Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 184 din 08 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A (fiul lui (…) și (…), născut la (…) în municipiul Drobeta Turnu - Severin, județul Mehedinți, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. (…), nr. (…), bl. (…), sc. (…), et. (…), ap. (…), județul Mehedinți) împotriva sentinței penale nr. 99 din 18.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Craiova a reținut că, la 05 iulie 2024, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/54/2024, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. 99 din 18.09.2027 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2014.
În motivarea cererii, revizuentul a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a C.proc.pen., susținând, în esență, că au fost descoperite fapte și împrejurări noi în sensul existenței unor acte noi care emană de la autorități de drept public care fac, în mod neîndoielnic, dovada prezenței în Romania a numitului B la data tuturor actelor materiale ale complicității la infracțiunea de spălarea banilor, iar aceste fapte și împrejurări nu a fost cunoscute la soluționarea pe fond a cauzei, fiind apte a dovedi netemeinicia hotărârii atacate.
Revizuentul a invocat și cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e C.proc.pen., susținând că există două sau mai multe hotărâri definitive ce nu se pot concilia, identificând dintre acestea încheierea 85.187 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2008, încheierea nr. 87.482 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. y/2008 și încheierea nr. 73.065 din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2009.
În dezvoltarea motivelor, revizuentul a arătat că, în hotărârea de condamnare pentru complicitate la spălarea banilor, instanța de fond a preluat din rechizitoriu prezumția simplă a lipsei lui B în România la data tuturor actelor materiale, când în realitate, conform hotărârilor pronunțate de judecătorii delegați ai Tribunalului București, acesta era prezent în România, preluând părți sociale la diverse societăți comerciale, calitatea de administrator, astfel că hotărârea de condamnare pronunțată nu este doar lipsită de suport factual, ci încalcă autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri.
În opinia revizuentului, nu este admisibil să existe în circuitul juridic hotărâri prin care două realități contrare să fie în mod simultan adevărate, însă aceasta este realitatea la acest moment procesual, căci prin hotărârea a cărei revizuire o solicită s-a consemnat că B nu a fost prezent în România la data comiterii actelor materiale, iar prin hotărârile civile cu caracter contrar, trei judecători diferiți ai Tribunului București au confirmat existența fizică a acestuia la data comiterii actelor materiale.
În concluzie, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire și constatarea faptului că actele materiale pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 99/18.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 285/A/2018 pronunțată la 31 octombrie 2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, au un caracter contradictoriu, neputând fi conciliate cu starea de fapt reținută în hotărârea de achitare pronunțată în 12.04.2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 71/A (dosarul nr. x/54/2016).
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire dedusă judecății pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a constatat că revizuentul A a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2014, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. .pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 290 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, art. 5 C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma continuată.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. (1) lit. b C.pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. În temeiul art. 71 C.pen. din 1969, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a exercita profesia de avocat) pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 65 alin. (2) C.pen. din 1969, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o durată de 3 ani.
Ca stare de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a ajutat la ascunderea provenienței ilicite a sumei de 5.186.688,03 lei obținută de S.C. C S.R.L. în urma comiterii de către inculpata S.C. D S.A. a infracțiunii de înșelăciune în dauna E Bank și din vânzarea unor bunuri achiziționate cu bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna aceleiași părți civile astfel:
- la 18.02.2009, a atestat în fals, identitatea părților și conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 26/18.02.2009, deși cetățeanul irakian B, reprezentant al uneia dintre părțile contractante nu a fost prezent la încheierea acestui contract, ajutându-le în acest mod pe inculpatele F și S.C. G S.R.L. să dobândească bunuri cu bani obținuți în urma comiterii infracțiunii de înșelăciune în dauna E Bank;
- la 07.04.2009, a atestat în fals data, identitatea părților și conținutului contractului de cesiune de creanță nr. 44/07.04.2009, deși reprezentantul cedentei, cetățeanul irakian B, nu se afla pe teritoriul României;
- la 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanță nr. 59/19.02.2010, atestând data, identitatea părților și conținutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât și al cedentului, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele F și S.C. G S.R.L. să ascundă, în mod repetat, proveniența banilor, în sumă de 3.522.513,86 lei, dobândiți în urma comiterii de către inculpata S.C. D S.A. a infracțiunii de înșelăciune în dauna E Bank;
- la 06.04.2009, a întocmit și a atestat, în fals, data, identitatea părților și conținutului contractului de cesiune de creanță nr. 43/06.04.2009, deși reprezentantul cedentei, cetățeanul irakian B, nu se afla pe teritoriul României;
- la 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanță nr. 60/19.02.2010, cu privire la care a atestat și data, identitatea părților și conținutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât și al cedentului, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele H și S.C. I S.R.L. să ascundă proveniența banilor, în cuantum de 1.664.174,17 lei, obținuți în urma comiterii de către inculpata S.C. D S.A. a infracțiunii de înșelăciune în dauna E Bank.
