Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.01.2025, petenții A și B au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/54/2024 al Curții de Apel Craiova - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori.
În argumentare, petenții au precizat că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată datorită împrejurarilor cauzei, calității părtilor, existând chiar pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Astfel, au susținut că atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cameră preliminară s-au petrecut o serie de fapte și evenimente care fundamentează temeinic solicitarea de strămutare a cauzei, apreciind că există legături între o parte dintre inculpați și reprezentanții cu funcții de conducere a structurilor de forță de pe raza mun. Craiova în măsură să evidențieze banuiala legitimă a lipsei de imparțialitate a instanței de judecată.
În acest sens, au învederat că organele de urmărire penală au refuzat să inculpe societatea C SRL, una dintre societățile cele mai importante din perspective dinamicii și a performanțelor economice din mun. Craiova, în condițiile în care în cursul urmăririi penale, generalul D, director E (...) Craiova, a locuit în apartementul asociatului majoritar al societății, F.
Totodată, au susținut că procurorul sef al D.I.I.C.O.T.-S.T. X, G, care inițial a fost procuror de caz și ulterior s-a abținut, a fost coleg de serviciu cu inculpatul H, în perioada în care ambii activau ca ofițeri de poliție judiciară. Pentru același motiv, procurorul șef G s-a abținut să îndeplinească procedura de verificare a legalității și temeiniciei rechizitoriului întocmit în cauză.
În continuare, au învederat că, după abținerea procurorului șef G, cauza a fost repartizată procurorului I, care a demarat activitatea de urmărire penală față de inculpați, însă, ulterior, datorită faptului că a achizitionat un apartament la un preț modic de la numitul J, partener de afaceri și apropiat atât de inculpatul F, cât și de K, fostul președinte al Curtii de Apel X, în prezent judecator al Secției Penale a X, a lăsat cauza în nelucrare timp de 2 ani, cu scopul evident de a se ajunge la intervenirea prescripției. Această situație a determinat petenții să facă demersuri legale la structura centrala D.I.I.C.O.T., care deși nu a preluat cauza spre solutionare a garantat ca aceasta va fi finalizată cu celeritate.
Cu toate acestea, procurorul I a tergiversat soluționarea cauzei până în momentul în care s-a pensionat, cauza fiind preluată după pensionarea sa de procurorul L, care la rândul său a învestit instanta de judecată cu o stare de fapt din care a exclus o serie de acte materiale, vizând același scop al scurtării termenului pentru intervenirea prescripției răspunderii penale. În plus, au susținut că ambii procurori care au efectuat urmărirea penală în cauză au refuzat să efectueze acte de urmărire penală împotriva numitei M, lichidatoarea care nu și-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau atunci când a constatat că persoanele implicate în procedura licitației bunurilor SC N SRL s-au retras cu scopul deturnării acesteia, creându-le posibilitatea să liciteze la un pret derizoriu.
Au mai precizat că numita M își desfașoară activitatea în cadrul SC O SPRL, coordonată de P, în cadrul căreia există un corp de experți ce efectuează expertize în majoritatea cauzelor penale, ce se află pe raza de competență Curții de Apel Craiova.
A mai invocat faptul că procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T.-S.T. X au refuzat să ia act de solicitarea formulată de petenți de constituire parte civilă în cauză, reținându-le abuziv doar calitatea de persoane vătămate și să introducă ca parte civilă SC N SRL, care ar fi determinat întreruperea procedurii de lichidare a societății, creând astfel posibilitatea finalizarii acestei proceduri, deși magistratii de la Tribunalul Y și cei de la Curtea de Apel X aveau cunostință că în paralel se efectua urmarire penală pentru deturnarea licitației.
În acest context, au învederat că această situație a fost posibilă datorită influenței pe care P o are atât asupra persoanelor din cadrul instituțiilor publice, cât și a magistraților. Totodată, a susținut că această persoană în loc să se preocupe de conservarea bunurilor și de valorificarea lor la prețul real, a declarat recurs împotriva sentinței civile prin care se reținuse calitatea de succesori ai SC N SRL, pentru A si B, magistratii de la Curtea de Apel X admițând recursul promovat si respingând cererea de constatare a calitatii de succesori în drepturi ai SC N SRL. Toate aceste demersuri au avut ca finalitate ridicarea sechestrului instituit initial de pe sumele de bani folosite pentru săvârșirea infracțiunii.
