Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 27/CC din data de 13 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2024, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și s-a recunoscut Sentința nr. SS 4-4425/2024 pronunțată la data de 28 iunie 2024 de către Tribunalul Copenhaga, Regatul Danemarcei, prin care persoanei condamnate A i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie (prevăzută de art. 288 alin. (1), nr. I, din Legea penală daneză, cu corespondent în legislația penală română în infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 art. 234 alin. (1) lit. f C. pen.), de viol, de atentat la pudoare (prevăzute de art. 216 alin. (1) și de art. 232 din Legea penală daneză, cu corespondent în legislația penală română în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.), de furt prin efracție (trei infracțiuni, fiecare prevăzută de art. 276 din Legea penală daneză, cu corespondent în legislația penală română în trei infracțiuni de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d, alin. (2) lit. b C. pen.) și de tentativă de tăinuire de obiecte furate (prevăzută de art. 290 alin. (1), conform alin. (21) din Legea penală daneză, cu corespondent în legislația penală română în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.).
În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare (însemnând 2.009 zile închisoare, potrivit Certificatului emis la data de 30 august 2024) aplicate persoanei condamnate A prin Sentința nr. SS 4-4425/2024 pronunțată la data de 28 iunie 2024 de către Tribunalul Copenhaga, Regatul Danemarcei.
În final, s-a dedus din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare (însemnând 2.009 zile închisoare) aplicată persoanei condamnate A perioada detenției preventive și durata deja executată, începând cu data de 19 octombrie 2023 la zi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea și executarea hotărârii autorităților daneze într-un penitenciar din România.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel, în termen legal, persoana condamnată A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală la data de 28 noiembrie 2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. x, cu termen de judecată la data de 03 decembrie 2024.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul de față este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de control judiciar reține că în mod judicios prima instanță a constatat întrunirea tuturor condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru a dispune recunoașterea hotărârii de condamnare străine, în speță, sentința nr. SS 4-4425/2024 pronunțată la data de 28 iunie 2024 de către Tribunalul Copenhaga, Regatul Danemarcei, prin care cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
Astfel, recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Danemarca față de cetățeanul român A este condiționată, în cauza de față, de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a - e din Legea nr. 302/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:
(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.
Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.
(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.
În raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, la rândul ei, întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii și recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Danemarca, având în vedere următoarele:
- hotărârea de condamnare este definitivă și executorie (data de 28 iunie 2024, așa cum rezultă din rubrica b a certificatului );
- faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil; astfel au fost reținute în sarcina sa mai multe fapte, după cum urmează:
a) La data de 6 octombrie 2023, între orele 06.00 și 07.00, cu scopul de a procura, pentru el sau pentru alții, un folos material injust, A s-a aflat în căsuța de vacanță a lui B, căsuță situată la adresa (...), Hf. Nokken, din Copenhaga S, unde prin violență sau prin amenințarea cu folosirea imediată a violenței a cerut ca B să-i predea obiecte dc valoare, în timp ce a împins-o jos pe un pat, a amenințat-o cu moartea, i-a dat cel puțin trei pumni în cap și i-a ținut gura astupată, strigând în acest timp „money, money, money" sau ceva asemănător. Prin violență și folosindu-se de amenințarea cu folosirea în continuare a violenței în situația respectivă, inculpatul a constrâns-o la actul sexual vaginal pe B, care nu-și dăduse consimțământul, a sărutat-o pe gură și i-a pipăit sânii, ceea ce a reprezentat un atentat la pudoarea ei, după care i-a ordonat lui B să rămână întinsă pe pat, în timp ce el i-a sustras, printre altele, un telefon mobil, un iPad, mai multe bijuterii și o geantă dc piele neagră care conținea pașaportul lui B, obiecte pe care inculpatul le-a luat cu el strigând „I'm coming back" sau ceva asemănător și a plecat de la locul respectiv.
În cazul în care ar fi fost comise în România, faptele ar fi constituit o infracțiune de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 art. 234 alin. (1) lit. f (prin violare de domiciliu) C. pen., și o infracțiune de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.
b) La un moment nedeterminat, în perioada dintre 21 septembrie 2023 în jurul orei 16.00 și 25 septembrie 2023 în jurul orei 13.00, prin forțarea unei uși de la subsol, A a pătruns fără să aibă dreptul în casa de pe strada (...) din Frederiksberg, de unde a furat diferite obiecte, printre care două jachete de blană.
