Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanța de clasare din data de 02 iulie 2024 emisă în dosarul nr. x/P/2022 (x/321/P/2020) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei față de magistrații judecători A, B, C, D, E, F, G, H și I, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C.pen., clasarea cauzei având ca obiect sesizarea petentlului J, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 197 alin. (1) C.pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C.pen., și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C.pen., față de magistrații procurori din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și față de funcționarii din cadrul Inspecției Judiciare, în referire la modalitatea de instrumentare a dosarelor penale nr. x/P/2016 și nr. x/P/2017, întrucât faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut, în esență, că, la data de 13.03.2020, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, s-a înregistrat, sub nr. x/P/2020, sesizarea petentului J care a solicitat redeschiderea urmăririi penale față de magistrații judecători A, B, C, D, E, F, G, H și I, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din Codul Penal.
Totodată, petentul a solicitat efectuarea de cercetări și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 C.pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C.pen., față de procuroarea K, din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, precum și față de magistrați din cadrul Inspecției Judiciare și din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Anei București, cu referire la modul de soluționare al diferitor plângeri penale sau disciplinare formulate de către petent.
Din conținutul actului de sesizare, a rezultat că petentul și-a exprimat nemulțumirile referitoare, pe de o parte, la modul în care au fost soluționate mai multe acțiuni judecătorești civile într-un litigiu cu numiții L, avocatul M, N, ș.a (indicând dosarul civil nr. x/3/2009), iar pe de altă parte, la modul în care procurorii au analizat și soluționat plângerile îndreptate împotriva persoanelor antemenționate (indicând dosarele penale nr. x/P/2016 și nr. x/P/2017) și în care au fost reclamate infracțiuni de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, constituirea unui grup infracțional organizat și uz de fals, apreciind că, la dispunerea soluțiilor, nu a fost luată în considerare nicio probă invocată de către petent, cercetarea penală și judecătorească au fost efectuate în mod lacunar, iar interpretarea legii s-a realizat în favoarea făptuitorilor reclamați. În același context, în urma unor plângeri disciplinare formulate față de magistrații care au instrumentat cauzele sale, funcționarii din cadrul Inspecției Judiciare i-ar fi restituit corespondența în mod abuziv, refuzându-i astfel dreptul la petiționare și de acces la justiție.
În baza art. 1 alin. (2) art. 3 alin. (1) din Legea 49/2022, dosarul a fost trimis la data de 28.03.2022, pe cale administrativă, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, unde s-a înregistrat sub nr. y/P/2022.
Din conținutul actului de sesizare rezultă un dublu obiect al acestuia, respectiv o cerere de redeschidere a urmăririi penale privind pe magistrații judecători A, B, C, D, E, F, G, H și I, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C.pen., precum și o solicitare de cercetare a unor fapte imputabile magistraților procurori care au instrumentat și soluționat plângerea penală formulată împotriva magistraților judecători antemenționați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu si împotriva numiților L, avocatul M, ș.a., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune, abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals.
În acest sens, din actele depuse de către petent a rezultat că, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a înregistrat sub nr. x/P/2016, plângerea petentului J prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații indicați mai sus cu referire la săvârșirea unor infracțiuni de serviciu similare celor invocate în prezenta sesizare, dar și față de alte persoane fizice, sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de înșelăciune, fals, abuz în serviciu s.a.
Prin ordonanța nr. x/P/2016 din 21.09.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus clasarea cauzei față de magistrații judecători, disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde s-a înregistrat sub nr. x/P/2017, fiind soluționată la rândul său prin clasare la data de 23.10.2018, în referire la săvârșirea celorlalte fapte sesizate.
Ambele soluții dispuse în dosarele penale nr. x/P/2016 și nr. x/P/2017 au fost verificate și menținute atât în procedura controlului procurorului ierarhic superior, cât și a controlului judecătoresc de către judecătorul de cameră preliminară.
Astfel, revenind la sesizarea de față, prin raportare la obiectul parțial al acesteia de redeschidere a urmăririi penale și pe care procurorul de caz a calificat-o ca o nouă plângere formulată împotriva acelorași persoane și pentru aceleași fapte, s-a avut în vedere că petentul nu a fost în măsură să ofere organelor de urmărire penală elemente de fapt sau împrejurări noi față de cele constatate prin activitatea de urmărire penală derulată în dosarul penal nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Față de aspectele privind modul în care magistrații procurori au soluționat dosarele penale nr. x/P/2016 și nr. x/P/2017, este de precizat că, în primul rând, activitatea de urmărire penală este subsumată principiilor procesual penale conform cărora administrarea și interpretarea probelor sunt atribute exclusive ale organelor de urmărire penală, iar prin sesizarea formulată nu au fost relevate stări, fapte sau împrejurări care să conducă la ipoteza săvârșirii unor acțiuni abuzive contra înfăptuirii justiției sau de serviciu în decursul activităților de urmărire penală.
Astfel, în lipsa conturării unor elemente factuale concrete care să susțină ipoteza persoanei vătămate, acuzațiile acesteia nu se pot îndrepta către raționamentul logico-juridic pe care magistratul s-a bazat în soluționarea unei cauze, ci răspunderea acestuia va fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că au săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza pe care a fost chemat să o soluționeze.
