Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanța de clasare din data de 19 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală, emisă în dosarul nr. x/P/2023 (x/76/P/2023), în temeiul art. 294 alin. (3) și (4), art. 315 alin. (1) lit. b din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de A sub aspectul săvârșirii infracțiunilor fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen. și favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 C. pen., pretins săvârșite de magistratul judecător B, întrucât faptele nu există.
Pentru a se pronunța în acest sens, procurorul a reținut că, la data de 24.03.2023 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție plângerea penală formulată de numitul A împotriva magistratului judecător B, de la Curtea X, sub aspectul săvârșirii unor presupuse infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (l) C. pen., favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.
Din actul de sesizare și înscrisurile atașate la acesta, procurorul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia nr. x/P/2018 din 23.08.2018, A a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (2) lit. a C. pen., art. 26 din OUG nr. 43/2000, art. 275 alin. (1) C. pen. și art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.
Prin încheierea penală nr. 592/CC/2020 pronunțată la data de 05.11.2020, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Alba Iulia a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2014 din 23.08.2018, astfel cum a fost remediat prin ordonanța din data de 17.12.2019 și a dispus începerea judecății.
Împotriva încheierii mai sus menționate, A a formulat contestație, înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/176/2018/a1 și repartizată spre soluționare completului format din judecătorii B (președinte al completului de judecată) și C.
Prin încheierea nr. 49/2021 din 17.06.2021, judecătorii B și C au desființat în parte încheierile atacate și, procedând la soluționarea cauzei, au constatat nulitatea unor mijloace de probă, dispunând înlăturarea lor (proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 02.04.2014, proces-verbal de reconstituire din data de 12.11.2014, proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 01.04.2014, precum și anexele acestora). Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierilor atacate, urmând ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia să comunice dacă menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului ori solicită restituirea cauzei.
Ulterior, petentul a formulat o plângere penală înregistrată la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție sub nr. x/P/2019, exprimându-și nemulțumirea în legătură cu interpretarea probelor în dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, respectiv referitor la soluția de trimitere în judecată și menținerea dispoziției de trimitere în judecată.
Prin ordonanța nr. x/P/2019 din 22.12.2021 a Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. (2) C. pen., complicitate la represiunea nedreaptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 283 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 321 C. pen.
Soluția de clasare a fost deființată prin ordonanța nr. x/C/2022 din 05.04.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a solicitat judecătorului de cameră preliminară confirmarea redeschiderii urmăririi penale.
Cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale a fost înregistrată Ia Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2022, fiind respinsă prin încheierea nr. 60/14.10.2022, pronunțată de judecătorul B.
Petentul și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu soluțiile pronunțate magistratul judecător B în cele două dosare. Acesta a susținut că judecătorul ia favorizat pe procurorul D care a întocmit rechizitoriul în dosarul nr. x/P/2014 și pe polițistul E, împiedicând tragerea lor la răspundere penală pentru fals intelectual și uz de fals în legătură cu "cele 30 de semnături contrafăcute ale Tehnicianului Criminalist", precum și pentru infracțiunea de represiune nedreaptă, în condițiile în care judecătorul a respins cererea de redeschidere a urmăririi penale în dosarul SIIJ nr. x/P/2019.
În cauză, procurorul a constatat că aspectele sesizate nu se înscriu în tipicitatea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. pretins a fi săvârșite de magistratul judecător B, întrucât nu s-a evidențiat în concret: atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea de a insera unele date sau împrejurări, cu prilejul întocmirii unui înscris oficial; o nesocotire a atribuțiilor de serviciu; o acțiune/inacțiune constând în ajutorul dat unei persoane care a comis o faptă prevăzută de legea penală.
S-a reținut că plângerea care formează obiectul cercetărilor relevă doar nemulțumirea petentului față de rezultatul unor demersuri judiciare, demarate fără succes, neavând aptitudinea să atragă angajarea răspunderii penale a magistratului în lipsa unor elemente concrete privind săvârșirea unor infracțiuni.
Pe de altă parte, procurorul a notat că plângerea penală nu poate fi transformată într-o cale de atac neprevăzută de lege. Din actele existente la dosar s-a constatat că persoana vătămată a uzat de căile de atac prevăzute de lege, atât împotriva încheierii pronunțate cu privire la legalitatea rechizitoriului și a actelor de urmărire penală din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, cât și împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul SIIJ nr. x/P/2023.