Prin decizia penală nr. 285/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/54/2014, ca efect al admiterii apelului declarat de inculpat, a fost desconotopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a exercita profesia de avocat), în pedepsele componente.
În temeiul art. 396 alin. (6) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f teza a I C.proc.pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d C.pen. din 1969 raportat la art. 124 C.pen. din 1969, a încetat procesul penală față de inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, art. 5 C.pen.
Au fost menținute pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a exercita profesia de avocat), aplicate inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, art. 5 C.pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a exercita profesia de avocat). În temeiul art. 71 C.pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a exercita profesia de avocat) pe durata executării pedepsei.
Examinând în ce măsură faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire conduc la stabilirea existenței unor temeiuri care să permită revizuirea, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:
Analizând dispozițiile art. 452 și art. 453 lit. a C.proc.pen., instanța a constatat că revizuirea este un mijloc procesual prin intermediul căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea.
Pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. a C.proc.pen. trebuie să existe fapte ori împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, iar aceste fapte sau împrejurări noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii definitive atacate. Așadar, pentru a se constata incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a C.proc.pen., este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate să fi fost necunoscute de către instanță la judecarea cauzei, iar acestea, singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar, să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate. În procedura prealabilă a admisibilității în principiu, instanța trebuie să verifice dacă faptele ce urmează a fi dovedite, precum și probele propuse sunt un element de noutate în economia dosarului și sunt apte a conduce la o soluție diametral opusă celei prin care a fost condamnat inculpatul revizuent, dacă, în coroborare cu restul materialului probator, demonstrează netemeinicia acuzațiilor formulate.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, dar și susținerile revizuentului în referire la faptul că cetățeanul irakian B nu se afla pe teritoriul României la momentul încheierii contractelor de cesiune de creanță, instanța a constatat că aceste aspecte au făcut deja obiectul evaluării judiciare, în cuprinsul deciziei penale nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/54/2014, fiind analizată situația acestei persoane prin raportare la relațiile furnizate de autoritățile competente, aflate la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. 3194498 din 24.11.2009 a Oficiului Român pentru Imigrări din care rezulta că cetățeanul irakian B figura că a părăsit teritoriul României la data de 19.08.2007 prin P.T.F. x și adresele nr. 2954773 din 05.06.2013, emisă de Oficiului Român pentru Imigrări și nr. 3253575 din 06.03.2014, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, din care rezulta că cetățeanul irakian B figurează în evidențele sistemului informatic integrat că a avut drept de ședere pe teritoriul României în perioada 06.02.2007-06.02.2008, însă la 20.06.2007 dreptul de ședere i-a fost anulat pentru folosirea de informații/documente false.
Instanța a constatat că înscrisurile depuse la dosar de către revizuent în susținerea cazului de revizuire, precum și împrejurările pe care dorește să le dovedească, astfel cum au fost menționate în cererea de revizuire, nu sunt de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatului, starea de fapt reținută de către instanțele care au soluționat acțiunea penală exercitată împotriva inculpatului nefiind fundamentată exclusiv pe împrejurarea că cetățeanul irakian B nu se afla pe teritoriul României la momentul încheierii contractelor de cesiune de creanță, la stabilirea vinovăției revizuentului fiind avut în vedere coroborat întreg materialul probator administrat în cauză. În plus, instanța a constatat că niciuna dintre cele trei încheieri despre care face vorbire revizuentul nu face dovada că cetățeanul irakian B se afla pe teritoriul României, din cuprinsul acestora rezultând fără echivoc că procedura s-a derulat în lipsa părților.
Așa cum s-a reținut și prin sentința penală nr. 231 din 14 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/54/2022 al Curții de Apel Craiova, în soluționarea unei alte cereri de revizuire formulate de către revizuent, aspectul invocat de acesta, referitor la prezența cetățeanului irakian B pe teritoriul României, putea fi dovedit prin mijloace de probă de natura celor care dovedesc părăsirea teritoriului național atâta timp cât cetățenii statelor terțe sunt supuși procedurilor de control la trecerea frontierei de stat, mijloace de probă care nu au fost invocate însă de către revizuent.
