Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.06.2024, sub dosar nr. x/299/2023, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr.2469/2024 din 11.04.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I-a civilă, reclamantul A în contradictoriu cu debitorii Guvernul României și Prim-ministrul României, a solicitat obligarea acestora din urmă la plata penalităților prevăzute în titlul executoriu Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 2 din 16.01.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022.
Prin rezoluția administrativă din 11.06.2024, Curtea de Apel București a pus în vedere reclamantului, sub sancțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. proc. civ., să indice în concret dacă cererea formulată este o cerere de executare în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ca primă etapă a executării hotărârii de contencios administrativ sau reprezintă o cerere de executare formulată în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 ca etapă secundară de fixare a sumei totale ce se va datora statului de autoritatea pârâtă, urmând ca, în cazul stabilirii concrete a fazei de executare, în sensul arătat mai sus, reclamantul să arate motivele de fapt în raport de care indică etapa executării, respectiv pașii urmați după pronunțarea hotărârii executorii până la formularea cererii de executare de față, de întrerupere/suspendare a cursului prescripției, etc.
2. Soluția instanței de fond
Prin încheierea din data de 26 iunie 2024, Curtea de Apel București, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei până la îndeplinirea integrală de către reclamant a obligațiilor puse în sarcina sa prin rezoluția din data de 11.06.2024.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de suspendare de la pct. 2, dar și împotriva încheierii din 4 aprilie 2024, reclamantul A a formulat recurs prin intermediul a două memorii de recurs separate.
4. Apărările formulate în cauză
Intimații-pârâți Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Secretariatul General al Guvernului au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului declarat împotriva încheierii din 26.06.2024 sub aspectul neîndeplinirii exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu consecința anulării recursului.
II. Soluția instanței de recurs
O primă observație care se impune este aceea că prezentul recurs privește doar încheierea din data de 26 iunie 2024, nu și încheierea din 4 aprilie 2024, aceasta nefiind identificată în dosarul de fond, iar recurentul nu a oferit lămuriri suplimentare în legătură cu memoriul de recurs formulat împotriva acestei încheieri, deși a fost emisă și comunicată adresă în acest sens.
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul reclamantului este nul, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat:
„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.(...)
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.”
Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs.”
Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat: „Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, dimpotrivă, se reiau aspecte referitoare la fondul cauzei, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport de conținutul concret al încheierii atacate.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ..
Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În absența unor critici aduse încheierii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.
Deoarece reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți Prim-ministrul României și Guvernul României, ambii prin Secretariatul General al Guvernului, și va constatat nul recursul declarat de reclamantul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite exepția nulității recursului.
Constată nul recursul declarat de A împotriva încheierii din data de 26 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 6 februarie 2025.