Au mai arătat că, la rândul său, inculpatul Q, fost secretar al Comisiei de Control al E și fost consilier judetean, iar în prezent director al R Craiova, autodeclarat apropiat al numiților S și T dar și al numitului D, director SRL E Craiova, este una dintre persoanele față de care în cursul judecății nu a fost îndeplinită în două rânduri procedura de citare, cealaltă persoana aflată în aceeași situație fiind tocmai prietenul și fostul coleg al procurorului sef G, inculpatul H.
În acest sens, au precizat că neîndeplinirea procedurii de citare la două termene consecutive cu cei doi inculpați este cu atât mai suspectă cu cât între numiții D și U, directorul structurii specializate care are în competență serviciul de corespondență din mun. Craiova există relatie de prietenie și apreciere reciprocă.
În continuare, au susținut că, după învestirea instanței de judecată, magistratul V, învestit cu soluționarea cauzei, care are și calitatea de membru în colegiul de conducere al Curții de Apel X a formulat o declaratie de abtinere, apreciind că în speță sunt incidente dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. f C.proc.pen. Au precizat ca motivele pentru care acesta a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. f C.proc.pen. au fost consemnate într-un memoriu separat care nu s-a depus la dosarul cauzei, fiind prezentat doar magistratului care a soluționat cererea de recuzare, iar în hotărârea pronunțată prin care a fost respinsă cererea de abținere, nu este indicat care a fost motivul real pentru care s-a formulat cererea, apreciind că acest demers este contrar dispozitiilor legale incidente, respectiv art. 66 si de art. 68 C.proc.pen., memoriul în discuție nefiind pus la dispozitia apărătorilor, desi s-a solicitat expres acest lucru.
Au mai arătat că W, inculpat în dosar și persoană care controlează de facto SC X SRL, a fost asistat juridic și este consiliat în continuare de avocatul Y (persoana care i-a ”intermediat” si achizitonarea creanței de la DGRFP Dolj, care a făcut posibilă achizitionarea activelor N SRL la un preț derizoriu), iar fostul soț al acesteia, dl. judecător Z este judecător la Secția Penală a Curtii de Apel X. În acest context, a arătat că avocatul Y are un copil împreună cu judecătorul anterior menționat și a divorțat doar formal de acesta pentru a evita incompatibilitatea.
Au mai susținut că avocatul Y, împreună cu lichidatorul P, persoana care controlează de facto O SPRL și lichidatorul desemnat să se ocupe de lichidarea SC N SRL, M, au săvârșit diferite activități de înlesnire/sprijinire a grupului infracțional organizat din spetă, în scopul adjudecarii bunurilor din patrimoniul SC N SRL la prețuri derizorii.
În continuare, petenții au susținut că unchiul inculpatului W, medicul chirurg AA, este “omul de casă” al magistratului AB, judecător la Curtea de Apel X, în prezent detașat la Tribunalul Z, acesta exercitându-și influența asupra magistratului AC, presedintele Sectiei a II-a Civil, de litigii cu profesionisti și cauze de insolvență, în scopul soluționării nelegale și în interesul numitului W a dosarului de insolvență al N SRL atât la Tribunalul Y, cât și la Curtea de Apel Craiova (în căile de atac).
De asemenea, au arătat că magistratul AD, președintele Sectiei penale a Curtii de Apel X, este magistratul care a limitat incidența sechestrului asigurător dispus de D.I.I.C.O.T.-S.T. X, în sensul că l-a restrâns doar asupra bunurilor, ridicându-l de pe sumele de bani.
Totodată, au susținut că soția apărătorului AE, magistratul AF, este judecător la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Curtii de Apel X.
În fine, au învederat că astfel cum rezultă din numeroasele articole de presă apărute în reputate publicații centrale și locale, o mare parte din aspectele care conturează banuiala rezonabilă a lipsei de imparțialitate și de echidistanță a organelor judiciare au fost aduse la cunostința publicului larg, aspect ce întărește teza necesității admiterii solicitării de strămutare a cauzei.
Cererea a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrată pe rolul Secției penale sub nr. x/1/2025, cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2025.
La data de 22 ianuarie 2025, Curtea de Apel Craiova a transmis informațiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a făcut un istoric al cauzei a cărei strămutare se solicită și a menționat că, în funcție de motivele învederate în cuprinsul cererii de strămutare, Înalta Curte urmează să aprecieze asupra temeiniciei acesteia.
**********************************************************
Analizând cererea de strămutare formulată de petenții B și A, Înalta Curte constată următoarele:
În situația în care judecarea unei cauzei penale nu se poate realiza în bune condiții la o anumită instanță, din anumite motive expres prevăzute de lege, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, legiuitorul a prevăzut posibilitatea strămutării cauzei la o altă instanță.
Astfel, strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.
