația în cauza din care s-a disjuns prezentul dosar dar și într-o cerere anterioară de amânare a predării și printr-o altă contestație la executare formulată.
Curtea a constatat că motivele invocate de contestator nu se circumscriu cazului de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen. și, de altfel, nici vreunuia dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 598 C. proc. pen..
Astfel, Curtea a subliniat, pe de o parte, că pe calea contestației la executare nu pot fi repuse în discuție chestiuni de fond, tranșate cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea definitivă care de altfel s-a și pus deja în executare, această procedură având ca scop, în mod exclusiv, rezolvarea unor incidente ivite în cursul executării. Or, aspectele invocate de contestator în speță (referitoare la modalitatea de administrare a probelor de către organele de urmărire penală în cauza în care a fost cercetată persoana solicitată în România, la vinovăția sau nevinovăția persoanei solicitate în cadrul dosarului în care a fost emis mandatul european de arestare, la situația unui alt dosar în care sunt cercetate alte persoane și apar ca și persoane vătămate o parte dintre persoanele cu privire la care autoritățile străine susțin că ar fi fost prejudiciate de persoana predată ș.a.) țin de fondul cauzei în care este cercetat A. Acestea pot fi eventual valorificate în procedura derulată în străinătate cu privire la acesta și nu reprezintă aspecte care să țină de executarea hotărârii pronunțate într-o procedură prevăzută de Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin urmare, modalitatea în care a fost rezolvată sesizarea formulată prin hotărârea definitivă este cât de poate de clară și neechivocă, neputându-se astfel reține că hotărârea care s-a executat deja ar conține vreo nelămurire sub acest aspect sau că ar determina vreo împiedicare la executare, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen.
În plus, Curtea a reținut faptul că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 600 C. proc. pen., întrucât hotărârea contestată, sentința penală nr. 161/F/01.09.2021 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2/2021, nu conține dispoziții civile, apărările formulate de persoana predată putând fi eventual invocate în fața autorităților străine, nefiind chestiuni care să presupună, la acest moment, o soluție din partea instanței române, așa cum solicită apărarea.
În final, Curtea a constatat că prin contestația la executare formulată, contestatorul-persoană solicitată A reia argumente ce au fost analizat în cadrul unor contestații la executare formulate anterior. În acest sens, Curtea a avut în vedere sentința penală nr. 25/06.02.2024 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, menținută de către Înalta Curtea de Casație și Justiție prin decizia nr. 289/09.04.2024, astfel încât sub aspectele deja tranșate în contestația menționată nu s-ar putea relua discuția prin contestația care face obiectul cauzei de față.
Împotriva sentinței penale nr. 140/F din data de 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2024 (x/2024) a formulat contestație persoana solicitată A.
În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul persoană solicitată A a susținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea 302/2004 și a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
A solicitat admiterea contestației, modificarea în tot a sentinței penale nr. 140/F din data de 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, și, în urma rejudecării, să se anuleze formelor de punere în executare a sentinței penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2/2021 și rectificarea mandatului european de arestare nr. x EAW din data de 20 iulie 2021 emis de către autoritățile judiciare din Germania.
Examinând contestația formulată de persoana solicitată A, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c C.proc.pen., invocat de persoana solicitată A, reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale – când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Cu titlu de exemplu, în jurisprudența națională au fost calificate ca nelămuriri ce pot forma obiectul contestației la executare: omisiunile de indicare, în cazul dispoziției de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, a organului care va exercita supravegherea sau a obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a C.pen.; înlocuirea entităților în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunității; indicarea greșită a funcției/ocupației interzise prin aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. g C.pen. în dispozitivul hotărârii definitive, în condițiile în care funcția indicată era diferită față de cea menționată în rechizitoriu și în considerentele sentinței de condamnare.
Referitor împiedicarea la executare, în jurisprudența națională au fost calificate ca astfel de situații: omisiunea instanței de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, întrucât absența dispoziției de arestare împiedică executarea dispoziției de admitere a cererii de extrădare; existența unui caz suplimentar de amânare a predării, ivit ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în procedura specială a executării mandatului european de arestare; omisiunea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse; schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei.
Înalta Curte constată că, în cauză, prin sentința penală nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2/2021 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată a fost pus în executare mandatul european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Federală Germania, cu respectarea regulii specialității.
În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr.302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr.302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A, până la momentul soluționării definitive a dosarului nr. xD/P/2014 al DIICOT – Secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenție, până la liberarea condiționată sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a revocat măsura arestării provizorii în vederea predării, a persoanei solicitate A.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea Mandatului de arestare nr. x EAW din data de 20.08.2021 emis de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr.302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare cu privire la care s-a stabilit că va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din aceeași lege. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării în această cauză de la 19.08.2021 la 01.09.2021.
Astfel cum s-a menționat anterior, contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.
Relativ la cele ce precedă, motivele invocate de persoana solicitată A nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C.proc.pen., ci pun în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, respectiv a sentinței penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2/2021, definitivă.
Înalta Curte reține că, pe calea contestației la executare, nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice. Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea. Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.
Hotărârea definitivă se bucură de autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este consecința prezumării legalității hotărârii. Viciile de legalitate pot fi îndepărtate în cadrul căilor extraordinare de atac ori contestației la executare pentru aspecte expres si limitativ prevăzute.
Având în vedere aceste considerații, în acord cu cele reținute prin hotărârea atacată contestatorul persoana solicitată A a invocat o serie de chestiuni care nu aveau legătură cu aspectele supuse verificărilor în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare și nici cu procedura de executare efectivă a hotărârii de predare, executare care de altfel s-a și realizat, persoana solicitată fiind predată autorităților străine. Pe de altă parte, reanalizarea unor aspecte reținute la punerea în executare a mandatului european de arestare nu poate interveni printr-o contestație la executare, în cauză nefiind vorba despre nicio nelămurire care să vizeze hotărârea pronunțată care să poată fi interpretată în sensul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c C.proc.pen.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoană solicitată A împotriva sentinței penale nr. 140/F din data de 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2024 (x/2024).
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va fi obligat contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C.proc.pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va suporta din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoană solicitată A împotriva sentinței penale nr. 140/F din data de 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2024 (x/2024).
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se suportă din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2024.