Asupra recursului de fată;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 04.02.2022 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații și Direcția Regională de Informații Maramureș –UM B Baia Mare, a solicitat instanței anularea Ordinului directorului Serviciului Român de Informații nr. D.P. 0553 din 01.10.2021, anularea actului prin care i s-a retras/nerevalidat avizul de acces la informații clasificate, reintegrarea în funcția deținută, plata tuturor drepturilor bănești cuvenite de la data de 01.10.2021 până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile și plata dobânzii legale aferente sumelor datorate începând cu data trecerii în rezervă 05.10.2021 până la plata efectivă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 351 din data de 29 iunie 2023, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității petitului privind anularea actului administrativ prin care nu s-a revalidat avizul de securitate pentru acces la informații clasificate, iar pe fond, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile indicate, reclamantul A a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, a solicitat casarea și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
Totodată a invocat excepție de nelegalitate a actului prin care s-a dispus retragerea avizului de acces la informații clasificate, solicitând admiterea excepției și constatarea nelegalității actului menționat și, în consecință, soluționarea cauzei fără a se ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
În motivare, a arătat, în esență, următoarele:
În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a arătat că motivarea primei instanțe este contradictorie. Astfel, a susținut că, pe de o parte instanța a reținut că actele administrative contestate sunt legale și temeinicie, iar pe de altă parte a constat culpa avocatului său constând în refuzul de a efectua demersurile necesare pentru a obține certificat ORNISS pentru a putea administra probe în combaterea celor reținute în actele administrative contestate. Or, a apreciat că nu se poate reține caracterul legal și temeinic al unor acte pe care, dacă ar fi avut acces să le cunoască, ar fi putut să le combată în mod eficient.
În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a arătat că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale referitoare la condițiile de valabilitate ale actului administrativ.
Astfel, a menționat că Ordinul directorului Serviciului Român de Informații nr. D.P 0553/01.10.2021 nu îmbracă forma scrisă și nici nu respectă exigențele motivării.
Raportat la temeiul juridic al emiterii acestui act ce i-a fost adus la cunoștință prin adeverința comunicată a dedus că motivul trecerii sale în rezervă îl reprezintă faptul că autorizația de acces la informații clasificate nu i-a fost revalidată, din motive ce i-ar fi imputabile. Or, a menționat că nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile în care, potrivit legii, se poate retrage avizul în procedura revalidării. În situația sa, analiza revalidării avizului s-a realizat în contextul expirării perioadei de validitate a autorizației deținute anterior, potrivit art. 167 din HG nr. 585/2002.
A susținut că, în cadrul verificărilor efectuate, nu au fost identificate niciuna dintre situațiile care, potrivit dispozițiilor legale poate determina incompatibilitate pentru acces la informațiile de stat, astfel cum sunt reglementate de art. 159 H.G nr. 585/2002.
În acest context, a subliniat că decizia de retragere a avizului nu este lăsată de legiuitor la latitudinea autorității, ci poate fi emisă doar în situațiile în care se bazează pe elemente de fapt probate, care se circumscriu condițiilor prevăzute de lege.
A arătat că, în condițiile în care nu i s-au comunicat motivele care au stat la baza retragerii avizului și pe cale de consecință a deciziei de trecere în rezerva, i-au fost afectate drepturile fundamentale garantate de Constituția României, în primul rând dreptul la muncă, care este garantat de art. 41 din Constituția României. Astfel, orice restrângere a dreptului de natură constituțională poate avea loc doar în condițiile art. 53 din Constituție, condiții care nu sunt întrunite în cauză, măsura adoptată de autoritate având caracter arbitrar.
În privința excepției de nelegalitate a actului prin care s-a dispus retragerea avizului de acces la informații clasificate, a menționat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât excepția privește legalitatea unui act care a stat la baza emiterii ordinului nr. D.P 0553/01.10.2021, iar soluția asupra fondului depinde de soluția ce se va pronunța asupra acestei excepții.
Pe fond, a arătat că excepția de nelegalitate este întemeiată întrucât actul de retragere a avizului nu i-a fost comunicat niciodată (Serviciul Român de Informații a refuzat să îi comunice actul pe motiv că ar avea regim clasificat), putând să deducă existența sa doar din motivarea inserată în ordinul de trecere în rezervă.