S-a reținut că soluțiile pronunțate de magistratul B asupra contestației, respectiv a cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, în limitele competențelor sale legale și după o evaluare proprie, nu pot fi cenzurate de organul de urmărire penală printr-o plângere penală îndreptată chiar împotriva magistratului care le-a pronunțat, întrucât acest fapt ar conduce la încălcarea independenței de care se bucură magistratul în exercitarea funcției și la un șir nesfârșit de plângeri, formulate în afara cadrului legal ori de câte ori partea nemulțumită ar uza de un astfel de mijloc pentru a cere reformarea unei hotărâri judecătorești.
Împotriva ordonanței din data de 19 august 2024, în dosarul nr. x/P/2023 (x/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, petentul A.
Prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 2 octombrie 2024, procurorul șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței nr. x/76/P/2023 din data de 19 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală, ca nefondată, reținându-se, în esență, că soluția de clasare este legală și temeinică.
Procurorul șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că elementele existente în cuprinsul sesizării și în actele dosarului au avut aptitudinea necesară formării convingerii clare/juste a procurorului de caz, neexistând niciun element de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probațiunii.
S-a observat că petentul, atât în plângerea penală, cât și în plângerea îndreptată împotriva soluției de clasare, a făcut în realitate, o recenzie asupra proceselor în care a fost implicat, iar din aspectele relatate în plângerea formulată s-a constatat că nu sunt indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
Astfel, s-a reținut că nemulțumirile petentului cu referire la modul concret de soluționare a unor cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au rezolvat cauzele. S-a arătat că, în conformitate cu prevederile constituționale și cele ale legii privind organizarea judiciară, soluțiile dispuse de procurori și hotărârile pronunțate de judecători pot fi analizate ori cenzurate sub aspectul temeiniciei, numai în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicțional prevăzut de art. 340 C. proc. pen. (pentru procurori), respectiv doar prin căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, în ceea ce privește judecătorii.
În actualul sistem de drept, magistratul are libertatea de a dispune soluțiile propriei sale convingeri, formată pe baza unei analize logice, științifice și riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor și a aprecierii lor ca un tot unitar, neputând fi tras la răspundere pentru raționamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluționarea unei cauze, în lipsa dovedirii relei credințe. S-a precizat că soluțiile pronunțate de magistrați nu pot fi cenzurate decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare.
Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 19 august 2024, în dosarul nr. x/P/2023 (x/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța x/II/2/2024, din data de 2 octombrie 2024 a aceleiași unități de parchet a formulat plângere, în temeiul art. 340 C. proc. pen., petentul A.
A a solicitat admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală.
Prin plângere formulată, dar și prin precizările depuse ulterior la dosar, petentul a arătat în esență că, procurorul nu a căutat și nu a strâns date ori informații cu privire la existența infracțiunilor pentru care a formulat plângere penală și nu a fost administrată nicio probă, contrar dispozițiilor art. 306 C. proc. pen. care impun aceste oblicații în sarcina organelor de urmărire penală.
Totodată, s-a arătat că, procurorul de caz a omis să dispună ascultarea petentului, conform dispozițiilor art. 81 lit. f C. proc. pen., cu scopul de a-l împiedica să-și exercite dreptul de a propune administrarea de probe pentru a dovedi faptele cu privire la care a formulat plângerea penală.
În plus, petentul a reiterat starea de fapt expusă în plângerea penală formulată de acesta, precum și motivele pentru care am susținut că ordonanța contestată în temeiul art. 339 C. proc. pen. a fost emisă în mod nelegal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 30.10.2024, sub dosar nr. x/1/2024, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător Cx CP, stabilindu-se termen de soluționare a plângerii la data de 18 decembrie 2024.
Examinând plângerea formulată de petentul A, în baza art. 340 C. proc. pen., actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că soluția de clasare este legală și temeinică, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin plângerea formulată, petentul A și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția adoptată prin ordonanța din data de 19 august 2024, în dosarul penal nr. x/P/2023 (x/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța din data de 02 octombrie 2024 emisă în dosar nr. x/II/2/2024 de procurorul șef al aceleiași unități de parchet, susținând că ordonanța de clasare este neîntemeiată și nelegală întrucât procurorul de caz nu a efectuat cercetările care se impuneau.
Potrivit art. 340 C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate împotriva soluției de clasare pronunțată în cauză, persoana a cărei plângere a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire este reglementată prin dispozițiile art. 341 C. proc. pen., iar judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele de cercetare penală, respectiv a soluției date.
