Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 227 din 18 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, în baza art. 598 alin. (1) lit. c C.proc.pen. raportat la art. 597 C.proc.pen., s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. (2) C.proc.pen., a fost obligat contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, iar în baza art. 275 alin. (6) C.proc.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 360 lei, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că A a formulat contestația la executare împotriva mandatului de executare nr. x/2022 din 18 iunie 2023 emis în baza sentinței nr.1283/2016 pronunțată la data de 30.09.2016 de GIP de pe lângă Tribunalul Reggio Calabria și contestație în anulare în baza art. 426 C.proc.pen.
Prin cererea formulată contestatorul a solicitat legalizarea și recunoașterea sentinței nr.1283/2016 pronunțată la data de 30.09.2016 de Gip de pe lângă Tribunalul Reggio Calabria, descontopirea și recontopirea pedepselor, deducerea faptelor concurente și a perioadei executate în Italia în perioada 04.08.2015-08.09.2023 când a fost repatriat pe teritoriul României. De asemenea, a solicitat să îi fie recunoscute de statul român pedepsele executate în Italia în perioadele 12.06.2014, 19.06.2016, 20.11.2011, 20.04.2013, 20.04.2014, 20.10.2014, 11.05.2015, 10.06.2015, descontopirea, contopirea, deducerea faptelor concurente și a zilelor considerate ca executate prin muncă în dosarul nr.x/733/2020, ordonanța nr. 2022/x/e, aplicarea art. 48 C.pen., condițiile încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și art. 395 C.proc.pen. privind reluarea cercetării judecătorești pe teritoriul român.
Totodată, contestatorul a solicitat emiterea unei adrese către GIP de pe lângă Tribunalul Reggio Calabria cu solicitarea de a înainta toate mandatele de executare a pedepsei pe teritoriul italian, pentru a-i fi recunoscute de statul român.
La termenul de judecată din data de 18.12.2024 contestatorul a precizat că obiectul contestației la executare îl reprezintă faptul că în cadrul Penitenciarului X nu a fost pusă în executare hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr. 166 din data de 09.08.2022 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2022, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia și, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute:
- sentința nr.1283/2016 pronunțată la data de 30.09.2016 de Gip de pe lângă Tribunalul Reggio Calabria, confirmată prin sentința Curții de Apel Reggio Calabria din 21.12.2017, definitivă la 24.01.2019, prin care cetățeanul român A, fiul lui (…) și (…) născut la (…) în municipiul Drobeta Turnu-Severin, jud Mehedinți, cu ultimul domiciliu cunoscut în orașul Vânju Mare, jud. Mehedinți, (…) nr. (…), CNP (...), deținut într-un penitenciar din Italia, a fost condamnat la pedeapsa de 30 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și port ilegal al unui cuțit prevăzute de art. 110 61 nr.1, 575, 577 alin. (1) nr. 4 C.pen. italian și respectiv art. 61 nr. 2, 699 alin. (1) și 2 C.pen. italian, care au corespondent în legea penală română în infracțiunile de omor prev. de art. 188 C.pen. și portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (2) C.pen.
- sentința nr. 1113/2016 emisă la data de 18.03.2016 de Tribunalul din Avellino, definitivă la data de 07.06.2016, prin care cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 582 și art. 583 C.pen. italian care are corespondent în legea penală română în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. (1) lit. a C.pen.
- decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 12/2019 emisă la 07.03.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Reggio di Calabria, prin care au fost cumulate pedepsele și s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 30 de ani închisoare (10950 de zile închisoare).
S-a dispus transferarea condamnatului A în vederea executării pedepsei de 10950 de zile închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsa de 10950 de zile închisoare:
- 2004 zile închisoare executate până la data de 04.03.2022;
- perioada executată de la 04.03.2022 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Sentința penală nr. 166 din data de 09.08.2022 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2022 a rămas definitivă prin neapelare la data de 18.07.2023, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2022 pe numele condamnatului A.
