Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.06.2020 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. x/2/2020, reclamantul A S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. x/28.05.2020 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment/somație și reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social la minimul acesteia de 5.000 lei.
2.Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 708 din data de 28 aprilie 2021, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
A admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat în parte decizia nr. x/28.05.2020, emisă de pârâtul C.N.A., doar în ceea ce privește:
- reținerea prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, ca temei pentru aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale;
- reținerea încălcării prevederilor art. 47 alin. (3), art. 64 alin. (1) lit. a și b) și art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
A diminuat amenda contravențională la suma de 5000 RON.
A menținut în rest, decizia nr. x/28.05.2020, emisă de pârâtul C.N.A.
A respins, în rest, acțiunea.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței civile nr. 708 din data de 28 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Consiliul Național al Audiovizualului, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței, iar în urma rejudecării menținerea actului contestat.
În motivare, a arătat în esență, următoarele:
Referitor la art. 90 alin. (2) din Legea audiovizualului, a menționat că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dreptului material, având în vedere că potrivit art. 144 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011, nerespectarea dispozițiilor art. 47 din același act normativ se sancționează potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.
În privința art. 47 alin. (3) din Codul de reglementare a audiovizualului a menționat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu este incident, în condițiile în care jurnalistul B a făcut o serie de comentarii defăimătoare la adresa comunității maghiare, astfel cum rezultă din conținutul deciziei. Prin urmare, nu menționarea cuvântului maghiar de 10 ori, pe parcursul emisiunii a fost avută în vedere la reținerea încălcării art. 47 alin. (3) din Codul de reglementare a audiovizualului, ci comentariile defăimătoare.
De asemenea, a arătat că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a și b) și art. 67 din Codul audiovizualului, reținând în mod nefondat că informațiile prezentate în cadrul emisiunii TV respectă rigorile jurisprudenței europene dezvoltate în privința art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
A mai arătat că prima instanță nu a explicat modul în care a stabilit amenda aplicabilă la minimul de 5000 lei, ci doar a precizat că înlăturarea încălcării dispozițiilor art. 47 alin. (3) și art. 64 alin. (1) lit. a și b) din Codul audiovizualului influențează modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale.
Recurenta a subliniat că, în cauză, nu este vorba despre fapte distincte, care să impună aplicarea unei sancțiuni distincte pentru fiecare în parte, ci o singura faptă, cea reglementată de art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 504/2002, care stipulează caracterul contravențional al încălcării prevederilor Deciziei nr. 220/2011. În aceste condiții, a apreciat că sancțiunea în cuantum de 15.000 lei apare ca fiind una corect individualizată, având în vedere și sancțiunile anterioare aplicate pentru fapte și încălcări similare și criteriile legale de individualizare a sancțiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 486 și urm., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare. A formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, precum și cerere de suspendare a judecății cauzei.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți
Asupra cererii de suspendare a judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, Înalta Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 413 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., motiv pentru care o va respinge.
Înalta Curte subliniază însă că, în C. proc. civ., sunt reglementate remedii procesuale pentru situația admiterii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale avute în vedere la soluționarea cauzei.
Asupra recursului
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În privința motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Referitor la criticile formulate cu privire la interpretarea și aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a și b) și art. 67 din Codul audiovizualului, Înalta Curte reține că prima instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare.
Potrivit art. 64 (1) lit. a și b) din Codul audiovizualului, În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii: a) asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii; b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință.
Potrivit art. 67 din același act normativ, În exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.
Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor mai sus citate, Înalta Curtea constată că, pe de o parte, în mod corect, prima instanță a apreciat că realizatorul emisiunii a oferit elementele factuale clare referitoare la drepturile minorităților maghiare, la modalitatea de utilizare a limbii maghiare în localitatea Odorheiu Secuiesc și în alte localități unde etnicii maghiari sunt majoritari și cu privire la acțiunile membrilor partidului X în Parlament, iar pe de altă parte, a realizat o distincție suficientă între elementele factuale și opiniile exprimate cu privire la subiectele de interes public analizate. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că în cadrul emisiunii analizate nu au fost nesocotite, în substanța lor, condițiile necesare pentru libera formare a opiniilor.
