Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Contestații Electorale la data de 24.04.2025, sub nr. x/2/2025, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat următoarele:
1) obligarea pârâtei la organizarea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor pentru Președintele României rezultat din scrutinul electoral pentru funcția de Președinte al României din data de 24.11.2024, potrivit pct. 3 din dispozitivul Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 31 din data de 2 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1214 din data de 3 decembrie 2024, coroborat cu art. 18 alin. (1), teza „să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ” și teza „să efectueze o anumită operațiune administrativă” din Legea nr. 554/2004, prin obligarea de a adopta o hotărâre a Guvernului prin care să stabilească data organizării turului II, potrivit art. 5 alin. (1), teza finală din Legea nr. 370/2004;
2) anularea Hotărârii Guvernului nr. 4/2025 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2025, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 37 din data de 16 ianuarie 2025;
3) suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ H.G. nr. 4/2025 până la soluționarea definitivă a cauzei, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 123 din 28 aprilie 2025 a Curții de Apel București – Contestații Electorale a fost respinsă excepția inadmisibilității ca nefondată.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct.1, 3, 6, 7, 8 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond nu a stabilit corect cadrul procesual aplicabil și a încălcat dreptul material, fiind, de altfel, necompetentă să soluționeze cauza.
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a susținut că Secția Contestații electorale din cadrul Curții de Apel București nu este o secție în plenitudinea termenului, ci este un ansamblu de completuri ale Secțiilor a VIII-a și a IX-a contencios administrativ și fiscal, ce judecă contestațiile formulate în baza Legii nr. 370/2004.
Or, în cauză, cererea de chemare în judecată nu are drept obiect vreo contestație formulată în baza Legii nr. 370/2004, ci are drept obiect obligarea la derularea unei operațiuni administrative, anularea unui act administrativ cu caracter normativ, HG nr. 4/2025 și suspendarea executării acestuia.
Prin urmare, a apreciat recurentul că instanța competentă este instanța de contencios administrativ, nu instanța de contestații electorale, pentru că obiectul cauzei este o operațiune administrativă și anularea și suspendarea executării unui act administrativ cu caracter normativ adoptat de o autoritate publică centrală.
Totodată, a susținut că formarea instanței s-a produs cu încălcarea legii. Potrivit art. 13 din Legea nr. 304/2022, activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor, iar în dosarul cauzei nu există niciun act prin care să fie demonstrată repartizarea aleatorie a cererii de chemare în judecată la Secția contestații electorale și la completul constituit din judecătorul B. Instanța nu a făcut proba repartizării aleatorii nici în interiorul secției, în condițiile în care Secția de contestații electorale este formată din 5 completuri.
În respingerea excepției nelegalei formări a instanței, în hotărârea de fond nu sunt descrise corect și complet motivele concrete pentru care a fost respinsă această excepție și motivele pentru care a considerat instanța că este competentă să judece.
Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 304/2022, repartizarea cauzelor pe completuri de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, lucru la care instanța nu a demonstrat că ar fi procedat, în absența vreunui proces-verbal ori orice alt act în această direcție.
Această cauză, raportată la obiectul său, este de competența instanței de contencios administrativ și fiscal, cu atât mai mult cu cât temeiul de drept în baza căruia a fost formulată este Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a menționat că necompetența Secției contestații electorale este o problemă de ordine publică.
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. pr. civ., recurentul a susținut că, în hotărârea contestată, instanța nu a stabilit din ce motive obiective este aplicabilă Hotărârea C. C. R. nr. 32 din data de 6 decembrie 2024, nu Hotărârea C. C. R. nr. 31 din data de 2 decembrie 2024 și nu sunt descrise coerent și complet motivele pentru care a instanța a respins cererea de chemare în judecată. În concret, temeiul de drept în cauză este Hotărârea nr. 31 din data de 2 decembrie 2024, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei.
Cele mai multe motive din hotărârea constestată sunt străine de obiectul cauzei și îi atribuie acesteia un caracter echivoc, ambiguu, impredictibil și prolix.
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. pr. civ., recurentul a susținut că instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat și caracterul definitiv și general obligatoriu al Hotărârii C. C. R. nr. 31 din data de 2 decembrie 2024, în vigoare din data de 03.12.2024, și a soluționat cauza cu încălcarea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 147 alin. (4) din Constituția României.
