Asupra contestației de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 03 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr. x/2/2024 (x/2024) în baza art. 43 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă propunerea de arestare provizorie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza 226 C. proc. pen. s-a dispus față de persoana extrădabilă A (fiul lui (...), născut la data de (...) în Latakia, Syria, CNP (...)), arestarea provizorie în vederea extrădării pe o perioadă de 30 zile, începând din 03.10.2024 până la 01.11.2024 inclusiv.
În baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost dispusă emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.
Totodată, s-a acordat termen la data de 16.10.2024 în vederea atașării dosarului nr. x/2/2022 al Curții de Apel București și emiterea unei adrese către Ministerul Justiției cu solicitarea de a se adresa autorităților judiciare din Emiratele Arabe Unite, atașării copiei cazierului judiciar din Siria, pentru a comunica: dacă există o convenție de extrădare între Dubai și Siria; dacă, în urma analizării cazierului judiciar din Siria și a unei convenții dintre state, persoana solicitată, după executarea pedepsei cu închisoarea, este o persoană extrădabilă în Siria.
Cu privire la măsura arestării provizorii, în esență, Curtea a reținut că la data de 03.10.2024, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2/2024, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (1) și următoarele din Legea nr.302/2004, modificată prin Legea nr. 306/2022, pentru a aprecia cu privire la cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite, privind pe numitul A în vederea extrădării.
S-a menționat că numitul A este urmărit internațional pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii prev. de art. 1/404 C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987, infracțiune pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 3 ani. Împotriva numitului A a fost emis la data de 11.01.2023 un mandat internațional de arestare de către Tribunalul Penal Dubai. Mandatul a fost emis în baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Dubai, la data de 16.12.2021, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare. Hotărârea a fost pronunțată în lipsa persoanei solicitate.
În drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 42 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 306/2022.
Referitor la măsura preventivă, s-au reținut următoarele:
Prin ordonanța de reținere nr. y/2024 emisă la data de 02.10.2024 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus măsura reținerii, pe o perioadă de 24 de ore, față de numitul A, începând cu data de 02.10.2024, ora 15:15, până la data de 03.10.2024, ora 15:15.
În fapt, astfel cum rezultă din cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite, numitul A este urmărit internațional pentru punerea în executare a mandatului internațional de arestare emis la data de 11.01.2023 de către Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Dubai, la data de 16.12.2021, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii prev. de art. 1/404 C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987.
Referitor la descrierea faptelor, s-a arătat că la data de 30.05.2019, numitul B (desemnat în numele reclamantului C) a raportat la Postul de Poliţie D că reclamantul a fost supus unei încălcări a încrederii de către învinuitul A, iar la interogarea acestuia, acesta a declarat că acuzatul este autorizat să semneze toate tranzacțiile restaurantului E afiliat părții reclamante și că el răspunde de salariile angajaților și sumele plătite furnizorilor (1.979.000 de dirhami) din toate punctele de vedere, dar l-a sechestrat și a sechestrat și contravaloarea unui cec de 200 de mii de dirhami pentru interesul său personal, iar el ordona contabililor restaurantului să anuleze facturile și să vireze sumele în contul său personal și obținea de la aceștia sumele plătite in numerar și nu a plătit cotizații furnizorului în valoare de 1.820.331 dirhami.
Potrivit hotărârii de condamnare, în sarcina persoanei extrădabile A s-a reținut că în perioada 01.01.2018-25.05.2019 a delapidat și a irosit suma de 7.115.942 dirhami, sume aparținând restaurantului E și care i-au fost înmânate inculpatului ca mandatar.
În susținerea cererii de extrădare, autoritățile judiciare emirateze au transmis documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, respectiv: cererea de extrădare formulată de Procuratura Emiratului Dubai in dosarul nr. x/2019 care include asigurarea de reciprocitate oferită autorităților române pentru cazuri similare; anexă privind garanțiile oferite, în conformitate cu Constituția Permanentă a E.A.U., anexă privind dispozițiile legale aplicabile; mandat internațional de arestare, emis de Procuratura Emiratului Dubai; proces-verbal nr. 2, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. 3, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. 4, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. 5, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. 8, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. 9, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. 10, dosar nr. x/2019; hotărâre preliminară pronunțată de Tribunalul din Dubai; hotărârea definitivă pronunțată de Curtea de Apel din Dubai la data de 16.12.2021; ordin de trimitere a unei infracțiuni.
În drept, Curtea a reținut că a fost sesizată conform art. 43 din Legea nr. 302/2004 republicată, care prevede că după identificare, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost prinsă persoana extrădabilă sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile și continuării procedurii judiciare de soluționare a cererii de extrădare.