Referitor la criticile formulate cu privire la interpretarea și aplicarea art. 47 alin. (3) din Codul audiovizualului, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 47 alin. (3) din Codul audiovizualului, Sunt interzise în programele audiovizuale afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup/comunități definit(e) de gen, vârstă, rasă, etnie, naționalitate, cetățenie, credințe religioase, orientare sexuală, nivel de educație, categorie socială, afecțiuni medicale sau caracteristici fizice.
Făcând aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale, Înalta Curte reține că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că prezentatorul emisiunii nu a făcut afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa etnicilor maghiari. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele afirmații:
(rep. 15:00, Sel. 1) ˶Că dacă vă duceți în Odorheiu Secuiesc, nu se vorbește decât în limba maghiară. Dacă nu vorbești în limba maghiară, nu te servește nimeni acolo….
…Catalonia este a cincea regiune din punct de Vedere economic în Uniunea Europeană, ca dezvoltare. Ei sunt motorul turistic al Spaniei, motorul economic. Nu sunt niste tăietori de lemne care vor să vorbească numai în limba lor! ̋
(rep 21:30, Sel. 1) ˶Pentru că identitatea națională contează! Nu pentru noi, că avem 50 sau 60 de ani, ci pentru cei care vor veni. Ce vor învăța ei? Că la Cluj sau la Târgu Mureș trebuie să vorbească în ungurește? Musai?! Că nu se mai poaet vorbi în limba română în țara lui, că nu mai poate să intre decât cu pașaport? Să nu imi spuneți că nu e așa! După ce aveau această autonomie, făceau ce voiau!...
Hai să vedem acum cum o dăm să nu îi supăram pe maghiari că ne-au luat casele, ne-au luat terenul, ne-au luat glia! Ne-au luat toate astea! ̋
(rep. 25:00, Sel 1) ˶Sunt descalificat, pentru că, președintele meu le-a zis maghiarilor pe un ton aproape părintesc: ce vreți, băh, să ne furați Ardealul? E vreo insultă aici? Asta se întâmpla! Nu în termenul de furat, sigur, e amendat în societate. Eu nu sunt mai prost decât voi, dar, în realitate, asta era. Sigur că nu îl duceau în Ungaria, dar era al lor. Puneau niște garduri, nu contează termenii...Acum de asta ne legăm? Dar nu am vrut să furăm...Dar ce ați vrut să faceți? Să luați, nu? Să fie numai al lor. Dar de ce dacă tot e al vostru? Că aici era marea întrebare. Cheia chestiunii. Dacă totul e al vostru acolo, nu mai mișcă nimic în zona aia, numai în limba maghiară, licee în limba maghiară, școli în limba maghiară, actele trebuie să le depui în limba maghiară ̋
Or, analizând conținutul acestor afirmații, Înalta Curte reține că acestea prezintă caracter defăimător și vizează, la modul general, întreaga comunitate maghiară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 47 alin. (3) din Codul audiovizualului.
În privința individualizării sancțiunii amenzii, Înalta Curte reține că, în condițiile în care nu sunt incidente toate modalitățile alternative de săvârșire a contravenției ce au fost indicate de recurenta-pârâta, se impune reindividualizarea în raport de dispozițiile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002. Astfel, Înalta Curtea apreciază că raportat la conținutul concret al faptei contravenționale și la sancțiunile anterioare aplicate intimatei-reclamante pentru încălcări similare, se impune reindividualizarea sancțiunea amenzii contravenționale aplicate la suma de 10.000 RON.
III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 708 din data de 28 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată, iar în urma rejudecării va menține prevederile art. 47 alin. (3) din Decizia CNA nr. 220/2011, ca fiind încălcate, și va reindividualiza sancțiunea amenzii contravenționale aplicate la suma de 10.000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge cererea de suspendare a judecății, în condițiile art. 413 alin. (1) pct.1 C. proc. civ.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 708 din data de 28 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința recurată.
Rejudecând, menține prevederile art. 47 alin. (3) din Decizia CNA nr. 220/2011 ca fiind încălcate; reindividualizează sancțiunea amenzii contravenționale aplicate la suma de 10.000 RON.
Menține în rest sentința recurată.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.