Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Contestații Electorale la data de 22 aprilie 2025, sub nr. de dosar x/2/2025, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, în temeiul art. 17 alin. (8) din Ordonanța de urgență nr. 1/2025, a formulat contestație prin intermediul căreia a solicitat:
- anularea Deciziei nr. xD/05.04.2025 a Biroului Electoral Central, cu consecința respingerii plângerii înregistrate sub nr. xC/BEC/P.R.2025/16.04.2025, ca nefondată;
- sesizarea de urgență a Curții Constituționale a României, în temeiul art. 146 lit. d din Constituția României și art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2025 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 și alegerilor locale parțiale din anul 2025 și a art. art. 7-9 din Legea nr. 50/2024 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2.065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, pentru încălcarea art. 1 alin. (1), (4), și (5), art. 21 art. 30 art. 53 din Constituția României;
- suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională a României.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 119/2025 din 24 aprilie 2025, Curtea de Apel București – Contestații Electorale a dispus următoarele:
- a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 16 din O.U.G nr. 1/2025, precum și a art. 7 8 și 9 din Legea 50/2024 și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 16 din O.U.G nr. 1/2025, precum și a art. 7 8 și 9 din Legea 50/2024;
- a respins cererea formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central.
3. Cererea de recurs exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. nr. 119/2025 din 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale, a declarat recurs reclamanta A, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii plângerii și, pe cale de consecință, a anulării Deciziei nr. xD/05.04.2025 a Biroului Electoral Central, cu consecința respingerii plângerii înregistrate sub nr. xC/BEC/P.R.2025/16.04.2025, ca nefondată.
Recurenta-reclamantă a făcut mențiunea că cererea depusă reprezintă o declarație de recurs și în continuare a reluat conținutul secțiunii A a contestației depusă în fața instanței de fond, până la excepția de neconstituționalitate.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Biroul Electoral Central a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte amintește că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.
Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea conținutului secțiunii A a contestației depusă în fața instanței de fond, până la excepția de neconstituționalitate, fără a se formula critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 Cod de procedură civilă.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de control judiciar fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 Cod de procedură civilă. Prin urmare, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Așadar, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, iar exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.
Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a argumentelor ori apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.
Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate instanței de fond, respectiv precizarea normelor de drept material încălcate de instanța de fond prin sentința recurată.
În acest context, Înalta Curte mai reține că sunt date în competența instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menționate ca temei al recursului.
Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de partea recurentă prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.
Așadar, prin calea de atac declarată recurenta ar fi trebuit să combată considerentele reținute de instanța de fond în motivarea soluției pronunțate, însă aceasta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză astfel cum au fost reținute de instanța de fond, limitându-se doar în a relua conținutul cererii de chemare în judecată.
Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamantă și, în consecință, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse prin cererea de chemare în judecată depusă în dosarul instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare și va constata nul recursul formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 119/2025 din 24 aprilie 2025 a Curții de Apel București – Contestații Electorale pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.
Constată nul recursul formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 119/2025 din 24 aprilie 2025 a Curții de Apel București – Contestații Electorale pentru nemotivare.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 14 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.