Subsecvent lipsei constatării unor infracțiuni de serviciu și contra înfăptuirii justiției în sarcina magistraților procurori, nu pot fi apreciate ca fiind prezente elemente de tipicitate ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, astfel cum în mod subiectiv a fost expus de către petent în sesizare.
În privința restituirii unui memoriu de către Inspecția Judiciară, acțiune pe care petentul a apreciat-o ca fiind nelegală sau abuzivă, procurorul a constatat că acesta nu a fost în măsură să ofere date concrete ale pretinsei fapte penale, anexând plângerii în acest sens doar conținutul unui memoriu, rezultând în același timp că acesta a beneficiat totuși de verificări ale Direcției de Inspecție Judiciară pentru judecăiori în cadrul lucrării nr. x/IJ/3077/D1J/2014, în care s-a dispus soluția clasării față de modul de instrumentare și soluționare a dosarului civil nr. y/3/2009, context în care s-a constatat astfel netemeinicia acuzațiilor formulate față de funcționarii Inspecției Judiciare.
Împotriva ordonanței de clasare din data de 02 iulie 2024 emisă în dosarul nr. x/P/2022 (x/321/P/2020) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală, petentul J a formulat plângere în temeiul art. 339 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.
Prin ordonanța nr.x/II/2/2024 din 19 august 2024, emisă de procurorul șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul J împotriva ordonanței nr. x/P/2022 (x/321/P/2020) din data de 02 iulie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția de urmărire penală, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, procurorul șef a reținut, în esență, că, în cauză, procurorul a reținut în mod corect, din probele administrate, că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen., potrivit căruia fapta nu există.
Dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, mijloacele de probă administrate de procuror se relevă ca fiind suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situația faptică reclamată și în raport de care s-a dispus soluția de clasare atacată.
Împotriva ordonanței de clasare din data de 02 iulie 2024 emisă în dosarul nr. x/P/2022 (x/321/P/2020) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală petentul J a formulat plângere în condițiile art. 340 C. proc. pen.
În esență, petentul J a susținut că procurorii de caz au clasat cauzele fără a analiza infracțiunea de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals cu privire la contractul de cesiune din 13.02.2009. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 art. 3 alin. (1) lit. a alin. (2) alin. (4) art. 5 alin. (1) art. 14 alin. (1) art. 299 alin. (1) art. 305 alin. (1) art. 306 alin. (1) și 3 raportat la art. 286 alin. (2) lit. c și d) cu aplicarea art. 282 alin. (1) C. proc. pen.
A mai precizat că plângerea formulată privește faptul că prin actele și măsurile dispuse de procurori, i s-au adus grave vătămări unor drepturi fundamentale, raportat la prevederile art. 336 C. proc. pen.
În final, petentul a apreciat că este necesară reluarea urmăririi penale în vederea administrării întregului probatoriu menționat în sesizarea formulată la organele de urmărire penală, context în care a solicitat admiterea plângerii formulate și trimiterea cauzei la procuror pentru administrarea probatoriului indicat.
Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire este reglementată de dispozițiile art. 341 C. proc. pen., în temeiul cărora judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, pe baza lucrărilor și a actelor din dosarul cauzei.
În cauza de față, petentul J a contestat soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 02 iulie 2024 emisă în dosarul nr. x/P/2022 (x/321/P/2020) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală, față de procurorii de caz au clasat cauzele fără a analiza infracțiunea de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals cu privire la contractul de cesiune din 13.02.2009. În esență, petentul J a solicitat admiterea plângerii, cu consecința trimiterii dosarului la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale și efectuării unei cercetări efective sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate privind modul în care magistrații procurori au soluționat dosarele penale nr. x/P/2016 și nr. x/P/2017.
Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică, de vreme ce, din analiza ansamblului actelor de urmărire penală, rezultă că acuzațiile expuse în plângerea petentului J dau expresie, în mod fundamental, nemulțumirii subiective a acestuia față de modul de soluționare, de către procurorii de caz au clasat cauzele fără a analiza infracțiunea de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals cu privire la contractul de cesiune din 13.02.2009, a dosarelor penale în care acesta a fost implicat.
Astfel, se constată că aspectele sesizate de petentul J se referă, în esență, la pretinsa încălcare a atribuțiilor de serviciu de către magistrații aflați în exercitarea funcției, în cauzele expuse anterior, cu efectul pretins al favorizării persoanelor judecate.
Criticile petentului privesc, în esență, pretinsa lipsă de fundament factual sau juridic a soluțiilor pronunțate de procurorii care au soluționat cauzele penale în care a fost implicat petentul, legalitatea soluțiilor astfel dispuse, precum și, după caz, modalitatea de apreciere a probelor administrate în cauzele penale, în diferite faze procesuale. Petentul a considerat că, din analiza dosarelor menționate, se observă încălcarea abuzivă a legii (dispozițiile Codului de procedură penală, cu privire la nulitatea absolută, interpretarea eronată și aplicarea greșită a dispozițiilor legale) de către procurori, respectiv încălcarea cu intenție a prevederilor legale în luarea hotărârilor și deciziilor pronunțate.