A invocat ca și motive care afectează legalitatea acestui act lipsa formei scrise și lipsa motivării, subliniind că nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile în care se putea retragere avizul în procedura revalidării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., art. 4 din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările formulate în cauză
Intimații-pârâți Serviciul Român de Informații și Direcția Regională de Informații Maramureș –UM B Baia Mare au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității pentru nemotivare, arătând că nu au fost formulate critici care să poată fi circumscrise motivelor de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și au solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă, și respingerea recursului, ca nefondat.
În privința excepției de nelegalitate au arătat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu întrunește elementele de act administrativ. În plus, au susținut că asupra legalității actului de retragere/nevalidare a autorizației de acces la informații clasificate s-a pronunțat deja prima instanță, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat inclusiv anularea inclusiv a acestui document.
Pe fond, au arătat că motivele de casare invocate nu sunt incidente, întrucât prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, iar sentința cuprinde motivele care au sta la pronunțării soluției, iar acestea nu sunt contradictorii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C. proc. civ..
La termenul din 19.02.2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată excepția nulității recursului pentru nemotivare, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Asupra excepției de nelegalitate a actului de retragere/nerevalidare a autorizației de acces la informații clasificate
Potrivit art. 4 Legea 554/2004 (1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. (2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul. (3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
Făcând aplicarea în cauză a acestor dispoziții, Curtea reține că actul de retragere/nerevalidare a autorizației de acces la informații clasificate reprezintă actul administrativ cu caracter individual cu analizarea legalității căruia a fost învestită instanța de fond prin cererea introductivă. Or, în aceste condiții, legalitatea actului administrativ cu caracter individual care formează obiectul cauzei nu poate fi cercetată pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, ci doar pe calea principală a acțiunii în anulare, partea având posibilitatea de a formula critici cu privire la soluția primei instanțe asupra legalității acestui act, prin intermediul căii de atac a recursului. Prin urmare, din această perspectiva, calea procedurală aleasă de parte pentru a deduce instanței de recurs spre soluționarea chestiunea de drept a legalității actului de retragere/nerevalidare a autorizației de acces la informații clasificate, respectiv invocarea direct în cadrul căii de atac excepției de nelegalitate, apare ca inadmisibilă.
În privința motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu poate fi primit, întrucât sentința recurată respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., instanța de fond prezentând în mod corespunzător motivele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției, iar acestea nu sunt contradictorii. Astfel, Înalta Curtea subliniază că reținerea culpei avocatului reclamantului constând în refuzul de a efectua demersurile necesare pentru a obține certificat ORNISS necesar pentru a putea lua cunoștință de informațiile clasificate și de a propune și administra probe în combaterea acestora, nu conduce la concluzia formulată de recurent, în sensul că prima instanță ar fi constatat că actele administrative contestate prezintă vicii de nelegalitate și de netemeinicie. Această constatare a instanței privește analizarea respectării, în cauză, în privința reclamantului, a exigențelor impuse de dispozițiile art. 13 corob. cu art. 6 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil. Or, în aceste condiții, aceasta statuare a primei instanțe nu produce consecințe juridice în ceea ce privește analiza pe fond a legalității actelor administrative contestate, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente.
În consecință, Înalta Curte reține că nu există nicio contradicție între considerentele expuse în soluționarea cauzei, instanța analizând, în mod corespunzător, pe de o parte respectarea în privința reclamantului a exigențelor procedurale referitoare la dreptul la apărare și la dreptul la un proces echitabil, iar pe de altă parte, legalitatea actelor administrative contestate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, ceea ce corespunde exigențelor prev. de art. 425 lit. b C. proc. civ..
De asemenea, Înalta Curtea apreciază că, în considerente, prima instanță a analizat în mod corespunzător susținerile reclamantului și apărările pârâților, iar faptul că nu a interpretat argumentele invocate de recurentul-reclamant în sensul propus de aceasta, nu conduce la concluzia că nu ar fi cercetat corespunzător fondul. De altfel, Înalta Curtea subliniază că necercetarea de către instanța de fond a anumitor argumente ale părților, în condițiile în care au fost indicate motivele avute în vedere pentru pronunțarea soluției, nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.
