Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 114 din data de 11 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași – CCJI – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/302/2024*, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c teza I C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A, cu privire la sentința penală nr. 50/FCJI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 23.08.2023, în dosarul nr. x/45/2023, rămasă definitivă prin neapelare la data de 12.09.2023.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 19.09.2024, contestatorul A, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. d C. proc. pen., a solicitat modificarea pedepsei de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicate în baza sentinței penale nr. 50/FCJI/23.08.2023, pronunțată de către Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/45/2023, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/12.09.2023.
A susținut că nu i-au fost deduse toate perioadele de închisoare executate pe teritoriul Italiei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în legătură cu care s-a dispus transferarea sa în România. Astfel, nu i s-au dedus perioadele de la 24.04.2014 la 24.10.2014 și de la 22.04.2022 la zi.
A mai indicat că, în aceste perioade executate pe teritoriul Italiei, a beneficiat și de un câștig de un an, reprezentând recurs compensatoriu.
Prin sentința penală nr. 2805/28.10.2024, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală a dispus, în baza art. 50 raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, reținându-se, în esență, că temeiul contestației la executare este reprezentat de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen. și că petentul se află deținut în Penitenciarul B.
La termenul de judecată din 06.12.2024, contestatorul A a indicat că solicită deducerea perioadei de 1 an și 7 luni închisoare executate în Italia, cu începere de 22.04.2022 și până în prezent, susținând că i-a fost dedusă doar perioada executată de la momentul transferării sale din Italia, 15.11.2023, pe teritoriul României.
Analizând contestația la executare, prin prisma motivelor formulate, dar și din oficiu, Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 50/FCJI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 23.08.2023, în dosarul nr. x/45/2023, în baza art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași privind recunoașterea hotărârilor penale de condamnare pronunțate în privința numitului A, menționate în certificatul emis la data de 22.11.2022 în baza prevederilor art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene de către Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Perugia (Italia).
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea sentinței cu nr. de referință 395/2013 R.G. SENT. pronunțată de Tribunalul din Perugia la data de 14.03.2013, rămasă definitivă la data de 01.06.2013, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, recunoașterea sentinței cu nr. de referință 1659/2015 R.G.SENT. pronunțată de Tribunalul din Perugia la data de 07.10.2015, rămasă definitivă la data de 24.10.2015, prin care s-a dispus condamnarea numitului A la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare recunoașterea parțială a sentinței cu nr. de referință 2775/2016 R.G.SENT. pronunțată de Tribunalul din Perugia la data de 14.11.2016, rămasă definitivă la data de 31.03.2017, prin care s-a dispus condamnarea numitului A la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, recunoașterea sentinței cu nr. de referință 7042020 R.G. CAA pronunțată de Curtea de Apel din Perugia la data de 12.10.2020 (prin care a fost modificată sentința penală din 03.07.2019 pronunțată de Tribunalul din Perugia), rămasă definitivă la data de 25.02.2021, prin care s-a dispus condamnarea numitului A la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, republicată cu referire la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea parțială a Ordinului de executare a pedepselor concurente nr. SIEP (...)/2021 din 23.03.2021 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Perugia – Biroul de executări penale, în baza art. 663 – 656 indice 1 C. proc. pen. italian, în privința pedepsei totale de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni pentru hotărârile judecătorești anterior recunoscute.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei totale de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare și deducerea din această pedeapsă, a: perioadei executate în Italia până la data de 22.11.2022, respectiv un număr de 210 zile închisoare; perioadei executate în continuare de la data de 22.11.2022 la zi; 45 de zile reprezentând beneficiul eliberării anticipate recunoscut în favoarea condamnatului (Ordonanța din 16.05.2023 a Biroului de supraveghere din Venezia pentru perioada 08.07.2022-07.01.2023).
Prin sentința penală nr. 42/28.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/45/2024, s-a dispus deducerea perioadei de 1 (una) zi, acordată cu titlu compensatoriu, conform Ordonanței nr. 2023/x – SIUS nr. 2023/x UDS emisă la data de 15.12.2023 de Biroul de Supraveghere din Veneția, alături de perioadele dedus prin hotărârea de recunoaștere.
Cu privire la solicitarea contestatorului A de a-i fi dedusă din pedeapsa de 3 (trei) și 8 (opt) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 50/FCJI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 23.08.2023, în dosarul nr. x/45/2023, în urma recunoașterii hotărârilor de condamnare pronunțate în Italia, o perioadă suplimentară de un an, Curtea a constatat că este nefondată.
Prin sentința penală anterior indicată, s-a dispus scăderea atât a celor șapte luni de închisoare (210 zile închisoare) executate de la 22.04.2022 până la data de 22.11.2022, cât și a perioadei executate în continuare de la 22.11.2022 la zi.
În același sens, sunt și datele evidențiate în fișa Administrației Naționale a Penitenciarelor (f. 17) cu referire la contestatorul A, în care acesta figurează cu o pedeapsă de 3 ani și 8 luni de închisoare, cu dată de începere a executării 22.11.2022 și dată de sfârșit 07.11.2025. Or, perioada 22.11.2022-07.11.2025 reprezintă 2 ani 11 luni și 15 zile închisoare, la care se adaugă 8 luni și 15 zile închisoare [cele 210 zile închisoare/7 luni închisoare executate până la 22.11.2022 (22.04.2022-22.11.2022) și cele 45 de zile/1 lună și 15 zile reprezentând beneficiul eliberării anticipate recunoscut în favoarea condamnatului], în total 3 ani și 8 luni închisoare.