Așadar, instanța a constatat că, în realitate, nu este incident în speță cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a C.proc.pen., motivele invocate de revizuent neregăsindu-se printre cele avute în vedere de legiuitor, în realitate revizuentul, prin înscrisurile depuse la dosar, încercând să suplimenteze probațiunea administrată în cursul cercetării judecătorești în cauza în care a fost pronunțată soluția de condamnare a cărei temeinicie se contestă pe calea prezentei proceduri, această conduită procesuală fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e C.proc.pen., Curtea de Apel Craiova a reținut că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe acest text legal, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv, să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia. Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, ipoteză care nu se regăsește în cauza de față atâta timp cât revizuentul invocă existența unei stări de inconciabilitate între sentința penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2014 și trei încheieri pronunțate de Tribunalul București într-o altă materie decât cea penală și care nu vizează fondul cauzei. Aceeași situație este valabilă și în legătură cu sentința civilă nr. 1703 din 07.07.2017 pronunțată în dosarul nr. x/63/2016* al Tribunalului Dolj, invocată de către revizuent pe parcursul prezentei proceduri. Ca atare, atâta timp cât niciuna dintre aceste hotărâri nu soluționează acțiunea penală care l-a vizat pe revizuent, revizuirea nu este posibilă.
Aspectele invocate de către revizuent în referire la starea de inconciabilitate între sentința penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2014 și sentința penală nr. 23/2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/54/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A din 12.04.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost deja analizate prin sentința penală nr. 231 din 14 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/54/2022 al Curții de Apel Craiova, în soluționarea unei alte cereri de revizuire formulate de către revizuent, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că soluția de achitare dispusă definitiv în cauza nr. x/54/2016 nu este incompatibilă cu cea de condamnare dispusă prin sentința a cărei revizuire se solicită, între infracțiunile definitiv judecate neexistând nicio relație de interdependență, situațiile premisă care au determinat pronunțarea celor două hotărâri penale definitive fiind diferite, nefiind vizate aceleași fapte, ci unele diferite.
În consecință, constatând că faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, dar și că acestea au fost prezentate în cereri anterioare de revizuire care au fost judecate definitiv – dosarul nr. x/54/2022 și dosarul nr. x/54/2023 ale Curții de Apel Craiova – instanța, în temeiul art. 459 alin. (5) C.proc.pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.
Împotriva sentinței penale nr. 184 din 08 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, a formulat apel revizuentul A.
În susținerea căii de atac, în esență, apelantul revizuent A a arătat că, deși cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, hotărârea a fost motivată pe fondul cauzei, fără o verificare prealabilă a condițiilor de admisibilitate.
Din considerentele sentinței atacate rezultă că singurul motiv pentru care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire are legătură cu valabilitatea sau puterea probantă a înscrisurilor invocate în susținererea cererii ca fiind fapte sau împrejurări noi care să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
S-a învederat că, în hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire, a fost avută în vedere o adresă emisă de Oficiul pentru Imigrări în anul 2014, din care rezulta că cetățeanul B nu se afla în țară și nu putea să se afle în țară în perioada în care inculpatul ar fi săvârșit faptele penale, însă din toate actele depuse în susținerea cererii de revizuire rezultă o stare de fapt contrară. Sub acest aspect s-a arătat că, într-adevăr, în adresa emisă de Oficiul pentru Imigrări se precizează că, în perioada 06.02.2007-06.02.2008, B a avut drept de ședere în România, care a fost anulat la 20.06.2007, însă, potrivit înscrisurilor depuse în susținerea cererii de revizuire, rezultă că B se afla în România, acesta fiind prezent în fața a trei notari publici, precum și în fața judecătorului delegat de la Registrul Comerțului.
Pentru motivele ce preced, s-a apreciat că situația de fapt reținută de către instanța care a dispus soluția de condamnare este una eronată, iar împrejurările noi invocate justifică admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova în vederea judecării pe fond.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Se observă că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința apelată - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă și nu de soluționarea fondului cauzei.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C.proc.pen., „(3) Instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4)
Referitor la cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a C.proc.pen., invocat de revizuent, s-a susținut că au fost descoperite fapte și împrejurări noi în sensul existenței unor acte noi care emană de la autorități de drept public care fac, în mod neîndoielnic, dovada prezenței în România a numitului B la data tuturor actelor materiale ale complicității la infracțiunea de spălarea banilor.
