Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ.: „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2024, sub nr. x/2/2024, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului REGORAFENIB (denumire comercială STIVARGA) pentru indicația terapeutică neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal) metastazat, cărora li s-au administrat anterior tratamentele disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamentele disponibile. acestea includ chimioterapia pe bază de fluoropirimidină, un tratament anti-vegf (vascular endothelial growth factor) și un tratament anti-egfr (epidermal growth factor receptor), având în vedere că răspunsul primit de pârâți reprezintă un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentința civilă nr. 1247 pronunțată la 4 iulie 2024, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, a admis în parte cererea de chemare în judecată reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, a obligat pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate să finalizeze procedura de includere în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului REGORAFENIBUM (denumire comercială STIVARGA) pentru indicația terapeutică neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal ) metastazat, pentru pacienți cărora li s-au administrat anterior tratamentele disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamentele disponibile. Acestea includ chimioterapia pe bază de fluoropirimidină, un tratament anti-VEGF (Vascular Endothelial Growth Factor) și un tratament anti-EGFR (Epidermal Growth Factor Receptor) și a respins în rest ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 1247 pronunțate la 4 iulie 2024 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs Guvernul României și Ministerul Sănătății, solicitând admiterea căii de atac și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a, coroborat cu art. 40 din Codul procedură civilă, orice demers judiciar („orice cerere”) poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.
Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisului atașat la dosarul instanței de recurs (fila 58), reclamantul A a decedat la data de 9 iunie 2024, conform actului de deces nr. x/2024. Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin acțiune putând fi executată doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor părții decedate.
Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului reclamant, va admite recursurile recursurile, va casa sentința recurată și, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului reclamant.
Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 1247 pronunțate la 4 iulie 2024 de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:
Anulează acțiunea pentru lipsa capacității procesuale de folosință.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 6 martie 2025.