Cu privire la perioada executată pe teritoriul Italiei în anul 2014, la momentul soluționării cererii de recunoaștere a hotărârilor penale străine de condamnare, la solicitarea expresă a instanței, autoritățile judiciare italiene au precizat că pedeapsa de 1 an închisoare aferentă sentinței pronunțate de Tribunalul din Perugia la data de 24.04.2014 a fost executată integral și nu se solicită executarea acesteia (f. 41 dosar nr. x/45/2023 Curtea de Apel Iași).
Pe cale de consecință, Curtea a reținut că nu se pot deduce perioadele de arest preventiv (18.02.2014-24.04.2014) și detenție (03.09.2014-11.04.2015) executate în baza acestei hotărâri de condamnare, și nici cele 75 de zile reprezentând beneficiul eliberării anticipate recunoscut în favoarea condamnatului prin Ordonanța din 02.02.2015 a magistratului de supraveghere din Perugia pentru perioadele 03.09.2014-26.12.2014 și 18.02.2014-24.04.2014 (verso f. 43 dosar nr. x/45/2023 Curtea de Apel Iași).
Împotriva sentinței penale nr. 114 din data de 11 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași – CCJI – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/302/2024*, a formulat contestație persoana condamnată A.
Concluziile apărătorului din oficiu, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și poziția contestatorului condamnat în ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestația în raport cu motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până la acest moment, în cursul executării, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.
Prin urmare, prin contestația la executare se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Prin intermediul contestației la executare se asigură punerea în executare și executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri.
Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (cauza Brumărescu împotriva României).
În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen. "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", nelămurirea sau împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.
Verificând, în raport cu aceste considerații, cererea formulată de condamnatul A, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că, în speță, nu există nicio nelămurire cu privire la sentința penală nr. 50/FCJI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 23.08.2023, în dosarul nr. x/45/2023, rămasă definitivă prin neapelare la data de 12.09.2023, care să facă necesară o intervenție întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., solicitarea contestatorului de a i se deduce toate perioadele de închisoare executate pe teritoriul Italiei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în legătură cu care s-a dispus transferarea sa în România, respectiv perioadele de la 24.04.2014 la 24.10.2014 și de la 22.04.2022 la zi, nefiind întemeiată.
Înalta Curte reține că, prin sentința penală nr. 50/FCJI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 23.08.2023, în dosarul nr. x/45/2023, în baza art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași privind recunoașterea hotărârilor penale de condamnare pronunțate în privința numitului A, menționate în certificatul emis la data de 22.11.2022 în baza prevederilor art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene de către Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Perugia (Italia).
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea sentinței cu nr. de referință 395/2013 R.G. SENT. pronunțată de Tribunalul din Perugia la data de 14.03.2013, rămasă definitivă la data de 01.06.2013, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, recunoașterea sentinței cu nr. de referință 1659/2015 R.G.SENT. pronunțată de Tribunalul din Perugia la data de 07.10.2015, rămasă definitivă la data de 24.10.2015, prin care s-a dispus condamnarea numitului A la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare recunoașterea parțială a sentinței cu nr. de referință 2775/2016 R.G.SENT. pronunțată de Tribunalul din Perugia la data de 14.11.2016, rămasă definitivă la data de 31.03.2017, prin care s-a dispus condamnarea numitului A la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, recunoașterea sentinței cu nr. de referință 7042020 R.G. CAA pronunțată de Curtea de Apel din Perugia la data de 12.10.2020 (prin care a fost modificată sentința penală din 03.07.2019 pronunțată de Tribunalul din Perugia), rămasă definitivă la data de 25.02.2021, prin care s-a dispus condamnarea numitului A la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, republicată cu referire la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea parțială a Ordinului de executare a pedepselor concurente nr. SIEP (...)/2021 din 23.03.2021 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Perugia – Biroul de executări penale, în baza art. 663 – 656 indice 1 C. proc. pen. italian, în privința pedepsei totale de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni pentru hotărârile judecătorești anterior recunoscute.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei totale de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare și deducerea din această pedeapsă, a: perioadei executate în Italia până la data de 22.11.2022, respectiv un număr de 210 zile închisoare; perioadei executate în continuare de la data de 22.11.2022 la zi; 45 de zile reprezentând beneficiul eliberării anticipate recunoscut în favoarea condamnatului (Ordonanța din 16.05.2023 a Biroului de supraveghere din Venezia pentru perioada 08.07.2022-07.01.2023).
Prin urmare, se constată că, în ceea ce privește solicitarea persoanei condamnate A de a i se deduce o perioadă suplimentară de un an din pedeapsa stabilită de autoritățile din Italia, autoritățile judiciare italiene au precizat că pedeapsa de 1 an închisoare aferentă sentinței pronunțate de Tribunalul din Perugia la data de 24.04.2014 a fost executată integral și nu se solicită executarea acesteia, astfel că această pedeapsă nu poate fi introdusă în procesul de deducere a perioadelor considerate deja executate de către persoana condamnată.
Așadar, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unor cauze de împiedicare la executare care să atragă incidența art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare formulată în baza acestor dispoziții.
Față de considerentele mai sus expuse, constatând că, sub aspectul criticilor formulate, hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 114 din data de 11 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași – CCJI – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/302/2024*.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 114 din data de 11 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași – CCJI – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/302/2024*.
Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2025.