În acest sens s-a reținut că, cel puțin deocamdată, persoana extrădabilă nu a susținut nici în fața procurorului și nici în fața instanței că nu ar fi persoana la care se referă cererea de arestare, acesta confirmând datele de stare civilă. De asemenea, a mai reținut că, întrebată fiind de către Curte, persoana extrădabilă s-a opus extrădării, caz în care potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în vederea continuării procedurii de extrădare, Curtea a amânat cauza în vederea obținerii de relații de la Ministerul Justiției, raportat la înscrisul depus de către persoana extrădabilă la termen (copie de pe cazierul judiciar din Siria), luând act și de împrejurarea că avocatul ales al persoanei extrădabile a menționat că va depune, în scris, opoziție la extrădare, în termen de 8 zile.
Analizând dispozițiile legale anterior menționate, pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, s-a constatat că este îndeplinit caracterul necesar al măsurii arestării provizorii, dat fiind că persoana extrădabilă A este urmărită internațional pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii prev. de art. 1/404 C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987.
Faptele descrise anterior au corespondență în legislația română, fiind așadar verificată condiția dublei incriminări: în infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. (se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică), cu aplic. art. 308 alin. (1) C. pen. (limitele speciale ale pedepsei anterior menționate la art. 295 C.pen. se reduc cu o treime) și art. 309 C. pen. (limitele speciale ale pedepsei prevăzute la art. 295 C.pen. se majorează cu jumătate), având în vedere că prejudiciul cauzat este mai mare de 2.000.000 lei, respectiv aprox. 8.700.000 lei.
Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr.302/2004, republicată, extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripția răspunderii penale sau prescripția executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislației române, fie potrivit legislației statului solicitant.
Or, verificând potrivit dispozițiilor anterior menționate precum și potrivit prevederilor art. 162 alin. (1) lit. b C.pen., termenul prescripției executării pedepsei este de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea, termenul socotindu-se de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă. S-a constatat că hotărârea de condamnare la pedeapsa cu închisoarea a rămas definitivă la data de 16.12.2021, prin pronunțarea hotărârii de către Curtea de Apel Dubai, caz în care se constată că nu este împlinit termenul prescripției executării pedepsei nici în legislația română, nici în legislația statului solicitant.
Curtea a apreciat că fapta săvârșită de persoana extrădabilă și pentru care s-a dispus soluția de condamnare este una gravă, având în vedere că există suspiciunea rezonabilă că acesta, în perioada 01.01.2018-25.05.2019, a delapidat și a irosit suma de 7.115.942 dirhami (aprox.8 mil lei), sume aparținând restaurantului E și care i-au fost înmânate inculpatului ca mandatar.
În privința circumstanțelor personale ale persoanei extrădabile, Curtea a reținut că acesta: este cetățean sirian, nu a făcut dovada unor legături de familie cu cetățeni români, soția acestuia fiind cetățean sirian; deși a menționat faptul că a formulat cerere de azil, pentru a dovedi starea sa de temere de persecuție și că viața îi este pusă în pericol, în situația în care va fi trimis în Siria, totuși nu a depus, la dosar, dovada depunerii unei noi cereri de azil, iar plângerea sa împotriva hotărârii nr. 5402548/h/PA/7.11.2023 a IGI prin care i s-a respins cererea de acordare a unei forme de protecție internațională a fost respinsă în definitiv de Tribunalul București (dosar nr. x/4/2023); deși a menționat faptul că a depus pașaportul la Serviciul de Imigrări, nu există nicio dovadă în acest sens sau vreo garanție ca, în cazul în care l-a depus nu poate cere restituirea lui (motiv pentru care există presupunerea rezonabilă că în lipsa unei măsuri preventive, persoana extrădabilă ar putea ușor să părăsească țara); nu a făcut dovada locului de muncă în România, făcând precizări generice, nedovedite, că este angajat ca bucătar, într-un restaurant din București și nici dovada unei locuințe stabile, deși a susținut că a închiriat o locuință în România, făcând, la fel, precizări generice în sensul că are un contract de închiriere, în cartierul F, dar fără a dovedi acest aspect; a făcut cerere pentru obținerea permisului de ședere în România, însă cererea acestuia a fost respinsă), aspecte care conduc la ideea că riscul ca acesta să părăsească teritoriul României și să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare, în cazul în care măsura arestării provizorii în vederea extrădării nu va fi luată, la acest moment, este unul real și actual, justificând o astfel de măsură.
