Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 05.07.2019, sub nr. x/P/2019, a fost înregistrată la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție plângerea numitului A, împotriva magistraților procurori B, fost procuror general al Parchetului de pe lângă X, C, D, E, toți din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, a magistraților judecători F din cadrul Judecătoriei Corabia, G din cadrul Curții de Apel Craiova, H din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București, I, J, K, L, toate din cadrul Tribunalului București, precum și împotriva altor persoane fără calitate specială, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv: abuz în serviciu, distrugere, tulburare de posesie, favorizarea făptuitorului, obstrucționarea justiției, sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, fals intelectual, uz de fals, fals în declarații și constituirea unui grup infracțional organizat.
Prin ordonanța nr. x din data de 10.07.2019, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, faptă prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr.78/2000.
Cu privire la celelalte infracțiuni sesizate, în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, procurorul constatând că din descriere, acestea nu se circumscriu vreunei infracțiuni.
La data de 14.10.2019 a fost atașată la dosarul cauzei o nouă sesizare a numitului A cu același obiect.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, la data de 10.05.2022, dosarul penal nr. x/P/2019 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. x/P/2022.
În cuprinsul sesizării, persoana vătămată menționează că a formulat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia două plângeri penale, ce au fost înregistrate sub numerele x/P/2016, în care au fost efectuate cercetări pentru infracțiunea de furt calificat, și x/P/2017, în care au fost efectuate cercetări pentru infracțiunile de tulburare de profesie și distrugere.
Petentul a precizat că urmărirea penală efectuată de procurorul de caz în dosarul nr. x/P/2016 a fost ,,quasi-inexistentă”, manifestându-și nemulțumirea cu privire la modalitatea administrării probatoriului în acest dosar.
Referitor la dosarul penal nr. x/P/2017, petentul a menționat că nu s-a administrat niciun fel de probe și nu s-a efectuat niciun act de cercetare penală - practic întreaga urmărire penală a fost o simulare.
Petentul consideră că procurorii C, D și E au acționat ca un grup infracțional organizat, pentru a evita tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Procurorul a mai reținut că persoana vătămată face insinuări generale în cuprinsul plângerii cu privire la infracțiuni de corupție săvârșite de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, menționând în acest sens dosarele nr. y/P/2016, x/P/2016 și y/P/2017, ce ar fi fost soluționate în mod netemeinic și nelegal, rezultând astfel, în opinia petentului, implicarea procurorului C în grupul infracțional organizat.
În continuare, petentul precizează că în data de 01.02.2019 a transmis prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt o sesizare privind abuzurile procurorului C. În urma acestei sesizări, petentul a primit o comunicare din partea procurorului general B, care, în opinia sa îl absolvă de orice vină pe procurorul C. Petentul consideră că procurorul general nu avea dreptul să răspundă la acea sesizare, acest lucru intrând în competența S.I.I.J..
Nici cu privire la această faptă nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, întrucât din descriere nu se circumscrie niciunei infracțiuni.
În finalul sesizării, procurorul a reținut că petentul A își manifestă nemulțumirea cu privire la soluțiile dispuse în dosarele civile nr. x/213/2016 de pe rolul Judecătoriei Corabia, nr. x/54/2016 de pe rolul Curții de Apel Craiova și nr. x/299/2016 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București și Tribunalului București, considerând că au fost încălcate flagrant normele de procedură, fiind favorizate părțile adverse.
Procurorul a reținut că, în esență, petentul își manifestă nemulțumirea față de soluțiile și hotărârile dispuse de magistrații procurori și judecători reclamați, în dosarele ce au avut ca obiect plângerile și sesizările sale.
Prin ordonanța nr. x/P/2022 din 22 martie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut următoarele:
Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că la data de 14.11.2016 a fost înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia dosarul nr. x/P/2016, ce a avut ca obiect sesizarea formulată de A, în care, la data 26.02.2018, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie și distrugere.
La data de 22.11.2017 a fost înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia dosarul nr. x/P/2017, ce a avut ca obiect sesizarea formulată de A, în care, la data de 11.01.2018, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia nr. x/P/2016 din data de 06.03.2018, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/P/2017 la dosarul nr. x/P/2016.
La data de 26.08.2021, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia nr. x/P/2016, s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunea de furt, distrugere și tulburare de posesie, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) și b) teza a II-a C. proc. pen..
Împotriva acestei soluții, la data de 11.10.2021 A a formulat plângere, iar prin ordonanța nr. x/II/2/2021 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii.
Împotriva ordonanței de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia din data de 26.08.2021 și a procurorului ierarhic superior, persoana vătămată a formulat plângere la instanța competentă, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Corabia dosarul nr. x/213/2021.