În ceea ce privește titularii dreptului de a formula cerere de strămutare, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (1) C. proc. pen., strămutarea poate fi cerută de părți, de persoana vătămată sau de procuror.
În vederea soluționării cererii de strămutare, astfel cum prevede art. 72 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă poate solicita informații de la președintele instanței de unde se solicită strămutarea sau de la președintele instanței ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, iar, potrivit art. 73 alin. (2) C. proc. pen., președintele instanței ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoștințarea părților despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluționarea acesteia, cu mențiunea că părțile pot trimite memorii și se pot prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cererii.
Prealabil, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește cerința privind titularii dreptului de a formula cerere de strămutare, aceasta este îndeplinită, petenții B și A având calitatea prevăzută de lege pentru a formula cerere de strămutare, întrucât, în cauza a cărei strămutare se cere, aceștia au calitatea de persoane vătămate.
De asemenea, Înalta Curtea reține că au fost respectate și exigențele dispozițiilor art. 73 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că părțile au fost încunoștințate cu privire la termenul acordat în vederea soluționării cererii de strămutare, dar și cu privire la posibilitatea de a se prezenta personal la termenul stabilit și de a formula apărări sau de a depune concluzii scrise.
Din motivele invocate, reiese că petenții și-au întemeiat cererea de strămutare pe suspiciunea rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate al magistraților care își desfășoară activitatea în calitate de judecători la Curtea de Apel Craiova, datorită împrejurărilor cauzei, calității persoanelor implicate în dosar, respectiv presupuse relații existente între magistrații ce își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel Craiova și inculpații din dosar, relații ce s-au transpus implicit în modul în care s-a desfășurat judecata în procedura de cameră preliminară până la acest moment, precum și mediatizarea cauzei.
În analiza acestui motiv de strămutare, Înalta Curte reține că strămutarea este un remediu procesual prin care se asigură buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea, în mod excepțional, a unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.
Cu referire la sintagma de „suspiciune rezonabilă”, la care face referire art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte reține că prin acesta se înțelege existența unor date sau informații de natură să convingă un observator obiectiv și nepărtinitor că imparțialitatea judecătorilor unei instanțe este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.
În ceea ce privește noțiunea de imparțialitate, Înalta Curte are în vedere că principiul imparțialității justiției derivă din principiului legalității și presupune ca organele judiciare să fie neutre, obiective și caracterizate de absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute, astfel cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în analiza conceptului de imparțialitate (Cauza Piersack ct. Belgiei). În acest sens, s-a statuat că imparțialitatea este necesar a fi analizată atât din punct de vedere subiectiv (luându-se în considerare interesele sau convingerile personale ale unui anumit judecător într-o anumită cauză), dar și din punct de vedere obiectiv (atunci când se stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere).
Totodată, trebuie precizat că motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt diferite de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.
Concluzionând, Înalta Curte reține că pentru a fi admisă o cerere de strămutare este necesar să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate a întregului corp de judecători al instanței care trebuie să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei ori datorită calității părților.
Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în cauză drept temei al cererii de strămutare, respectiv existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, având în vedere și calitatea persoanelor implicate în dosar, precum și mediatizarea cauzei, Înalta Curte apreciază că acestea sunt aspecte care ar putea crea petenților convingerea că instanța ar fi lipsită de obiectivitate și imparțialitate.
Pe de altă parte, deși faptele concrete ale judecătorilor instanței nu sunt de natură a crea dubii cu privire la profesionalismul și imparțialitatea acestora, pentru a înlătura orice suspiciune asupra modului de soluționare a cauzei și pentru a nu plana nicio bănuială asupra înfăptuirii actului de justiție, Înalta Curte consideră că în beneficiul părților și al justiției în sine este de preferat a se strămuta cauza.
Astfel, față de motivele prezentate de petenți, pentru a se înlătura orice suspiciune care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel Craiova, ceea ce ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a cerințelor art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că se impune strămutarea dosarului nr. x/54/2024 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori la Curtea de Apel Alba Iulia, cu menținerea actelor îndeplinite de instanța de la care s-a strămutat cauza, până la termenul de judecată din data de 20.01.2025.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va admite cererea formulată de petenții B și A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/54/2024 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și, în consecință, va strămuta judecarea dosarului nr. x/54/2024 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori la Curtea de Apel Alba Iulia.
Va menține actele efectuate până la termenul de judecată din data de 20.01.2025.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cereri de strămutare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE:
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de petenții B și A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/54/2024 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori.
Strămută judecarea dosarului nr. x/54/2024 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori Curții de Apel Alba Iulia.
Menține actele efectuate până la termenul de judecată din data de 20.01.2025.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.