Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, la data de 06.10.2023, sub dosar nr. x/108/2022, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 711/ 6.09.2023, pronunțată de Tribunalul Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale (complet de contencios) care, la rândul său, a fost învestit urmare a declinării competenței funcționale, prin încheierea din 31.05.2023 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale (complet de litigii de muncă), reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a MApN, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din OUG nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codului fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 lei, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensiile cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzilor legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr.13/2011 și obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie cu titlu CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzilor legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr.13/2011.
De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV, punctele 12 și 13 din OUG nr.130/2021, raportat la dispozițiile art. 44 art. 47 art. 115 art. 12 și art. 56 din Constituția României.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 16 din 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timișoara:
- a respins excepțiile nulității cererii, lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității, invocate de pârâtul Guvernul României;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale și, pe cale de consecință, a respins acțiunea introdusă de reclamant, în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale;
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României;
- a obligat pârâtul Guvernul României la plata despăgubirilor constând în indexarea cu rata inflației, precum și la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri din pensia reclamantului și până la restituirea efectivă a sumelor reținute;
- a respins, în rest, acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect;
- a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în cauză.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât a invocat excepția lipsei capacității juridice civile și, în mod corespunzător, a calității procesuale pasive a Guvernului României, susținând că acestuia îi este recunoscută doar o capacitate juridică specială, de drept public, conform art. 102 și art. 108 din Constituție și prevederilor actului normativ de organizare și funcționare. Guvernul poate figura în proces în calitate de pârât exclusiv în litigiile de contencios administrativ care vizează legalitatea actelor administrative proprii, întrucât raporturile juridice în care este implicat au natura unor raporturi de putere, generate prin acte unilaterale.
A susținut că Guvernul, fiind un organ colegial, nu are capacitate juridică civilă și, în ipoteza în care ar fi obligat la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, executarea unui astfel de titlu nu ar fi posibilă. Potrivit competențelor stabilite de lege, Guvernul nu are atribuții în calculul și reținerea acestor contribuții, aceste operațiuni fiind efectuate de către casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, în calitatea lor de plătitori de drepturi de pensie.
De asemenea, recurentul a invocat intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2023 (publicată în Monitorul Oficial nr. 138/17.02.2023), act normativ care stabilește, în mod expres, procedura de restituire lunară a contribuțiilor reținute cu titlu de CASS pentru perioada 01.01.2022–27.12.2022. Restituirea se realizează din oficiu de către Casa Națională de Pensii Publice, prin intermediul caselor teritoriale de pensii sau al caselor de pensii sectoriale, în baza Legii nr. 227/2015 (Codul fiscal), după recalcularea veniturilor impozabile.
În acest context, recurentul a susținut că, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect, iar eventuala obligare a Guvernului la restituirea sumelor ori la plata de dobânzi legale penalizatoare sau actualizări în raport cu indicele de inflație este inadmisibilă. Aceasta întrucât obligația principală de restituire revine plătitorilor de drepturi de pensie, iar obligația accesorie nu poate fi imputată Guvernului, care nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății.
În sprijinul susținerilor sale, recurentul a invocat Deciziile nr. 3526/16.06.2011 și nr. 3792/28.06.2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, reiterând că litigiul se circumscrie sferei jurisdicției speciale a asigurărilor sociale, iar instanțele competente să soluționeze cauza sunt cele specializate în această materie. În consecință, a apreciat că hotărârea instanței de fond privind obligarea Guvernului la plata actualizată a sumelor și a dobânzilor legale este nelegală.
4. Apărările formulate în recurs
4.1. Intimata-pârâtă Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, pentru apărările dezvoltate la filele 27 – 29 dosar.
4.2. Legal citat, intimatul-reclamant A nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Guvernul României este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut existența unei vătămări în drepturile și interesele lui legitime prin modificările legislative operate prin OUG nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 lei.
