Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 12.03.2023 pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă sub nr. x/3/2024 (formulată în legătură cu dosarul de insolvență nr. x/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă), reclamanta debitoare S.C. A S.R.L., prin administrator special B, în contradictoriu cu pârâta creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Fiscale Pentru Contribuabili Mijlocii București, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- constatarea compensării sumei de 4.967.625 lei, din suma totala de 13.599.924 lei reprezentând T.V.A. de rambursat de către creditoare debitoarei, conform Decontului cu sume negative de T.V.A. cu opțiune de rambursare aferent lunii 10 anul 2018, cu suma de 4.967.625 lei, reprezentând suma de distribuit creditoarei de către debitoare conform Programului de plăți Anexa 1 la Planul de reorganizare modificat în iunie 2020;
- constatarea stingerii prin compensare a sumei de 4,967,625 lei, reprezentând suma de distribuit creditoarei de către debitoarea în anul V trimestrul IV conform Programului de plăți Anexa 1 la Planul de reorganizare modificat în iunie 2020 al debitoarei A S.R.L.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. (2) Legea nr. 85/2006, art. 303 Cod fiscal, art. 167 Cod procedură fiscală, Ordinul ANAF nr.3699/2015, Ordinul ANAF nr.352/2022, Ordinul ANAF 1899/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 3948/10.09.2024, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 2, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta debitoare S.C. A S.R.L., prin administrator special B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 2, în favoarea Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că cererea nu este una prevăzută de dispozițiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, fiind reglementată de dispozițiile contenciosului administrativ, administratorul special urmărind, în esență, soluționarea cererii sale de rambursare T.V.A., cu consecința ulterioară a eliminării creanței D.G.R.F.B. înscrisă la masa credală a debitoarei, urmare a compensării.
Nu este invocat niciun temei ori argument juridic decurgând din dispozițiile Legii nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât problema litigioasă în discuție este aceea a rambursării de T.V.A., chestiune ce în mod evident depășește competența judecătorului sindic, intrând exclusiv în competența organului fiscal, respectiv al instanței de contencios administrativ.
A reținut instanța în acest sens că reclamanta și-a calificat în concret cererea, indicând obiectul și temeiul de drept al acesteia prin raportare la dispozițiile C. Fisc. și C. Proc. Fisc.
Tribunalul a mai apreciat că starea juridică a pârâtei S.C. A S.R.L. – aflată în insolvență – nu constituie un argument în sine pentru a atrage competența materială a judecătorului sindic, competența acestuia fiind limitată la cererile cu caracter judiciar aferente procedurii de insolvență conform art. 11 din Legea nr. 85/2006, respectiv la acele cereri ce privesc operațiuni și acte întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar, debitoare ori alți participanți la procedură, litigii ce au legătură directă cu insolvența.
Ca urmare, sunt astfel incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și în considerarea valorii T.V.A. solicitată la rambursare de către societatea debitoare, reiese cu claritate că cererea este de competența materială a Curții de Apel București – secțiile de contencios administrativ și fiscal.
2.2. Prin sentința civilă nr.1750 din data de 05.11.2024, Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A SRL - societate în reorganizare judiciară, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 2, în favoarea Tribunalului București – Secția a VII-a civilă. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că cererea având ca obiect constatarea stingerii prin compensarea sumei de 4,967,625 lei, reprezentând suma de distribuit creditoarei de către debitoarea în anul V trimestrul IV conform Programului de plați Anexa 1 la Planul de reorganizare modificat în iunie 2020 al debitoarei A S.R.L, reprezintă o cerere de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței.
Împrejurarea că suma de 4.967.625 lei reprezintă TVA de rambursat evidențiat de debitoarea A S.R.L. în Decontului cu sume negative de T.V.A. cu opțiune de rambursare aferent lunii 10 anul 2018, nu transformă prezenta cerere într-o acțiune de contencios administrativ și fiscal.
De altfel, reclamanta creditoare a menționat în mod expres, în ședința publică din 05.11.2024, că prin cererea introductivă nu a înțeles să conteste refuzul organul fiscal de soluționare a Decontului cu sume negative de T.V.A. cu opțiune de rambursare aferent lunii 10 anul 2018, împrejurare care ar fi atras competența instanței de contencios administrativ în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală, ci doar a solicitat constatarea stingerii unei creanțe a organului fiscal inclusă în Planul de reorganizare modificat în iunie 2020, prin compensare.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21 art. 22 alin. (3) C. proc. civ. din 1865, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta debitoare A SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Fiscale Pentru Contribuabili Mijlocii București constatarea compensării sumei de 4.967.625 lei, din suma totala de 13.599.924 lei reprezentând T.V.A. de rambursat de către creditoare debitoarei, conform Decontului cu sume negative de T.V.A. cu opțiune de rambursare aferent lunii 10 anul 2018, cu suma de 4.967.625 lei, reprezentând suma de distribuit creditoarei de către debitoare conform Programului de plați Anexa 1 la Planul de reorganizare modificat în iunie 2020 și constatarea stingerii prin compensare a sumei de 4,967,625 lei, reprezentând suma de distribuit creditoarei de către debitoarea în anul V trimestrul IV conform Programului de plați Anexa 1 la Planul de reorganizare modificat în iunie 2020 al debitoarei A S.R.L.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora „Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.”
Prin sintagma „procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței” legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri și procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței.
Atât în fața Tribunalului București, în ședința publică din 03.09.2024, cât și în fața Curții de Apel București, în ședința publică din 05.11.2024, reclamanta a precizat în mod expres că nu a înțeles să conteste refuzul organului fiscal de soluționare a Decontului cu sume negative de T.V.A. cu opțiune de rambursare aferent lunii 10 anul 2018, împrejurare care ar fi atras competența instanței de contencios administrativ în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală, ci doar a solicitat constatarea stingerii unei creanțe a organului fiscal inclusă în Planul de reorganizare modificat în iunie 2020, prin compensare.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile anterior citate și față de precizarea reclamantei, rezultă că cererea având ca obiect constatarea stingerii prin compensarea sumei de 4,967,625 lei, reprezentând suma de distribuit creditoarei de către debitoarea în anul V trimestrul IV conform Programului de plați Anexa 1 la Planul de reorganizare modificat în iunie 2020 al debitoarei A S.R.L, reprezintă o cerere de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A SRL-societate în reorganizare judiciară și pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 2 în favoarea Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2025.