În privința motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în privința condițiile de validitate a actelor administrative contestate.
Cu titlu prealabil, Înalta Curtea subliniază că motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) 8 C. proc. civ. a fost invocat strict prin raportare la soluția pronunțată de prima instanță în privința Ordinului D.P nr. 0553/01.10.2021, astfel încât analiza, cu respectarea principiului disponibilității, se va realiza în această limită.
Astfel, în privința condiției formei scrise, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că această cerință este îndeplinită în privința Ordinului D.P nr. 0553/01.10.2021 prin care s-a dispus trecerea în rezervă a recurentului, acest act fiind înaintat la dosar cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Împrejurarea că recurentul-reclamant nu a avut acces în mod direct la acest înscris, față de caracterul de document clasificat, ci doar i s-au comunicat motivele care au stat la baza emiterii acestuia, astfel cum rezultă din procesul verbal nr. N256110/05.10.2021 (fila 15 vol. II dosar fond), nu este de natură să ducă la concluzia formulată de parte în sensul că nu a fost respectată condiția de validitate a formei scrise în privința act administrativ.
Astfel, Înalta Curte subliniază că recunoașterea posibilității consultării conținutului Ordinului nr. D.P nr. 0553/01.10.2021 doar cu respectarea exigențelor impuse de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate (în cauză, recurentul-reclamant a avut posibilitatea din punct de vedere procedural să ia cunoștință de conținutul actului administrativ, prin intermediul unui avocat care deține certificat ORNISS, ceea ce corespunde exigențelor conturate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, însă reprezentantul convențional a învederat, în mod repetat, că nu înțelege să parcurgă etapele procedurale necesare pentru obținerea certificatului menționat) nu echivalează cu lipsa respectării cerinței formei scrise a actului administrativ, în situația în care partea nu îndeplinește condițiile necesare pentru a putea să ia cunoștință, în mod direct, de conținut.
Prin urmare, față de cele expuse, Înalta Curte reține că această critică este nefondată, și o va respinge.
În privința cerinței motivării actului administrativ, Înalta Curte subliniază că această critică este nefondată, și va fi respinsă. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curtea a avut în vedere împrejurarea că lipsa motivării este incidentă în situațiile în care partea nu a avut posibilitatea de a cunoaște împrejurările de fapt și de drept care au justificat emiterea actului contestat. Or, în cauză, nu este incidentă această ipoteză, recurentul-reclamant cunoscând motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii Ordinului nr. D.P nr. 0553/01.10.2021 de trecere în rezervă, respectiv retragerea/nerevalidarea autorizației de acces la informații clasificate (intimatul/pârât a dus la cunoștință recurentului motivul emiterii Ordinului nr. D.P nr. 0553/01.10.2021 , astfel cum rezultă din procesul verbal nr. N256110/05.10.2021). În aceste condiții, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a avut posibilitatea efectivă de a formula toate criticile apreciate ca fiind incidente în privința actului administrativ pretins vătămător, astfel încât nu se poate reține că i s-a produs vreo vătămarea părții, din această perspectivă.
În privința susținerilor recurentului-reclamant referitoare la neîndeplinirea în cauză a condițiilor de retragere/nerevalidare a autorizației de acces la informații clasificate, Înalta Curtea subliniază în primul rând că aceste motive vizează legalitatea actului de retragere/nerevalidare a autorizației de acces la informații clasificate, act administrativ distinct de Ordinul nr. D.P nr. 0553/01.10.2021, iar în al doilea rând că aspectele legate de calitatea raționamentului autorității și temeinicia motivelor expuse în susținerea emiterii actelor contestate, excedează criticii referitoare la lipsa motivării actului administrativ și privesc fondul cererii (criticile formulate cu privire la pretinsa neîndeplinire a cerințelor de validare autorizației de acces la informații clasificate, ce a fost reținută de autoritatea intimată.). Or, aceste critici au fost analizate de prima instanță, în baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente și au fost respinse, constatându-se că în mod legal autoritatea pârâtă a procedat la emiterea Ordinului nr. D.P nr. 0553/01.10.2021 ca urmare a retragerii/nerevalidării autorizației de acces la informații clasificate.
III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 351 din data de 29 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția de nelegalitate, invocată de recurentul-reclamant, ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 351 din data de 29 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.