În cazul în care ar fi fost comisă în România, fapta ar fi constituit infracțiunea de furt calificat, prevăzută de 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d (prin efracție), alin. (2) lit. b (prin violare de domiciliu) C. pen.
c) La un moment nedeterminat, în perioada dintre 30 septembrie 2023 în jurul orei 14.00 și 2 octombrie 2023 în jurul orei 08.00, prin forțarea unei uși, A a pătruns fară să aibă dreptul în căsuța de vacanță aflată pe adresa HF (...), (...), din Copenhaga S, de unde a furat diverse obiecte, printre care un aparat de fotografiat marca X, un clarinet și o vioară.
În cazul în care ar fi fost comisă în România, fapta ar fi constituit infracțiunea de furt calificat, prevăzută de 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d (prin efracție), alin. (2) lit. b (prin violare de domiciliu) C. pen.
d) La un moment nedeterminat, între 17 și 18 octombrie 2023, prin forțarea unei uși, A a pătruns tară să aibă dreptul în casa de vacanță aflată pe adresa (...), Hf. Sundbyvester, din Copenhaga S, de unde a furat un laptop, o chitară bas și diverse bijuterii, în valoare totală de aproximativ 16.400 DKK.
În cazul în care ar fi fost comisă în România, fapta ar fi constituit infracțiunea de furt calificat, prevăzută de 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d (prin efracție), alin. (2) lit. b (prin violare de domiciliu) C. pen.
e) Înainte de data de 19 octombrie 2023, A a primit obiecte despre care știa sau fără îndoială trebuia să fi bănuit că proveneau dintr-o infracțiune, obiecte ale căror proprietari nu se cunosc.
În cazul în care ar fi fost comisă în România, fapta ar fi constituit infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.
- persoana condamnată este cetățean român, însă, în raport cu procesul-verbal întocmit de către IPJ Mureș – Poliția Orașului Luduș (filele 33-34 din dosarul primei instanțe), rezultă că acesta are minime legături sociale, familiale sau culturale cu statul român de cetățenie;
- din rubrica k, punctul 2 lit. a a certificatului și din procesul-verbal încheiat la data de 19 iulie 2024 de către autoritatea emitentă, rezultă că persoana condamnată și-a dat consimțământul la transferarea sa în România, însă, consimțământul la transfer al persoanei condamnate și existența unor legături minime cu statul român de executare nu prezintă importanță din perspectiva recunoașterii și executării în România a sentinței de condamnare nr. SS 4-4425/2024 a Tribunalului din Copenhaga, având în vedere că prin aceeași sentință a fost expulzat din Danemarca și i s-a aplicat interdicția de reintrare pentru totdeauna.
- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 întrucât executarea în România a hotărârii de condamnare nu ar fi contrară principiului non bis in idem deoarece din cazierul judiciar al apelantului (filele 29-30 din dosarul primei instanței) nu rezultă că ar fi fost condamnat în România ori în alt stat pentru faptele așa cum au fost descrise, dar nici că ar fi cercetat penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină;
- totodată, nu se poate reține că pedeapsa ar fi fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române ori că, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei.
Referitor la motivul de apel privind pedeapsa de 22 ani închisoare și perioada dedusă, Înalta Curte constată, la rândul ei, că în mod corect au fost calculate de către prima instanță, nefiind indicate de către persoana condamnată și nici nu au fost identificate nelegalități în acest sens.
În ceea ce privește critică formulată de apelantul persoană condamnată, aceasta se rezumă la condițiile de detenție din penitenciarele naționale. Instanța supremă constată că persoanei condamnate i s-a interzis pe perioadă nelimitată dreptul de a intra în Danemarca, astfel că, în raport de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d din Legea nr. 302/2004, pentru soluționarea prezentei cauze este lipsit de relevanță consimțământul său.
În acest context, instanța supremă constată că argumentele condamnatului privind condițiile de detenție din penitenciarele din România nu sunt întemeiate, neputând fi încadrate în motivele facultative sau obligatorii de nerecunoaștere a hotărârii penale străine.
În plus, referitor la acest aspect, deși anterior Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat condițiile de detenție (cauza Polgar contra României; cauza Rezmiveș și alții împotriva României), în prezent obligațiile asumate de statul român și punerea acestora în practică au generat modificări în realitatea mediului carceral, în sensul îmbunătățirii condițiilor specifice și asigurării respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate, stabilindu-se condiții de detenție la nivelul standardelor internaționale, astfel încât să nu fie încălcată demnitatea umană.
În concluzie, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive și a dispus executarea într-un penitenciar din România a acestei pedepse, neexistând, așadar, motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinței penale apelate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct.1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 27/CC din data de 13 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași art., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 27/CC din data de 13 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2024.
Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 decembrie 2024.