Față de toate aceste motive și raportat la gravitatea faptei, astfel cum s-a arătat mai sus, până la soluționarea cererii de extrădare, când se vor verifica condițiile prevăzute de lege pentru extrădarea sa în Emiratele Arabe Unite, judecătorul de la Curte a apreciat că privarea de libertate sub forma arestării provizorii se justifică, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
Raportat la solicitarea apărării de a se dispune o măsură preventivă mai ușoară, în speță măsura arestului la domiciliu, Curtea a apreciat că o măsură mai ușoară nu este aptă să asigure scopurile anterior menționate, întrucât riscul de sustragere este unul real, dar și raportat la faptul că apărarea nu a depus dovada unui domiciliu stabil, așa cum a susținut și nici nu există garanții că, aflat sub o măsură preventivă mai blândă, persoana extrădabilă nu ar influența buna desfășurare a procedurii de extrădare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație persoana extrădabilă A.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală la data de 07 octombrie 2024, sub nr. x/2/2024/a1, fiind repartizat aleatoriu completului Cx și stabilit termen pentru soluționare la data de 16 octombrie 2024.
Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, s-au luat concluziile apărătorului ales pentru contestatorul persoană extrădabilă și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate detaliat în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Examinând cauza, atât prin prisma motivelor invocate, cât a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele următoare:
La data de 03.10.2024, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (1) și urm. din Legea nr.302/2004, modificată prin Legea nr. 306/2022, prin care s-a transmis sesizarea autorităților judiciare din Emiratele Unite având ca obiect cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite, prin care s-a solicitat arestarea provizorie, de urgență, în vederea extrădării a numitului A, urmărit internațional pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii prev. de art. 1/404 C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987, fiind emis la data de 11.01.2023 un mandat internațional de arestare de către Tribunalul Penal Dubai în baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Dubai, la data de 16.12.2021, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Sub aspectul situației de fapt s-a reținut că la data de 30.05.2019, numitul B (desemnat în numele reclamantului C) a raportat la Postul de Poliţie D că reclamantul a fost supus unei încălcări a încrederii de către învinuitul A, iar la interogarea acestuia, acesta a declarat că acuzatul este autorizat să semneze toate tranzacțiile restaurantului E afiliat părții reclamante și că el răspunde de salariile angajaților și sumele plătite furnizorilor (1.979.000 de dirhami) din toate punctele de vedere, dar l-a sechestrat și a sechestrat și contravaloarea unui cec de 200 de mii de dirhami pentru interesul său personal, iar el ordona contabililor restaurantului să anuleze facturile și să vireze sumele în contul său personal și obținea de la aceștia sumele plătite in numerar și nu a plătit cotizații furnizorului în valoare de 1.820.331 dirhami.
Potrivit hotărârii de condamnare, în sarcina persoanei extrădabile A s-a reținut că în perioada 01.01.2018-25.05.2019 a delapidat și a irosit suma de 7.115.942 dirhami, sume aparținând restaurantului E și care i-au fost înmânate inculpatului ca mandatar.
Prin ordonanța de reținere nr. y/2024 emisă la data de 02.10.2024 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus măsura reținerii, pe o perioadă de 24 de ore, față de numitul A, începând cu data de 02.10.2024, ora 15:15, până la data de 03.10.2024, ora 15:15.
Ulterior, prin încheierea atacată în prezenta cauză față de persoana extrădabilă A, arestarea provizorie în vederea extrădării pe o perioadă de 30 zile, începând din 03.10.2024 până la 01.11.2024 inclusiv, fixându-se termen la data de 16.10.2024 în vederea atașării dosarului nr. x/2/2022 al Curții de Apel București și față de opoziția la extrădare a persoanei extrădabile s-a apreciat emiterea unei adrese către Ministerul Justiției cu solicitarea de a se adresa autorităților judiciare din Emiratele Arabe Unite, atașării copiei cazierului judiciar din Siria, pentru a comunica: dacă există o convenție de extrădare între Dubai și Siria, precum și dacă, în urma analizării cazierului judiciar din Siria și a unei convenții dintre state, persoana solicitată, după executarea pedepsei cu închisoarea, este o persoană extrădabilă în Siria.
Înalta Curte reține că, în cauză, prezintă relevanță dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform cărora Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii, până la predarea efectivă către statul solicitant, să poată depăși 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile Codului de procedură penală cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.
Totodată, potrivit art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauțiune. Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau pe cauțiune numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
Instanța reține că, pentru a verifica măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, se examinează, dincolo de condițiile formale, necesitatea acestei măsuri, analizată atât prin raportare la natura și gravitatea faptei de care persoana extrădabilă este acuzată, cât și prin raportare la riscul de sustragere al acestei persoane de la judecarea cererii de extrădare.