Cu titlu de observație preliminară, referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a C.proc.pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), trebuie subliniat că faptele sau împrejurările (faptele probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanței la data judecării cauzei și să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeinciei hotărârii prin care s-a dispus achitarea, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Astfel, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a C.proc.pen., este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii.
Revizuirea este inadmisibilă dacă faptele apreciate de revizuent ca având caracter de noutate au fost cunoscute și analizate de către instanțele care au judecat acuzația. Chiar dacă intervin probe noi, care confirmă faptele deja analizate, soluția este de respingere a revizuirii ca inadmisibilă, deoarece respectivele fapte au fost avute în vedere și înlăturate în considerentele deciziei.
Cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.
Apelantul revizuent A a criticat hotărârea apelată, susținând că, într-adevăr, în hotărârea împotriva căreia a formulat cererea de revizuire se face referire la o adresă emisă de Oficiul pentru Imigrări în anul 2014, din care rezulta că cetățeanul B nu se afla în țară și nu putea să se afle în țară în perioada în care ar fi fost săvârșite faptele penale, însă din toate actele depuse în susținerea cererii de revizuire rezultă o stare de fapt contrară, în sensul că B se afla în România, acesta fiind prezent în fața a trei notari publici, precum și în fața judecătorului delegat de la Registrul Comerțului.
Înalta Curte constată că în hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire s-a analizat situația lui B prin raportare la relațiile furnizate de autoritățile competente, respectiv adresa nr. 3194498 din 24.11.2009 a Oficiului Român pentru Imigrări, conform căreia cetățeanul irakian B figura că a părăsit teritoriul României la 19.08.2007 prin P.T.F. x și adresele nr. 2954773 din 05.06.2013, emisă de Oficiului Român pentru Imigrări și nr. 3253575 din 06.03.2014, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, conform cărora cetățeanul irakian B figurează în evidențele sistemului informatic integrat că a avut drept de ședere pe teritoriul României în perioada 06.02.2007-06.02.2008, însă la 20.06.2007 dreptul de ședere i-a fost anulat pentru folosirea de informații/documente false.
Astfel cum s-a menționat deja, cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a C.proc.pen. nu se referă la descoperirea de probe noi, pentru fapte deja cunoscute și analizate de instanțe, în caz contrar revizuirea transformându-se într-o cale ordinară de atac, în care s-ar putea continua probațiunea. Așadar, nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările cu caracter de noutate în raport de cele reținute în soluția de condamnare, pe care le dovedesc.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că faptele sau împrejurările invocate de revizuent nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea și să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate, așa cum cer dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e C.proc.pen.
Nu în ultimul rând, se observă că prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată prezenta cerere au fost prezentate în cereri anterioare de revizuire care au fost judecate definitiv, respectiv în dosarul nr. x/54/2022 (sentința penală nr. 231 din 14 noiembrie 2022) și în dosarul nr. x/54/2023 (sentința penală nr. 176 din 09 noiembrie 2023) ale Curții de Apel Craiova.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e C.proc.pen., prin motivele de apel, revizuentul a susținut că există două sau mai multe hotărâri definitive ce nu se pot concilia, identificând dintre acestea încheierea 85.187 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2008, încheierea nr. 87.482 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. y/2008 și încheierea nr. 73.065 din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2009.
Cu titlu de observație preliminară, referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e C.proc.pen. (când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia) se observă că, pentru a fi incident acest caz, este necesar să existe două sau mai multe hotărâri penale definitive (nefiind posibilă existența unei inconciliabilități între o hotărâre civilă și una penală), iar aceste hotărâri trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei.
Hotărârile la care face trimitere revizuentul, respectiv încheierea nr. 85.187 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2008, încheierea nr. 87.482 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. y/2008 și încheierea nr. 73.065 din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2009 nu sunt hotărâri penale definitive (ci încheieri pronunțate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București), care să conțină o rezolvare a fondului cauzei.
Drept urmare, în mod corect, a reținut Curtea de Apel Craiova că se invocă existența unei stări de inconciabilitate între sentința penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2014 și trei încheieri pronunțate de Tribunalul București într-o altă materie decât cea penală și care nu vizează fondul cauzei, astfel încât, întrucât niciuna dintre aceste hotărâri nu soluționează acțiunea penală care l-a vizat pe revizuent, revizuirea nu este posibilă.
Având în vedere considerentele expuse, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b C.proc.pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. 184 din 08 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va fi obligat apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. 184 din 08 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2025.