Prin hotărârea nr. 92/2022, pronunțată în camera de consiliu la data de 20.09.2022, magistrații din cadrul Judecătoriei Corabia au dispus respingerea plângerii formulate de A împotriva ordonanței nr. x/II/2/2021 din 03.11.2021 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește aspectele sesizate de persoana vătămată împotriva magistraților judecători din cadrul Judecătoriei Corabia, Curții de Apel Craiova, Judecătoriei Sectorului 1 București și Tribunalului București, din materialul probator administrat în cauză, procurorul a reținut că rezultă următoarele:
La data de 06.09.2016 la Judecătoria Corabia a fost înregistrat dosarul nr. x/213/2016, privind acțiunea civilă formulată de A, ce a avut ca obiect - ,,ordonanță președințială”.
Prin sentința civilă nr. 816 pronunțată în data de 26.10.2016, magistrații judecători au dispus respingerea cererii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, A a formulat apel, cauza fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/213/2016.
Prin decizia nr. 1107/2016 din data de 29.11.2016, magistrații Tribunalului Olt au dispus respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 816 din 26.10.2016 pronunțată de Judecătoria Corabia, ca tardiv formulat.
La data de 28.11.2016 A a formulat cerere prin care a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectului dosarului nr. x/213/2016 de pe rolul Tribunalului Olt, pe motive de bănuială legitimă, la o altă instanță egală în grad, fiind astfel înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova dosarul nr. x/54/2016.
Prin sentința nr. 150 pronunțată la data de 12.12.2016, magistrații Curții de Apel Craiova au hotărât respingerea cererii de strămutare, în baza art. 140 C. proc. civ..
La data de 05.09.2016 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București dosarul nr. x/299/2016, privind cererea formulată de A ce a avut ca obiect ordonanță președințială.
Prin sentința civilă nr. 15737 din data de 26.09.2016, magistrații judecători au hotărât respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de reclamantul A.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat apel, cauza fiind judecată de către Tribunalul București.
Prin decizia civilă nr. 1079/A din data de 06.04.2017 judecătorii Tribunalului București au dispus respingerea apelului, ca nefondat.
Procurorul a reținut că susținerile petentului nu sunt descrise suficient pentru a fi calificate din punct de vedere penal, iar din materialul probator nu rezultă niciun minim de indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. A constatat că persoana vătămată își exprimă nemulțumirile cu privire la soluțiile dispuse de magistrații reclamați și nu a indicat nicio împrejurare utilă, de substanță, din care să rezulte un minim de indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni.
A mai reținut că pentru conturarea vinovăției penale nu sunt suficiente argumentele de genul celor invocate în sesizarea formulată în cauză, ci este necesară dovedirea unor fapte/împrejurări dincolo de reinterpretarea deciziilor motivate de către magistratul reclamat. Cum în prezenta cauză nu s-au conturat astfel de elemente, procurorul a reținut că nu există vreun indiciu care să întemeieze măcar bănuiala cu privire la reaua-credință a magistraților relativ la faptele reclamate.
În ceea ce privește activitatea magistraților procurori și judecători, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt învestiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și procedural.
Nemulțumirile părților implicate în proces, cu referire la modul concret de soluționare a cauzei, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele cunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție, prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au soluționat respectivele cauze.
Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petentul A.
Prin ordonanța nr.x/II/2/2024 din 13 mai 2024 a procurorului șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței nr. x/P/2022 (x/321/P/2019) din data de 22 martie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, aceasta fiind apreciată temeinică și legală.
S-a apreciat că, în cauză, procurorul a reținut în mod corect, din probele administrate, că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..
Dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, procurorul ierarhic superior a reținut că mijloacele de probă administrate de procuror se relevă ca suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situația faptică reclamată și în raport de care s-a dispus soluția de clasare atacată.
Astfel, s-a apreciat, că nemulțumirile petentului cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluționat cauza.
Împotriva ordonanței nr. x/P/2022 (x/321/P/2019) din 22 martie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din 13 mai 2024 a procurorului șef al aceleiași secții, în termen legal, a formulat plângere petentul A.
Petentul a susținut, în esență, că procurorul de caz nu s-a pronunțat asupra niciuneia din infracțiunile indicate în plângere, ci s-a rezumat doar la a face un istoric al actelor diferitelor instanțe implicate în ascunderea infracțiunilor și favorizarea infractorilor.
A apreciat că ordonanța de clasare nu este motivată, iar ordonanțele pronunțate în cauză conțin texte preluate copy-paste din jurisprudența CEDO, fără a face o legătură directă, la obiect, cu infracțiunile din dosar.
Analizând plângerea formulată de petent pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și prin prisma motivelor invocate, Judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este neîntemeiată, soluția procurorului fiind legală și temeinică.