Se constată că este îndeplinită condiția referitoare la caracterul necesar al măsurii, având în vedere că persoana extrădabilă A este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului internațional de arestare emis la data de 11.01.2023 de către Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Dubai, la data de 16.12.2021, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii prev. de art. 1/404 C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987, constând în aceea că, la data de 30.05.2019, numitul B (desemnat în numele reclamantului C) a raportat la Postul de Poliţie D că reclamantul a fost supus unei încălcări a încrederii de către învinuitul A, iar la interogarea acestuia, acesta a declarat că acuzatul este autorizat să semneze toate tranzacțiile restaurantului E afiliat părții reclamante și că el răspunde de salariile angajaților și sumele plătite furnizorilor (1.979.000 de dirhami) din toate punctele de vedere, dar l-a sechestrat și a sechestrat și contravaloarea unui cec de 200 de mii de dirhami pentru interesul său personal, iar el ordona contabililor restaurantului să anuleze facturile și să vireze sumele în contul său personal și obținea de la aceștia sumele plătite in numerar și nu a plătit cotizații furnizorului în valoare de 1.820.331 dirhami.
Potrivit hotărârii de condamnare, în sarcina persoanei extrădabile A s-a reținut că în perioada 01.01.2018-25.05.2019 a delapidat și a irosit suma de 7.115.942 dirhami, sume aparținând restaurantului E și care i-au fost înmânate inculpatului ca mandatar.
De asemenea, în mod just a reținut prima instanță că față de ansamblul datelor obiective ale cauzei, raportat la gravitatea faptei reținută în sarcina lui A are corespondent în legislația penală română, în infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C.pen. (se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică), cu aplic. art. 308 alin. (1) C.pen. (limitele speciale ale pedepsei anterior menționate la art. 295 C.pen. se reduc cu o treime) și art. 309 C. pen. (limitele speciale ale pedepsei prevăzute la art. 295 C.pen. se majorează cu jumătate), având în vedere că prejudiciul cauzat este mai mare de 2.000.000 lei, respectiv aprox. 8.700.000 lei, Înalta Curte constată că se impune luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile, aceasta fiind singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procedurii de executare a cererii de extrădare.
Totodată, Înalta Curte reține că măsura arestării provizorii în vederea predării este justificată și de celeritatea procedurii de executare a cererii de extrădare, în contextul în care prima instanță a stabilit termen la data de 16.10.2024 față de opoziția la extrădare a persoanei extrădabile a apreciat emiterea unei adrese către Ministerul Justiției cu solicitarea de a se adresa autorităților judiciare din Emiratele Arabe Unite, în vederea atașării copiei cazierului judiciar din Siria, pentru a comunica dacă există o convenție de extrădare între Dubai și Siria, precum și dacă, în urma analizării cazierului judiciar din Siria și a unei convenții dintre state, persoana solicitată, după executarea pedepsei cu închisoarea, este o persoană extrădabilă în Siria.
Motivat de aceste împrejurări, instanța de control judiciar reține că circumstanțele personale ale contestatorului, care invocă faptul că nu se va sustrage procedurii privind extrădarea, nu sunt apte a justifica dispunerea față de acesta a măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, acestea nefiind în măsură să asigure finalitatea urmărită prin dispunerea măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procedurii.
Prin urmare, măsura arestării provizorii, luată în vederea asigurării prezentării persoanei extrădabile în fața autorităților judiciare din Emiratele Unite, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale, fiind singura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004.
De altfel, având în vedere că măsura arestării provizorii a fost dispusă pentru buna desfășurare a procedurii, în vederea evitării sustragerii contestatorului de la judecarea cererii de extrădare, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru luarea unei alte măsuri preventive.
Totodată, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestatorul A, prin apărător ales (respectiv formularea cererii de azil, depunerea contractului de închiriere care atestă că are un domiciliu) nu pot fi evaluate decât în contextul particularităților procedurii arestării provizorii în vederea extrădării și al scopului urmărit prin luarea acestei măsuri și nu conduc, de plano, la concluzia că se impune o măsură preventivă mai ușoară, urmând ca acestea să fie avute în vedere la soluționarea fondului cauzei, odată cu judecarea opoziției contestatorului-persoană extrădabilă A la extrădare.
Deopotrivă, susținerea contestatorului, cu privire la situația în care ar fi extrădat către autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite există temerea că pentru infracțiunea săvârșită împotriva conducerii statului sirian, ar putea primi chiar pedeapsa capitală, Înalta Curte constată că această apărare depășește prezentul cadru procesual, ce are ca obiect o contestație formulată împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării provizorii, o astfel de apărare urmând să fie analizată cu ocazia soluționării fondului cererii de extrădare.
Nu în ultimul rând, raportat la apărarea persoanei extrădabile în sensul că nu se impune luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, raportat la faptul că acesta a mai fost anterior arestat provizoriu în vederea extrădării, Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 44 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora punerea în libertate a persoanei extrădabile nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A împotriva încheierii din data de 03 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr. x/2/2024 (x/2024).
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul-persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se suportă din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A împotriva încheierii din data de 03 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr. x/2/2024 (x/2024).
Obligă contestatorul-persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se suportă din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2024.