La soluționarea plângerii se verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Din actele existente la dosar, rezultă că petentul A a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător B, fiind nemulțumit de soluțiile pronunțate de acesta în dosarele nr. x/176/2018/a1 al Tribunalului Alba (prin care s-a soluționat contestația petentului în procedura prev. de art. 347 C. proc. pen.) și nr. x/57/2022 al Curții de Apel Alba Iulia (având ca obiect cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale), solicitând cercetarea magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din Codul de procedură penal, favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.
Analizând actele dosarului, se constată că A a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis la data de 23.08.2018 în dosarul nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, pentru comiterea mai multor infracțiuni. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia.
Prin încheierea nr. 592/CC din 05.11.2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Alba Iulia s-a pronunțat asupra legalității sesizării instanței cu rechizitoriu, verificând legalitatea probelor și a dispus începerea judecății în procedura prev. de art. 342 C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a declarat contestație A, înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. x/176/2018/a1, fiind repartizată spre soluționarea completului compus din magistratului judecător vizat B și un alt magistrat, care au pronunțat încheierea nr. 49/2021 din data de 17.06.2021.
Ulterior, petentul A a formulat o plângere penală înregistrată la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție sub nr. x/P/2019, exprimându-și nemulțumirea în legătură cu interpretarea probelor în dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia. Prin ordonanța nr. x/P/2019 din 22.12.2021 emisă de SIIJ s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor sesizate de petent. Soluția de clasare a fost deființată prin ordonanța nr. x/C/2022 din 05.04.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a solicitat judecătorului de cameră preliminară confirmarea redeschiderii urmăririi penale.
Cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2022, fiind respinsă prin încheierea nr. 60/14.10.2022, pronunțată de judecătorul B.
Conform dispozițiilor art. 340 - 341 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale, din perspectiva verificării legalității și temeiniciei soluției de clasare vizată prin plângerea petentului A.
Cumulativ, este important de subliniat că verificarea soluției de clasare se circumscrie exclusiv criticilor susținute de petent care a invocat, în esență, faptul că procurorul de caz nu a efectuat cercetările care se impuneau în cauză cu privire la faptele pretins săvârșite de magistratului judecător B.
Acuzațiile expuse în plângerea petentului A dau expresie, în mod fundamental, nemulțumirii subiective a acesteia față de soluțiile dispuse de magistratul judecător referitor la fapte în privința cărora a manifestat interes.
Astfel, petentul A a susținut că magistratul judecător B ia favorizat pe polițistul E și pe procurorul D care a întocmit rechizitoriul în dosarul nr. x/P/2018 și a împiedicat tragerea acestora la răspundere penală, în condițiile în care judecătorul, în primul dosar a validat rechizitoriul emis de aceștia, iar în al doilea dosar a respins cererea de redeschidere a urmăririi penale în dosarul SIIJ nr. x/P/2019.
Totodată, petentul a arătat că magistratul judecător B a omis să consemneze în încheierea nr. 49/17.06.2021 faptul că, în ultima ședință de judecată, ar fi menționat oral că există indicii temeinicie cu privire la fals și uz de fals (în legătură cu semnăturile tehnicianului specialist). Totodată, în aceeași încheiere, magistratul judecător vizat ar fi omis să menționeze un aspect reținut și în ordonanța nr. x/C/2022 a procurorului general, respectiv că “deși procesele verbale au fost constatate nelegale pentru motive formale, sunt date temeinice despre indicarea greșită a locului unde au fost efectuate excavațiile”.
Pentru a se iniția cercetări față de o persoană cu privire la comiterea unei infracțiuni este necesar ca baza factuală invocată de petent să susțină suspiciuni de ilicit penal, iar faptele reclamate să corespundă formal tiparului legal de incriminare. Totodată, actele de conduită trebuie să rezulte din date ori informații cu caracter obiectiv, neputând fi deduse exclusiv din argumentele contrare ale unei părți ori din nemulțumirea subiectivă a acesteia față de soluția pronunțată.
