Camera de Consiliu
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. 1. Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.10.2024 pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne-Comisia de Contestații și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1751090 din 26.06.2024 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat emisă de Casa de Pensii Sectorială a MAI până la pronunțarea instanței de fond; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, susținând în esență faptul că decizia contestată, nr. 1751090 din 26.06.2024, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat, pentru suma de 23.198 lei, aferentă perioadei iunie 2017 - iunie 2024 este motivată de emitent prin punerea în aplicare a Deciziei Curții de Conturi nr. XII/5/2020, cu motivarea că a fost depășit plafonul de 85 % din baza de calcul.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 686 din data de 30 octombrie 2024, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne-Comisia de Contestații și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Pitești.
În considerentele sentinței a reținut că a fost învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea 554/2024, iar competența de a soluționa cererea de suspendare a executării este cea prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, a reținut că actul a cărui suspendare se solicită este emis de Casa sectorială de pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care este o entitate centrală, astfel încât competența aparține curții de apel în raza căreia domiciliază reclamantul.
2.2. Prin sentința nr. 2/F-CONT din 13 ianuarie 2025, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ, pentru soluționarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că determinarea instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță poate fi făcută raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, însă denumirea dată de către reclamant cererii de chemare în judecată ca fiind „suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004” nu este de natură să determine competența de soluționare a cererii în primă instanță, dată fiind împrejurarea că normele generale de competență în materie procesual civilă instituie criterii legate de obiectul cererilor și de calitatea părților pentru stabilirea instanței competente, iar nu criterii legate de denumirea dată de parte unei cereri sau de temeiul juridic invocat de acestea pentru fundamentarea legală a pretențiilor formulate.
A mai reținut că reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o cerere prin care se urmărește în fapt valorificarea unor drepturi de asigurări sociale, obiectul acțiunii constituindu-l suspendarea executării unei decizii privind recuperarea sumelor presupuse a fi încasate necuvenit, cu titlu de prestații de asigurări sociale (pensie militară de stat), în raport cu care a apreciat că sunt incidente normele de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, teza finală.
Conform dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 223/2015, jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii soluționându-se în primă instanță de tribunalul în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul, iar conform art. 104 din același act normativ, prevederile acestei legi referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2022.
Potrivit art. 95 pct. 4 C. proc. civ., competența de soluționare a litigiilor referitoare la drepturile de asigurări sociale (inclusiv cele referitoare la cuantumul pensiei militare de serviciu) sunt de competența în primă instanță a tribunalului, prin secția sau completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale.
Curtea de apel a mai reținut considerentele Deciziei nr. 18/2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate ca fiind determinată în funcție de obiectul sau natura litigiilor.
De asemenea, a reținut că, deși reglementează sistemul public de pensii, Legea nr. 360/2023, evidențiază expres, în cuprinsul Capitolului III - Jurisdicția asigurărilor sociale - art. 129.
Totodată, a reținut dispozițiile art. 114 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora: „(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie militară se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
(2) Sumele plătite necuvenit cu titlu de pensie militară prin intermediul caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei de pensii sectoriale respective, care constituie titlu executoriu.
(3) Debitele reprezentând pensii și alte drepturi de asigurări sociale mai mici de 10 lei nu se urmăresc.
(4) Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedați nu se mai urmăresc.”
În conformitate cu dispozițiile art. 116 din aceeași lege: „(1) Debitele provenite din drepturile de pensie din sistemul pensiilor militare de stat se recuperează potrivit legii și se fac venit la bugetul de stat.
(2) La recuperarea debitelor în conformitate cu dispozițiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie.”
Curtea de apel a constatat că deși decizia casei de pensii sectoriale constituie titlu executoriu, care se pune în executare potrivit Codului de procedură fiscală, aplicabilitatea normelor de procedură fiscală în procedura executării unui act nu determină calificarea actului respectiv ca fiind act administrativ fiscal, susceptibil a fi dedus judecății în contenciosul administrativ, astfel că decizia emisă de casa de pensii în materia drepturilor de asigurări sociale nu poate fi asimilată actului administrativ fiscal.
În consecință, Curtea de apel a apreciat că prezentul litigiu este unul de asigurări sociale.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A, prin care acesta a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1751090 din 26.06.2024 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat emisă de Casa de Pensii Sectorială a MAI până la pronunțarea instanței de fond.
Sub un prim aspect, se constată că cererea privind suspendarea executării unui act administrativ este de competența instanței care soluționează și acțiunea în anularea aceluiași act.
În cauză, actul a cărui suspendare a executării se solicită vizează în esență, cuantumul pensiei, fiind un litigiu de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.
Înalta Curte reține că potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat: „Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale”, iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015: „Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel”.
De asemenea, potrivit art. 102 din același act normativ: „Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.”
În acest context, prin dispozițiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispozițiile în materie de competență instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Având în vedere că dispozițiile art. 18 lit. e din HG nr. 118/2012, menționează între atribuțiile caselor teritoriale de pensii și stabilirea cuantumului drepturilor de asigurări sociale și efectuarea plății acestora, potrivit legii, precum și faptul că cererea dedusă judecății este întemeiată pe dispozițiile art. 101 și 102 din Legea nr. 223/2015, Înalta Curte constată că Tribunalul Vâlcea este competent să soluționeze cauza, în condițiile în care, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar, reclamantul are domiciliul în municipiul Râmnicu Vâlcea.
2. Temeiul legal al soluției adoptate
În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne – Comisia de Contestații Pensii, în favoarea Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.