Reține Înalta Curte că, prin Decizia nr. 650 din 15.12.2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct.11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f ind. 2 C.fisc.], pct.12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h C.fisc. sintagma „de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv”], pct.13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a ind. 1) C.fisc.], pct.14 [cu referire la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii” C.fisc.], pct.16 [cu referire la art. 157 ind. 3 C.fisc.], pct.17 [cu referire la sintagma „precum și al veniturilor din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii” C.fisc.], pct.18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f ind. 2, alin. (5) în privința trimiterii la art. 157 ind. 3 și alin. (7) ind.1 C.fisc.] și pct.19 [cu referire la alin. (1) lit. a în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f ind. 2 C. fisc. și art.XXV alin. (1) lit. c [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 C.fisc. și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.
În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că OUG nr.130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.
Drept urmare, după cum a precizat chiar recurentul-pârât Guvernul României, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată OUG nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de lei în temeiul prevederilor OUG nr.130/2021, declarate neconstituționale.
Prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului nu a devenit lipsită de interes din perspectiva reparării beneficiului nerealizat pentru că OUG nr. 4/2023 nu asigură o reparare integrală a prejudiciului, respectiv nu prevede și actualizarea sumelor restituite cu rata inflației și nici plata dobânzii legale aferente, astfel că a admis acțiunea, obligând pârâtul Guvernul României la plata acestor sume.
În recurs, pârâtul Guvernul României a formulat critici referitoare, în esență, la lipsa capacității juridice civile, lipsa atribuțiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii și la rămânerea cererii fără obiect.
În ceea ce privește pretinsa lipsă a capacității juridice civile, recurentul Guvernul României a susținut, în esență, că nu poate sta în judecată, în calitate de pârât, decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.
Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului.
Cum pretențiile reclamantului nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, Înalta Curte constată că pârâtul nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacități de drept civil, ci în considerarea capacității de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător.
În consecință, în raport de obiectul cauzei deduse judecății, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, criticile vizând lipsa capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.
Referitor la argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuțiilor legale de plată a pretențiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect calitatea acestei autorități de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate.
În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susținut că această obligație ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entități care au reținut din pensia reclamantului sumele în discuție și care, prin efectul OUG nr. 4/2023, au obligația restituirii lor, obligație care se extinde și cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală.
Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală „Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului”, oferă posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), „poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este întemeiată pe acest text de lege și vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.
Faptul că reținerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de casa de pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și casa sectorială de pensii, în raport de atribuțiile conferite prin lege acestei autorități, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de față îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță de urgență declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispozițiilor actului normativ.
Nici împrejurarea că prin OUG nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța de urgență declarată neconstituțională.
Înalta Curte mai reține că pretențiile rămase în litigiu, după adoptarea OUG nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale și a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflație (prima instanță constatând rămânerea fără obiect a pretențiilor vizând restituirea sumelor reținute).
Astfel, nu sunt fondate alegațiile recurentului în sensul că, prin adoptarea OUG nr. 4/2023, cererea pendinte ar fi rămas fără obiect și nu ar mai subzista interesul intimatului-reclamant de a acționa, câtă vreme prin această ordonanță s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite potrivit OUG nr. 4/15.02.2023 și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, reținute începând cu luna ianuarie 2022.
Sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii sale patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea OUG nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, conform celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reținerile efectuate din pensia reclamantului, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma lunara de 4000 lei), legătura de cauzalitate (reținerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a OUG nr. 130/2021).
Prin urmare, în mod corect prima instanță l-a obligat pe pârât la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile și dispozițiile art. 1357 și art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privința pierderii suferite de către reclamant, dar și a lipsei de folosință asupra sumei reținute din contravaloarea activului personal net acumulat.
Răspunderea pentru prejudiciu constă, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și, pe de altă parte, în lipsirea reclamantului de folosința sumei solicitate (dobânda legală), Guvernului României generând acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantului, printr-un act normativ neconstituțional, a obligației de plată a unei contribuții.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 16 din data de 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 20 martie 2025.