Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț – Secția I Civilă și de Contencios Administrativ, la data de 08.02.2024, sub nr. x/103/2024, reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, Q au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea integrală a Ordinului nr.1397/C/01.08.2023 emis de pârât.
În subsidiar, au solicitat anularea în parte a Ordinului 13971C101.08.2023, în ceea ce îi privește pe reclamanți, nominalizată la Anexa 1 a ordinului.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 595 din data de 21.06.2024, Tribunalul Neamț Secția I civilă și contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că ordinul a cărui anulare se solicită are natura juridică a unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, și a avut în vedere dispozițiile art. 96 pct.1 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea de autoritate publică centrală a emitentului ordinului contestat.
2.2. Prin sentința civilă nr. 1836 din 07.11.2024, Curtea de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț – Complet specializat litigii de muncă.
Constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că ordinul ministrului de suspendare a raporturilor de muncă nu este un act administrativ în accepțiunea Legii nr. 554/2004, fiind emis în baza Codului Muncii, care guvernează relațiile de muncă ale reclamanților, aceștia nefiind funcționari publici. Fiind un act emis de angajator în desfășurarea relațiilor de muncă, acesta poate fi contestat în condițiile art. 266 din Codul muncii.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Demersul judiciar inițiat de reclamanți, astfel cum s-a expus la punctul 1 al prezentei hotărâri, vizează anularea Ordinului nr.1397/C/01.08.2023 emis de pârâtul Ministerul Justiției.
Potrivit definiției din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.”
Prin ordinul contestat în prezenta cauză s-a constatat suspendarea de drept a raporturilor de muncă ale personalului de probațiune menționat în anexa nr.1, pentru perioadele menționate în dreptul fiecăruia, ca urmare a participării la greva generală, precum și suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probațiune menționat în anexa nr.1, la inițiativa acestora și pentru perioadele menționate în dreptul fiecăruia, ca urmare a participării la greva generală.
Astfel, deși este emis de către pârâtul Ministerul Justiției, ordinul nr.1397/C/01.08.2023 nu este emis de autoritatea publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.
De asemenea, acesta nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice de drept administrativ, câtă vreme cuprinde doar dispoziții referitoare la raporturile de muncă ale personalului de probațiune menționat în anexa nr. 1 și este emis în baza dispozițiilor art. 45 art. 50 art. 59 și art. 78 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, art. 51 alin. (1) lit. f, art. 233 art. 234 alin. (1) și art. 236 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, precum și art. 146 art. 153 alin. (5), art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.
În acest context, pentru stabilirea instanței competente prezintă relevanță natura juridică a relațiilor sociale reglementate prin ordinul contestat, dat fiind faptul că, în exercitarea atribuțiilor lor, instituțiile și autoritățile publice emit acte care reglementează o varietate largă de raporturi juridice, nu doar de drept administrativ, ci și de dreptul muncii, de drept civil etc.
Prin urmare, având în vedere specificul activității sistemului de probațiune, ca serviciu public reglementat de Legea nr. 252/2013, precum și atribuțiile Ministerului Justiției privind cariera personalului serviciilor de probațiune (numire în funcție, delegare, detașare, transfer, suspendarea raporturilor de muncă și reluarea activității, eliberarea din funcție etc.) reglementate prin Legea nr. 123/2006, Înalta Curte reține aplicabilitatea prevederilor specifice legislației muncii, ordinul contestat fiind emis de ministerul pârât în calitatea sa de angajator, iar nu de autoritate publică.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile speciale de trimitere ale art. 78 din Legea nr. 123/2006, conform cărora „dispozițiile prezentei legi se completează cu reglementările din legislația muncii și legislația civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege.”
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal – Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C, G, K, O, D, H, L, P, B, F, J, N, A, E, I, M și Q în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției în favoarea Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal – Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 februarie 2025.