Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 20.04.2022, sub nr. x/2/2022, reclamanta A, judecător în cadrul Curții de Apel Târgu-Mureș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției și Curtea de Apel Târgu Mureș, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 7 alin. (2) Cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 - Legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat contestație împotriva răspunsului nr. 2/17048/2022 emis de Ministerul Justiției și împotriva Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021 și Ordinului nr. 402/C/2022 din 07.02.2022, solicitând anularea/ modificarea parțială a Ordinelor susmenționate, respectiv a art. 1 din actele administrative, în sensul:
1.recalculării și plății drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01 august 2016 și nu cu data de 30.12.2021, data emiterii ordinului contestat;
2. recalculării și plății drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei și coeficientul 10 (corespunzător procurorilor DNA-DIICOT), prin înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor, prin art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
3. acordarea și plata în integralitate, fără limitarea la 30 % prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, a sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor si indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță cuvenite, aplicate la indemnizația lunară de încadrate cuvenită calculată potrivit pct. 2;
4. plata diferențelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație, la care să se adauge dobânda legală penalizatoare, calculată de scadență și până la data plății efective.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 2456 din data de 30 decembrie 2022, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a a dispus următoarele:
A respins excepția de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) art. 9 art. 25 alin. (1) și art. 38 alin. (6) și art. 61 din Legea - cadru nr. 153/2017 și a Anexei nr. V la Legea nr. 153/2017, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantă.
A sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) art. 9 art. 25 alin. (1) și art. 38 alin. (6) și art. 61 din Legea - cadru nr. 153/2017 și a Anexei nr. V la Legea nr. 153/2017, în raportat cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și 5, art. 61 alin. (1) art. 73 alin. (3) lit. l art. 76 și art. 125 alin. (2) din Constituția României.
A respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive, prescripției, în parte, a dreptului material la acțiune, invocate de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiate.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministrul Justiției în capetele de cerere prin care se solicită plata drepturilor salariale și a respins aceste petite ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis, în parte, acțiunea formulată și a dispus recalcularea și plata drepturilor salariale, pentru reclamantă, rezultate din aplicarea Ordinelor privind stabilirea unor drepturi salariale nr. 6245/C/30.12.2021 și nr. 402/C/2022 din 07.02.2022 emise de Ministerul Justiției începând cu data de 01.08.2016 și nu cu data de 30.12.2021, astfel cum sunt cuprinse la art. 1 din fiecare ordin, prin raportare la VRS 605,225 lei și coeficientul 19 (corespunzător procurorilor DNA – DIICOT), cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare prin art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, plata diferențelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării dispuse prin hotărâre urmând a actualizate cu indicele de inflație, la care să se adauge dobânda legală penalizatoare, calculată de la scadență și până la data plății efective.
A dispus recalcularea și plata drepturilor constând în sporuri, compensații, adaosuri, prime, premii și indemnizații, inclusiv cele pentru hrană și vacanță cuvenite, aplicate la indemnizația lunară de încadrare cuvenită calculată potrivit celor dispuse prin sentință.
A respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. nr. 2456 din data de 30 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ministrului justiției, a excepției prescripției parțiale a dreptului material la acțiune și a excepției inadmisibilității acțiunii, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, indicând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
În motivare, a arătat, în esență următoarele:
În privința motivului de casare prev. de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
În privința excepției de inadmisibilitate a menționat că în mod greșit prima instanță a respins-o, având în vedere că Ordinul nr. 6245/C/30.12.2021 nu reprezintă un ordin de stabilire a drepturilor salariale ale intimatului, ci un ordin care, în urma hotărârilor Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție modifică modul de calcul pentru toate categoriile de persoane salarizate prin ordine ale ministrului justiției din cadrul familiei ocupaționale Justiție.
De asemenea, a susținut că prima instanța a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Justiției, în condițiile în care calitatea procesuală aparține Ministerului Justiției.
De asemenea, a arătat că judecătorul fondului a respins în mod greșit excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art. 2500 coroborate cu ale art. 2517 din Noul C. civ. și art. 171 alin. (1) din C. muncii, luând în considerare data introducerii acțiunii.
În privința motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a menționat că intimata reclamantă beneficiază deja de recunoașterea parțială a drepturilor salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată, prin efectul recalculării drepturilor salariale prin Ordinul nr. 959 din12.04.2023 al Președintelui ICCJ, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2007 astfel că acțiunea ar fi trebuit respinsă ca fiind rămasă în parte fără obiect.
Referitor la coeficienții de multiplicare stabiliți în Anexa la OUG nr. 27/2006, recurentul a invocat Decizia nr. 80 din 11.12.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, afirmând că drepturile recunoscute prin hotărârile judecătorești nu au aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.
A mai arătat autoritatea publică că hotărârile judecătorești invocate în susținerea cererii nu au obligat la emiterea unor noi ordine de salarizare, ci la plata unor diferențe/despăgubiri salariate, astfel că în temeiul acestora nu au fost emise noi acte de reîncadrare salariale.
Cu privire la efectul hotărârilor judecătorești definitive care au recunoscut judecătorilor și procurorilor drepturi constând în diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6 13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, instituția recurentă a invocat aplicabilitatea Deciziei nr. 4/11.03.2024 pronunțată de ÎCCJ-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, conform căreia calculul drepturilor nu poate să depășească nivelul maxim prevăzut de Legea nr. 153/2017, potrivit art. 38 alin. (6) din acest act normativ, text care dispune că nu poate fi depășit nivelul de salarizare prevăzut de lege pentru anul 2022.
În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând sentința recurată, prin raportare la motivul de ordine publică invocat din oficiu, prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva modalității în care prima instanță s-a raportat în soluționarea cauzei, la obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea reține următoarele:
În cauză, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 6245/C/30.12.2021 și a Ordinului nr. 402/C/2022/07.02.2022, ambele emise de Ministerul Justiției, în ceea ce privește data încadrării salariale având în vedere o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, respectiv de la data de 01.08.2016 în loc de 30.12.2021, luarea în considerare a coeficientului 19 la încadrarea salarială începând cu data de 01.08.2016, înlăturarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, precum și a limitării prevăzute de art. 25 din Legea nr. 153/2017 în ce privește sporurile, compensațiile și altor drepturi salariale, începând cu aceeași dată. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 7 alin. (2) din Anexa V a Legii nr. 153/2017 corob. cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Făcând aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că. raportat la obiectul cererii și la temeiul juridic indicat de reclamantă, prima instanță nu a realizat o analiză corespunzătoare a chestiunii litigioase deduse judecății. Astfel, prima instanță nu a procedat la o analiză a legalității actelor administrative contestate în cadrul conturat de dispozițiile art. 7 alin. (2) din Anexa V a Legii nr. 153/2017 (contestație ordine salarizare), ci a procedat la o analiză caracteristică unui litigiu de dreptul muncii, referitor la acordarea de drepturi salariale.
Față de cele expuse, Înalta Curtea constată că prin modalitatea de analizare a cauzei s-a produs o nesocotire a dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ. sub aspectul principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, ceea ce atrage incidența motivului de casare prev.de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În aceste condiții, Curtea reține că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, rejudecarea începând de la lămurirea cadrului procesual pasiv conform art. 22 C. proc. civ., prin raportare la precizările formulate de recurentul-pârât și cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 142 din Legea 304/2022, urmată de analizarea cauzei (excepții procesuale și fond) cu respectarea configurației juridice stabilite prin cererea introductivă, în acord cu dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ.
Incidența motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat din oficiu lasă fără obiect analiza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., invocate de recurent.
6. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. sentinței civile nr. 2456 din data de 30 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2456 din data de 30 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.