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., recurentul a susținut că instanța de fond a nesocotit dreptul material descris pe larg în cererea de chemare în judecată și a înfrânt fără drept autoritatea de lucru judecat și caracterul definitiv și general obligatoriu al Hotărârii C. C. R. nr. 31/2024 în soluționarea cauzei.
Totodată, recurentul a invocat încălcarea art. 425 alin. (3) C. pr. civ., susținând că în hotărârea contestată nu se arată dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă.
În concluzie, recurentul a solicitat casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de chemare în judecată.
4. Apărările intimatului
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale) constă în nerespectarea normelor privind compunerea și constituirea instanței, fiind vizate ipoteze cum ar fi compunerea completului de judecată cu un număr necorespunzător de judecători, situații de incompatibilitate a judecătorilor care intră în componența completului sau orice fel de împrejurări în care instanța nu a fost alcătuită potrivit normelor de organizare judecătorească sau de procedură.
Verificând aspectele invocate în susținerea acestui motiv de recurs, instanța de control judiciar observă că, din conținutul practicalei sentinței recurate, reiese că excepția nelegalei compuneri a completului de judecată a fost invocată din perspectiva lipsei dovezii procesului-verbal din sistemul ECRIS privind repartizarea aleatorie a cauzei, în raport de dispozițiile art. 13 și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.
Prima instanță a respins această excepție, constatând că la nivelul Curții de Apel București au fost constituite complete specializate cu soluționarea cererilor în materie electorală. Totodată, față de data trimiterii cererii, respectiv 23.04.2025, respectiv ziua trimiterii e-mail-ului la instanță, cererea a fost repartizată completului Cx, conform planificării completelor specializate în materie electorală.
Înalta Curte constată că soluția de respingere a excepției este legală, nefiind identificate motive care să aibă aptitudinea de a atrage casarea sentinței atacate. Nu orice neregularitate în derularea unei proceduri judiciare poate duce la reformarea unei hotărâri judecătorești pe calea extraordinară de atac a recursului, ci numai acele încălcări care se încadrează în ipotezele cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. pr. civ.
În cauza de față, susținerile recurentului în sensul că la dosarul cauzei nu se află dovezi privind repartizarea cererii sunt infirmate de rezoluția întocmită la 24.04.2025, semnată de persoana desemnată cu repartizarea (fila 1 a dosarului Curții de Apel), context în care criticile aduse de acesta soluției primei instanțe privind excepția nelegalei compuneri a completului de judecată se impun a fi respinse ca nefondate.
Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii)
Cu prioritate, Înalta Curte reține că sentința recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, în complet specializat în materia contestațiilor electorale.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 304/2022 în cadrul curților de apel și al instanțelor din circumscripția acestora pot fi înființate completuri specializate a căror componență se stabilește de președintele instanței, cu avizul colegiului de conducere, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de nevoile instanței și de specializarea judecătorilor.
Așadar, înființarea unor completuri specializate pentru judecarea unor anumite categorii de cauze, conform criteriilor prevăzute de art. 45 din Legea nr. 304/2022, stabilirea componenței acestora și planificarea activității lor intră în marja de apreciere a organelor de conducere ale instanței.
În acest context, se constată că în mod legal a fost respinsă de către instanța de fond excepția necompetenței funcționale având în vedere faptul că prin decizie a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București s-a stabilit obiectul cauzelor ce urmau să fie soluționate de completele specializate în materie de contestații electorale, iar prezenta cerere se încadrează în această categorie în considerarea faptului că actul administrativ contestat a fost emis în baza art. 5 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României și reglementează un aspect esențial în derularea procesului electoral și anume stabilirea datei alegerii Președintelui României în 2025.
Prin urmare, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. este nefondat.
Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. pr. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei)
Verificând aspectele invocate în susținerea acestui motiv de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond a procedat la analiza cauzei, indicând aspectele de fapt și temeiurile de drept pe baza cărora și-a format opinia juridică.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.
