Şedinţa publică din data de 10 mai 2022
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33/F din data de 24 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare, formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 10/F/CC, din data de 16 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2021.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, iar contestatoarea a invocat faptul că hotărârea sa de condamnare din Italia, nr. x/12 R.G. TRIB. (x/12 R.G.N.R.), pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin sentinţa nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a Penală, rămasă definitivă la data de 05.07.2019, a fost recunoscută de autorităţile române prin două sentinţe penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi, respectiv, nr. 10/F/CC din 16.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, ceea ce face să fie incident cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.
Curtea a constatat că între aceste două hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Piteşti mai există o a treia, sentinţa penală nr. 18/F/CC din 11.09.2020 potrivit căreia în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a constatat intervenită o împiedicare la executarea sentinţei penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2020, luându-se act că autorităţile judiciare italiene au retras certificatul în baza art. 4 din Decizia cadru nr. 909/2008/JAI; s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020 din 01 septembrie 2020 emis în baza sentinţei penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, privind persoana condamnată A., sentinţa de recunoaştere urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.
S-a mai reţinut că această situaţie juridică a fost avută în vedere şi de Curtea de Apel Piteşti sesizată, din nou, în dosarul nr. x/2021, pentru recunoaşterea hotărârii nr. x/12 R.G. TRIB. (x/12 R.G.N.R.), pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a Penal, care atâta vreme cât recunoaşterea anterioară nu a mai putut produce efecte decât sub aspectul stării de recidivă, a procedat, din nou, la recunoaşterea hotărârii pronunţate de autorităţile italiene pentru a conferi în întregime efectele juridice ale autorităţii de lucru judecat asociate acestei hotărâri, inclusiv sub aspectul executării.
Prin urmare, Curtea a apreciat că în aceste condiţii nu se mai poate vorbi de existenţa a două hotărâri pentru aceeaşi faptă care să facă aplicabil cazul de contestaţie în anulare invocat.
Împotriva acestei sentinţe condamnata A. a formulat contestaţie, cale de atac ce a fost recalificată de instanţă drept apel.
În esenţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea contestaţiei în anulare, precizând că autorităţile italiene au retras certificatul emis şi că se putea reveni asupra mandatului european de arestare doar în situaţii noi, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Examinând, în temeiul art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., apelul formulat de condamnata contestatoare A., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestaţia în anulare este o cale de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată.
Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanţa de judecată).
Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen. se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În speţă, se constată că cererea contestatoarei se întemeiază pe cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i) din C. proc. pen., contestatoarea criticând faptul că hotărârea sa de condamnare din Italia, nr. x/12 R.G. TRIB. (x/12 R.G.N.R.), pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a Penală, rămasă definitivă la data de 05.07.2019, a fost recunoscută de autorităţile române prin două sentinţe penale, respectiv sentinţa penală nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi sentinţa penală nr. 10/F/CC din 16.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut hotărârea de condamnare nr. x/12 R.G. TRIB. (x/12 R.G.N.R.), pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigendo, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a Penală, prin care i-a fost aplicată numitei A. pedeapsa de 9 ani închisoare (3285 de zile) şi s-a dispus executarea de către persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare; s-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare perioada de 415 zile deja executată, calculată din data de 16.05.2012 şi până la data de 04.07.2013.
La data de 18.09. 2020 a fost pronunţată sentinţa penală nr. 18/F/CC a Curţii de Apel Piteşti prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat intervenită o împiedicare la executarea sentinţei penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2020, luându-se act că autorităţile judiciare italiene au retras certificatul în baza art. 4 din Decizia cadru nr. 909/2008/JAI. Astfel, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020 din 01 septembrie 2020 emis în baza sentinţei penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, privind persoana condamnată A., sentinţa de recunoaştere urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.
Ca atare, sentinţa penală nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, deşi este o hotărâre penală definitivă, nu reprezintă o hotărâre prin care instanţa să se fi pronunţat asupra unei fapte penale, printr-o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 10/F/CC din 16.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea hotărârii de condamnare nr. x/12 R.G. TRIB. (x/12 R.G.N.R.), pronunţată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parţial prin sentinţa cu nr. 3542/2018 pronunţată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel din Palermo, secţia a III-a Penală, prin care i-a fost aplicată numitei A. pedeapsa de 9 ani închisoare (3285 de zile), şi s-a dispus executarea de către persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare; s-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare perioada de 665 de zile deja executată, respectiv intervalele de timp16.05.2012 - 04.07.2013, 11.11.2020 - 21.04.2021, 22.04.2021 - 21.07.2021.
Se observă că nici prin această hotărâre Curtea de Apel Piteşti nu s-a pronunţat asupra vreunei fapte penale.
Or, potrivit art. 426 lit. i) din C. proc. pen., cazul de contestaţie în anulare invocat de către apelantă se poate invoca doar atunci când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă penală.
Prevederea legală a cazurilor de contestaţie în anulare este limitativă, prin urmare calea de atac nu se poate introduce prin extindere pentru alte încălcări ale legii.
Prin urmare, existenţa a două hotărâri definitive de recunoaştere a unei hotărârii penale definitive de condamnare în străinătate nu se încadrează în ipoteza legală a cazului de contestaţie în anulare invocat, fiindcă prin nici una dintre acestea instanţa nu s-a pronunţat asupra vreunei fapte penale. Pronunţarea asupra faptelor contestatoarei a avut loc doar printr-o singură hotărârea penală, cea de condamnare, pronunţată în Italia.
Mai mult, aceste hotărâri de recunoaştere nu au ajuns să-şi producă efectele concomitent, fiindcă, intermediar, s-a pronunţat pe calea unei contestaţii la executare o altă hotărâre, respectiv sentinţa penală nr. 18/F/CC/18.09. 2020 de către Curtea de Apel Piteşti prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat intervenită o împiedicare la executarea primei hotărâri de recunoaştere a hotărârii de condamnare pronunţată în Italia, respectiv a sentinţei penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2020, luându-se act că autorităţile judiciare italiene au retras certificatul în baza art. 4 din Decizia cadru nr. 909/2008/JAI.
Aşadar, sentinţa de respingere a contestaţiei în anulare este legală şi temeinică.
Pe cale de consecinţă, apelul declarat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 432 alin. (4) din C. proc. pen.
În temeiul art. 275 alin. (2) din Codul de procedură enală, va obliga apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 33/F din data de 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2022.