Astfel, din examinarea sesizării inițiale și a plângerilor ulterioare, se constată că petentul a solicitat cercetarea magistraților procurori B, fost procuror general al Parchetului de pe lângă X, C, D, E, toți din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, a magistraților judecători F din cadrul Judecătoriei Corabia, G din cadrul Curții de Apel Craiova, H din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București, I, J, K, L, toate din cadrul Tribunalului București, precum și împotriva altor persoane fără calitate specială, pentru săvârșirea mai multor infacțiuni, respectiv: abuz în serviciu, distrugere, tulburare de posesie, favorizarea făptuitorului, obstrucționarea justiției, sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, fals intelectual, uz de fals, fals în declarații și constituirea unui grup infracțional organizat.
Prin ordonanța nr. x din data de 10.07.2019, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, faptă prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr.78/2000.
Cu privire la celelalte infracțiuni sesizate, în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, întrucât din descriere, acestea nu se circumscriu vreunei infracțiuni.
Pentru a se reține în sarcina intimaților săvârșirea unor fapte de natură penală precum cele enumerate de petent, trebuie să se poată dovedi că aceștia au avut un comportament incorect, cu scopul de a încălca intenționat legea.
Așadar, în desfășurarea pretinsei activități neconforme legii, intimații ar fi trebuit să acționeze cu intenție directă, în vederea producerii unei vătămări a intereselor legale ale petentului.
Or, din analiza documentelor de la dosar, nu au rezultat indicii că intimații ar fi săvârșit acte cărora să le poată fi conferită semnificația juridică a infracțiunii de abuz în serviciu, așa cum a susținut petentul în cuprinsul plângerilor sale, acesta făcând simple afirmații și aprecieri subiective, fără a învedera date, fapte și împrejurări concrete în sprijinul acuzațiilor formulate.
De altfel, în realitate, în plângerea formulată, petentul s-a arătat nemulțumit de modul în care s-a desfășurat ancheta penală și judecata în mai multe cauze penale aflate pe rolul organelor judiciare, în care a avut calitatea de parte.
Astfel, acesta menționează în cadrul plângerii că în urma conexării dosarelor nr. x/P/2017, având ca obiect infracțiunile de tulburare de posesie și distrugere și dosarul nr. x/P/2016, având ca obiect infracțiunea de furt calificat, nu s-au administrat niciun fel de probe și nu s-a efectuat niciun act de cercetare penală, făcând o analiză a probelor administrate în respectivele dosare.
Totodată, a susținut că dosarele nr. y/P/2019 (aflat pe rolul S.I.I.J.), y/P/2016, x/P/2016 și y/P/2017 (aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia) au fost soluționate netemeinic și nelegal, fiind dovedită astfel implicarea prim-procurorului C în grupul infracțional organizat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia.
A mai susținut petentul că judecătorii F, G, H, I, J, L și K au încălcat în mod flagrant normele de procedură în cauzele pe care le-au judecat, iar petentul a avut calitatea de parte.
Judecătorul de cameră preliminară constată că aspectele susținute de petent cu privire la soluțiile dispuse de magistrații procurori și judecători în cauzele indicate nu pot caracteriza infracțiunile imputate în condițiile în care din măsurile dispuse nu rezultă că ar fi acționat cu intenția cauzării unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale petentului, neexistând niciun indiciu cu privire la comiterea vreunei fapte de natură penală sub acest aspect.
De asemenea, pentru a se verifica dacă într-o cauză s-a săvârșit sau nu vreo faptă penală, trebuie avută în vedere împrejurarea că magistrații nu pot avea calitatea de subiecți activi ai unei infracțiuni exclusiv pe considerentul că au adoptat o soluție sau alta.
Materializarea opiniilor intimaților judecători și procurori în soluțiile pronunțate este rezultatul aplicării normelor legale în raport cu situația de fapt și de probele din dosarul cauzei, iar soluțiile sunt supuse la rândul lor controlului instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, după caz. În fiecare dintre aceste etape, persoana interesată poate formula critici cu privire la legalitatea și temeinicia soluției atacate, acesta fiind, așadar, cadrul adecvat prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de magistrați.
În consecință, având în vedere că în conținutul plângerilor sale petentul nu a învederat date, fapte și împrejurări care să realizeze conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu sau al altor fapte de natură penală, se constată că, în mod corect, s-a dispus clasarea cauzei privind pe intimații B, C, D, E, F, G, H, I, J, K și L.
Față de cele expuse anterior, Judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței nr.x/P/2022 (x/321/P/2019) din 22 martie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din 13 mai 2024 a procurorului-șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, în baza art. 275 alin. (2) și (5) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, petentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței nr. x/P/2022 (x/321/P/2019) din 22 martie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din 13 mai 2024 a procurorului-șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 7 noiembrie 2024.