Astfel, referitor la criticile recurentului-reclamant vizând neanalizarea motivată a tuturor argumentelor și temeiurilor legale invocate în fața primei instanțe, Înalta Curte arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu este obligată să răspundă detaliat la fiecare argument al părților, ci să examineze în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, în considerentele hotărârii urmând să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.
Din această perspectivă, critica formulată de recurent este neîntemeiată, deoarece hotărârea prin care instanța a soluționat cauza în fond răspunde argumentelor decisive care conduc la o soluție în acord cu considerentele, astfel încât să rezulte construcția logico-juridică care a stat la baza formării convingerii instanței.
Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească și silogismului juridic expus de parte, nu determină incidența motivului de casare în discuție, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanță a dreptului material.
Altfel spus, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. pr. civ. implică o nelegalitate a hotărârii recurate fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie că acele motive sunt contradictorii sau străine de natura cauzei.
Lecturând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că prima instanță a expus raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, iar din considerentele dezvoltate nu rezultă motive contradictorii sau străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare nu este incident.
În consecință, pretinsa deficiență în motivare imputată de partea recurentă sentinței recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. pr. civ. nu poate fi reținută ca fiind fondată, judecătorul fondului arătând de ce a respins atât excepțiile invocate, cât și cererea de chemare în judecată.
Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. pr. civ. (când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat)
Recurentul a susținut că instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat și caracterul definitiv și general obligatoriu al Hotărârii C. C. R. nr. 31 din data de 2 decembrie 2024 și a soluționat cauza cu încălcarea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 147 alin. (4) din Constituția României.
Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (1) C. pr. civ.: „(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.”
Prin urmare, autoritatea de lucru judecat este un atribut exclusiv al hotărârilor judecătorești, iar această categorie de hotărâri sunt pronunțate exclusiv de instanțele de judecată, așa cum sunt acestea stabilite de art. 126 alin. (1) din Constituția României. Pe de altă parte, Curtea Constituțională a României nu face parte din categoria instanțelor prevăzute la art. 126 alin. (1) din Constituția României și, pe cale de consecință, deciziile pronunțate de această instituție nu au regimul juridic al unor hotărâri judecătorești.
În acest context, susținerile recurentului în sensul unei eventuale încălcări a autorității de lucru judecat a Hotărârii C. C. R. nr. 31 din data de 2 decembrie 2024 nu pot fi primite deoarece Hotărârea respectiva nu este investită cu autoritate de lucru judecat, iar caracterul general și obligatoriu al hotărârilor emise de Curtea Constituțională are altă semnificație juridică, ce nu este echivalentă autorității de lucru judecat.
În consecință, acest motiv de nelegalitate a sentinței atacate este nefondat.
Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material)
În ceea ce privește acest motiv de casare, recurentul a susținut că instanța de fond a nesocotit dreptul material descris pe larg în cererea de chemare în judecată și a înfrânt fără drept autoritatea de lucru judecat și caracterul definitiv și general obligatoriu al Hotărârii C. C. R. nr. 31/2024 în soluționarea cauzei.
Înalta Curte constată că aceste afirmații nu pot fi considerate critici de nelegalitate la adresa sentinței, din moment ce au un caracter general și nu precizează în concret, în raport cu motivul de casare invocat, în ce constă pretinsa încălcare sau aplicare greșită de către prima instanță a normelor de drept material incidente în cauză.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care, conform art. 483 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
A motiva recursul înseamnă atât arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. pr. civ., cât și, mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată a instanței de fond, raportat la motivul de recurs, nefiind suficientă simpla mențiune că sentința atacată nu este legală.
Este necesar ca autorul căii extraordinare de atac să aducă critici punctuale sentinței atacate și să arate concret în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de fond, întrucât instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. pr. civ.
În aceste condiții, Înalta Curte reține că simpla indicare a unui art. din legea generală, lipsită însă de descrierea și motivarea faptică a situației care să dea legitimitate dispoziției legale invocate, nu este suficientă prin raportare la cerința obligatorie a motivării recursului.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 6, 7, 8 C. pr. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A împotriva Sentinței civile nr. 123 din 28 aprilie 2025 a Curții de Apel București – Contestații Electorale, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A împotriva Sentinței civile nr. 123 din 28 aprilie 2025 a Curții de Apel București – Contestații Electorale, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 6 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.