În contextul acestor susțineri ale petentului, judecătorul de cameră preliminară reține că acesta a criticat, în mod esențial, fundamentul soluțiilor date de către magistrați litigiilor în care aceasta a figurat ca parte, fără a se invoca, însă, un minimum de elemente obiective care să releve, distinct de soluția sau actul de judecată propriu-zise, în ce a constat acțiunea sau inacțiunea pretins ilicită, concret imputată magistraților procurori.
Or, cenzurarea soluțiilor dispuse de magistrați se poate realiza numai în formele și procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanșat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistrați. Intervenția organului de urmărire penală trebuie să se rezume la investigarea actelor de conduită cu aparente conotații ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct și suplimentar soluțiilor dispuse în cauzele instrumentate. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informații independente și obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulțumirii subiective a unei părți față de soluția dispusă într-un dosar civil sau penal.
Aceasta deoarece hotărârile judecătorești definitive (indiferent de materia în care sunt pronunțate) se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce exclude posibilitatea repunerii în discuție a soluțiilor dispuse în alte condiții decât cele expres prevăzute de legea procesuală pertinentă.
Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară apreciază că, în realitate, pe calea prezentului demers procesual, petentul urmărește să repună în discuție exclusiv legalitatea soluțiilor definitive dispuse în cauzele referite, cu precădere din perspectiva modului în care au fost interpretate și aplicate normele legale incidente în materia plângerii împotriva actelor și lucrărilor organelor de urmărire penală.
Or, chiar dacă petentul consideră incorecte sau insuficient detaliate argumentele legale care au stat la baza soluțiilor sau hotărârilor definitive prin care au fost soluționate litigiile în care a fost implicat, o atare împrejurare nu legitimează, eo ipso și în absența oricăror altor elemente obiective, demersul său ulterior la organul de urmărire penală, în unicul scop al cenzurării soluțiilor definitive pe alte căi și prin intermediul altor instrumente decât cele expres permise de lege.
De la principiile cu rang constituțional ale exercitării competenței instanțelor judecătorești și a căilor de atac numai în condițiile legii, prevăzute de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, nu se poate deroga în nicio situație.
În ceea ce privește susținerea petentului J, în sensul că procurorul învestit cu soluționarea plângerii sale penale nu a administrat probe suficiente pentru a imprima un caracter efectiv anchetei sale, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, reține că, potrivit art. 100 și art. 103 alin. (1) C. proc. pen., sarcina administrării probelor, aprecierea și interpretarea acestora sunt prerogative recunoscute exclusiv organelor judiciare, acestea din urmă fiind singurele în măsură a aprecia concludența și utilitatea unor mijloace de probă determinate.
Caracterul efectiv al anchetei penale depinde, însă, de particularitățile cauzei, întinderea sau varietatea probatoriului pe care se grefează soluția de clasare diferențiindu-se în raport cu faptele cercetate.
Dispozițiile art. 294 alin. (3) și art. 305 alin. (1) și 3 C. proc. pen. recunosc organelor de urmărire penală competența de a evalua, încă din faza inițială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât și eventuala incidență a unui alt caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen., concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluțiile dispuse (fie de efectuare a urmăririi penale in personam – atunci când sunt îndeplinite exigențele art. 305 alin. (3) C. proc. pen. - fie de clasare).
În cauza de față, dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerile penale, concluzia procurorului de caz se grefează pe examinarea în drept a actelor/omisiunilor reclamate și a înscrisurilor existente la dosar, probe suficiente pentru a se concluziona asupra inexistenței faptelor, prin raportare strictă la situația magistraților față de care s-a dispus soluția de clasare atacată. Eventuala ascultare a acestora din urmă nu este de natură să infirme o atare concluzie, cât timp plângerea penală a petentului, coroborată cu înscrisurile existente, relevă neîndoielnic că ceea ce se impută intimaților sunt, exclusiv, soluțiile dispuse în cauzele penale anterior menționate.
Pe cale de consecință, în absența oricăror elemente factuale care să confere un suport rezonabil suspiciunilor petentului cu privire la condițiile în care au fost pronunțate soluțiile criticate, respectiv la incidența unor fapte penale care să fi precedat soluția ori să fi fost concomitente acesteia, concluzia inexistenței faptelor sesizate și dispunerea soluției de clasare întemeiate pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen. sunt legale și temeinice. O atare soluție are un suport probator suficient în înscrisurile existente la dosar, care permit stabilirea activităților imputate și evaluarea semnificației juridice a susținerilor petentului.
Din perspectiva argumentelor expuse, soluția dispusă prin ordonanța atacată cu privire la infracțiunile sesizate, este legală și temeinică, iar plângerea formulată este nefondată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a teza finală C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J împotriva ordonanței de clasare din data de 02 iulie 2024 emisă în dosarul nr. x/P/2022 (x/321/P/2020) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J împotriva ordonanței de clasare din data de 02 iulie 2024 emisă în dosarul nr. x/P/2022 (x/321/P/2020) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 03 decembrie 2024.