Prin adresa nr. (...) din data de 12.09.2023, Ministerul Justiției – Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat Curții de Apel Craiova faptul că A a fost înmatriculat la Penitenciarul X, urmând a executa pedeapsa închisorii de 30 ani conform MEPI x/2023 emis de Curtea de Apel Craiova.
Analizând contestația formulată de condamnatul A, Curtea de apel a constatat că motivele invocate de acesta nu vizează vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c din C.proc.pen., ci se referă la faptul că în cadrul Penitenciarului X nu a fost pusă în executare hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Prin sentința penală nr. 166 din data de 09.08.2022 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova s-a dispus deducerea perioadelor executate, respectiv perioada deja executată în statul de condamnare, 2004 zile închisoare executată până la data de 04.03.2022, precum și perioada executată de la 04.03.2022 la zi.
În mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x2022 din data de 18 iulie 2023 s-a dispus transferarea condamnatului A în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, dispunându-se, totodată, deducerea din pedeapsa de 30 de ani închisoare perioada de 2004 zile închisoare executată până la data de 04.03.2022, precum și perioada executată de la 04.03.2022 la zi.
Pentru considerentele menționate, având în vedere și împrejurarea că instanța a dedus corect din pedeapsă perioada deja executată, Curtea de apel, în baza art. 598 alin. (1) lit. c C.proc.pen. raportat la art. 597 C.proc.pen., a respins contestația la executare formulată de contestatorul A, ca nefondată.
Împotriva sentinței penale nr. 227 din 18 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, a formulat contestație condamnatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 ianuarie 2024, stabilindu-se termen de judecată la 11 februarie 2025. În dezbateri, contestatorul B, beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat admiterea contestației, condamnatul fiind nemulțumit de faptul că nu i s-au dedus cele 2004 zile de închisoare deja executate în străinătate.
Examinând contestația formulată de condamnatul A, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reamintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, prin clarificarea unor contradicții în conținutul aceleiași hotărâri care se execută sau între mai multe hotărâri, în ceea ce privește punerea în executare a pedepsei. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C.proc.pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Reținând istoricul cauzei, prezentat in extenso în hotărârea atacată, se constată că prin sentința penală nr. 166 din data de 09.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2022, odată cu recunoașterea hotărârilor pronunțate în străinătate și transferarea condamnatului în România, s-au dedus din pedeapsa de 10950 de zile închisoare, 2004 zile închisoare executate până la data de 04.03.2022 și perioada executată de la 04.03.2022 la zi.
Condamnatul a formulat contestație la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c C.proc.pen., constatând că s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, fiind nemulțumit de faptul că în cadrul Penitenciarului X nu a fost pusă în executare hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova și nu i s-a dedus perioada deja executată în statul de condamnare, de 2004 zile închisoare.
După cum a reținut și instanța de fond, în momentul încarcerării în Penitenciarul X, conform MEPI nr. x/2023 emis de Curtea de Apel Craiova, condamnatul A trebuie să execute pedeapsa închisorii de 30 ani. În mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2022 din data de 18 iulie 2023 s-a menționat că s-a dispus transferarea condamnatului A în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, fiind deduse din pedeapsa de 30 de ani închisoare perioada de 2004 zile închisoare executată până la data de 04.03.2022, precum și perioada executată de la 04.03.2022 la zi.
Prin urmare, din toate actele existente la dosar rezultă că perioada la care face referire condamnatul, de 2004 zile închisoare executată în statul de condamnare, a fost recunoscută și dedusă de instanța națională, astfel că în speță nu se identifică nicio neconcordanță sau nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, iar motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 C.proc.pen. Cele susținute în prezenta cauză reprezintă chestiuni administrative asupra cărora se pronunță judecătorul delegat din cadrul penitenciarului în care se află încarcerat condamnatul.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A împotriva sentinței penale nr. 227 din 18 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C.proc.pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 360 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (2) din C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A împotriva sentinței penale nr. 227 din 18 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 360 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2025.