Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea formulată la data de 20.03.2024 și adresată completului Curții de Apel București învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5370/27.10.2023 pronunțată în dosarul nr. X/3/2023 de către Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a solicitat aplicarea prevederilor art. 359 alin. (1) C. proc.civ., în vederea asigurării accesului atât al reclamantului, cât și al instanței la întregul dosar al cercetării sale disciplinare.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că există posibilitatea ca dosarul cercetării disciplinare să conțină probe utile cauzei, înscrisuri care confirmă solicitările sale de constatare a unor nelegalități și pot răsturna ipoteza de lucru neconfirmată și necercetată a instanței de fond. A mai învederat, totodată, că există un iminent pericol ca părți din dosar sau întregul dosar să dispară, să fie distrus sau ascuns.
Prin Încheierea din 26.03.2024, Curtea de Apel București a dispus disjungerea cererii de asigurare dovezi formulate de reclamantul recurent în dosarul nr. X/3/2023 și formarea unui nou dosar înregistrat sub nr. X/2/2024 având ca obiect cerere asigurare dovezi.
Prin decizia civilă nr. 579/26.03.2024, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de asigurare dovezi în favoarea Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 18.04.2024.
2. Hotărârile pronunțate în primă instanță și în calea de atac a apelului
Prin încheierea din data de 17 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. X/2/2024, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de asigurare dovezi formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 25 din 07 octombrie 2024 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A împotriva încheierii din data de 17.05.2024, pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. X/2/2024, în contradictoriu cu intimatul-pârât Institutul Național de Statistică, ca inadmisibil, apreciind, în esență, că reclamantul a formulat o cale de atac care nu este incidentă în materia asigurării probelor în cadrul litigiilor de contencios administrativ.
3. Recursul exercitat în cauză
La data de 15.10.2024 A a transmis prin email recurs declarat împotriva încheierii din data de 17.05.2024 pronunțată în dosarul nr. X/2/2024, prin care s-a respins cererea de asigurare dovezi, arătând și faptul că se invocă excepția de neconstituționalitate față de interpretarea dată prin Decizia Î.C.C.J. nr. 17/2017, referitoare la calea de atac în cazul procedurii asigurării de probe.
De asemenea, prin memoriul depus la data de 28.11.2024, recurentul a precizat că „recursul care a ajuns la Î.C.C.J. dintr-o eroare a fost formulat împotriva hotărârii civile nr. 25/2024 pronunțată de completul de apel din cadrul Curții de Apel București la data de 7.10.2024.”
Întrucât s-a stabilit că indicațiile instanței de fond privind formularea apelului în cauză sunt eronate, recurentul a apreciat că poate reveni și depune din nou calea de atac, cu denumirea corectă, respectiv recurs împotriva încheierii din 17.05.2024, prin care s-a respins cererea de asigurare dovezi în dosarul nr. X/2/2024, competența de soluționare revenind Curții de Apel București.
4. Apărările formulate de intimat
Intimatul-pârât Institutul Național de Statistică a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepțiile necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nulității cererii de recurs pentru nesemnare, inadmisibilității cererii de recurs, nulității pentru nemotivare, lipsei de interes. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând, cu prioritate, excepțiile inadmisibilității recursului și necompetenței materiale a instanței, Înalta Curte constată următoarele:
În privința excepției inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 25 din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituția României, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Codul de procedură civilă reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă, așadar, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care Codul de procedură civilă sau legea specială nu reglementează o astfel de posibilitate, respectiv o cale de atac neprevăzută de lege, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În prezenta cauză, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibil apelul declarat împotriva încheierii pronunțate în materia asigurării probelor într-un litigiu de contencios administrativ, dispozitivul deciziei conținând și mențiunea că hotărârea este definitivă.
Având în vedere dispozițiile art. 361 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora în materia asigurării probelor încheierea de respingere a cererii poate fi atacată numai cu apel, în aplicarea cărora trebuie avută în considerare și Decizia Î.C.C.J. nr. 17/2017 - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, referitoare la calea de atac în materia contenciosului administrativ, care poate fi numai recursul, Înalta Curte reține caracterul definitiv al deciziei pronunțate de Curtea de Apel București.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc.civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia nr. 25 din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În ceee ce privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din data de 17 mai 2024 a Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. X/2/2024, astfel cum s-a reținut și în cuprinsul deciziei civile nr. 25 din 07 octombrie 2024, calea de atac a apelului fiind exercitată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul încheierii atacate referitoare la calea de atac incidentă, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., de la data comunicării deciziei pronunțate în apel, reclamantul avea dreptul de a formula în termen de 5 zile, dacă apreciază necesar, recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de asigurare a dovezilor.
În acest context, competența de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalului București revine Curții de Apel București, conform dispozițiilor art. 96 alin. (3) C. proc. civ.
De altfel, în acest sens au fost și precizările formulate de recurentul-reclamant A, acesta subliniind faptul că recursul împotriva încheierii din data de 17 mai 2024 a Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. X/2/2024, a fost înaintat în mod eronat Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va dmite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 25 din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, respectiv va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina în favoarea Curții de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii din data de 17 mai 2024 a Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. X/2/2024.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 25 din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul A împotriva încheierii din data de 17 mai 2024 a Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. X/2/2024, în favoarea Curții de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 20 februarie 2025.