Pe de altă parte, antrenarea răspunderii penale a magistratului judecător poate interveni numai dacă probele ar dovedi că ar fi generat raționamente juridice cu aparență de validitate pentru a sprijini o anumită soluție, ar fi introdus date străine în cauzele analizate pentru a fi modificată baza factuală sau ar fi alterat date certe, preexistente și facil de decelat ale situațiilor de fapt, fără nicio justificare obiectivă. Or, probele administrate în cauză nu fac o astfel de dovadă. Nici măcar la nivel de minim indiciu nu rezultă o faptă ilicită presupus comisă de magistratul judecător, conduita acestuia înscriindu-se în mod incontestabil în exercițiul normal al atribuțiilor specifice funcției judiciare deținute, derivate atât din normele ce reglementează statutul său, cât și din dispozițiile procesuale ce disciplinează procedurile judiciare.
Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că, în mod corect, procurorul de caz a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii judiciare în contextul în care, în limitele intervenției sale în cursul judecății celor două dosare mai sus amintite și prin pronunțarea soluțiilor în aceste cauze, magistratul vizat nu a produs nicio ignorare a normelor procesuale ori procedurale relevante ori vreo vătămare a intereselor legitime ale petentului.
Practica instanței supreme este constată în sensul că dispozițiile legale permit dispunerea de către organele de urmărire penală a soluției de clasare dacă faptele sesizate de petent nu susțin suspiciunile de ilicit penal (încheierea nr.71/14.02.2017, ICCJ – S.pen., dosar x/2/2016, încheierea nr. 400/30.10.2019, ICCJ – S.pen., dosar nr. x/1/2019).
Ca urmare, Judecătorul de cameră preliminară consideră că petentul nu a învederat fapte, date, împrejurări care să releve elementele de tipicitate ale infracțiunilor de fals intelectual, favorizarea făptuitorului sau abuz în serviciu din perspectiva existenței activității pe care norma de incriminare o descrie în verbum regens, motiv pentru care temeiul de drept al clasării prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen. este legal și temeinic.
Aspectele sesizate de petentul A nu constituie fapte de natură penală, ci reprezintă normala exercitare a atribuțiilor de serviciu de către magistratul vizat în plângere.
Simpla nemulțumire a persoanei, pretins defavorizate printr-o soluție, nu poate reprezenta o premisă pentru concluzia că aceasta este abuzivă, în absența unor indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal. Nemulțumirile părților trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele prevăzute de lege, iar nu să conducă la promovarea unor plângeri penale.
În ceea ce privește lipsa audierii petentului, astfel cum a fost invocată de acesta în plângerea sa, se constată că potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen., când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită, iar potrivit alin. (3) al aceluiași art., când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect.
Astfel, dispozițiile art. 305 alin. (1) și (3) C. proc. pen., și cele ale art. 294 alin. (3) C. proc. pen., recunosc organelor de urmărire penală competența de a evalua, încă din faza inițială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât și eventuala incidență a unui alt caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 Cod de procedură penală, concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluțiile dispuse, fie de efectuare a urmăririi penale in personam – atunci când sunt îndeplinite exigențele art. 305 alin. (3) C. proc. pen., fie în adoptarea soluției de clasare.
Astfel, pentru a se iniția cercetări față de o persoană cu privire la săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la presupunerea rezonabilă că s-a săvârșit o faptă penală și că nu este incident niciunul din cazurile enumerate de art. 16 C. proc. pen.
Necesitatea administrării probelor, întinderea sau varietatea probatoriului pe care se grefează soluția de clasare se diferențiază și în funcție de faptele sesizate și caracterizarea în drept a acestora, de probele propuse sau evocate de petent ori decelate și descoperite de organul judiciar.
În cauza de față, dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în sesizarea formulată de petent, concluzia procurorului de caz se grefează pe examinarea în drept a actelor reclamate și a înscrisurilor existente la dosar, probe suficiente pentru a se concluziona asupra inexistenței caracterului penal al faptelor.
Nefiind reținută nicio încălcare a dispozițiilor legale și, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, constatându-se că, pentru faptele penale a căror cercetare s-a solicitat, procurorul a dispus o soluție în conformitate atât cu dispozițiile legale, cât și cu actele dosarului, ordonanța atacată este temeinică și legală, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, apreciind legală și temeinică soluția de clasare dispusă de procuror, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 19 august 2024, în dosarul penal nr. x/P/2023 (x/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța din data de 02 octombrie 2024 emisă în dosar nr. x/II/2/2024 al aceleiași unități de parchet.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 19 august 2024, în dosarul penal nr. x/P/2023 (x/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța din data de 02 octombrie 2024 emisă în dosar nr. x/II/2/2024 al aceleiași unități de parchet.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 18 decembrie 2024.