Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 17.08.2023, sub nr. x/262/2023, petentul A, a solicitat anularea Procesului verbal de contravenție Seria DPLC nr. (...)/27.07.2023, întocmit de intimatul Primăria Constanța – Direcția Generală Poliția Locală Constanța.
Prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria DPLC nr. (...) din 27.07.2023, petentul a fost sanctionat cu amenda în suma de 500 lei, în temeiul disp. art. 24 alin. (1) lit. a din HCL nr.123/2021 și sancționată de art. 24 alin. (2) din HCL nr. 123/2021, fiind reținut faptul că în ziua de 19.07.2023, ora 13:35, autoturismul marca (...) având număr de înmatriculare (...), aparținând petentului, a fost depistat parcat în zona 2, parcarea B, fără a avea achitată taxa de parcare conform zonei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința civilă nr.370/17.04.2024, Judecătoriei Moreni a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că modificările aduse art. 32 alin. (1) din O.G. nr.2/2001 prin Legea nr. 107/2022 care actualmente instituie o competență teritorială alternativă atât în favoarea instanței de la locul săvârșirii contravenției cât și a instanței de la domiciliul ori sediul contravenientului, nu au incidență în cauză, având în vedere că Legea nr. 107/2022, prin art. său unic, a modificat alin. (1) al art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu și art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, text de lege distinct și diferit sub aspectul conținutului și al rațiunii reglementării.
Astfel, nu se poate considera că Legea nr. 107/2022 a operat o modificare implicită a dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 deoarece în materia normelor de instituire a competenței o astfel de interpretare este exclusă, în caz contrar fiind nesocotite dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești este prevăzută numai prin lege.
Ulterior datei de 24 aprilie 2022 (data intrării în vigoare a Legii nr. 107/2022), O.U.G. nr.195/2002 a mai suferit modificări prin Legea nr. 134/2022 și Legea nr. 278/2022, iar legiuitorul nu a înțeles să intervină și asupra conținutului art. 118 alin. (1) Or, în ipoteza în care ar fi existat o similaritate între cele două norme (art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002) acest aspect ar fi trebuit să determine și modificarea dispoziției din O.U.G. nr. 195/2002, ceea ce nu s-a realizat.
2.2. Prin Sentință civilă nr. 14497/ 25.11.2024, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale, formulată de petentul A, în contradictoriu cu Primăria Constanța – Direcția Generală Poliția Locală Constanța, în favoarea Judecătoriei Moreni.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit disp. art. 32 alin. (1) din OG 2/2001, în forma în vigoare la data înregistrării plângerii pe rolul Judecătoriei Moreni (17.08.2023), plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul .
Astfel cum rezultă atât din cuprinsul procesului-verbal contestat, cât și din cuprinsul plângerii formulate, petentul are domiciliul în Municipiul Moreni, județ Dâmbovița, astfel că Judecătoria Moreni, instanță pe care, în temeiul competenței alternative, petentul a ales să o sesizeze, era competentă teritorial pentru soluționarea plângerii.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, pentru considerentele ce urmează:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Judecătoria Iași – Secția civilă și Judecătoria Gura Humorului) îl constituie, în esență, chestiunea competenței teritoriale.
Obiectul judecății este dat de plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 17.08.2023, îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție seria seria DPLC nr. (...)/27.07.2023, întocmit de intimatul Primăria Constanța – Direcția Generală Poliția Locală Constanța, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă pentru neachitarea taxei de parcare conform zonei.
Din cuprinsul acestui proces verbal rezultă că temeiul de drept al aplicării sancțiunii a fost reprezentat de prevederile art. 24 alin. (1) lit. a și art. 24 alin. (2) din H.C.L. Constanța nr.123/2021 privind aprobarea Regulamentului de exploatare a domeniului public destinat parcării autovehiculelor în Municipiul Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. a și art. 24 alin. (2) din H.C.L. Constanța nr.123/2021: „(1) Constituie contravenții următoarele fapte: a) Ocuparea cu autovehiculul a unui loc de parcare fără plata taxei de parcare valabilă în zona respectivă potrivit prezentului regulament; (2) Contravențiile prevăzute la alin.(l) lit. a, c), d), e), g), h), i) și j) se sancționează cu amendă de Ia 500 lei la 1.000 lei”.
În contextul descris anterior, se observă că procesul verbal atacat în cauza pendinte nu are drept temei prevederile O.U.G. nr.195/2002, iar fapta reținută prin acesta (ocuparea cu autovehiculul a unui loc de parcare fără plata taxei de parcare) nu intră în sfera de reglementate a O.U.G. nr.195/2002, care, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din cuprinsul său, privește circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații și are ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Cât privește normele incidente pentru determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, Înalta Curte reține, în raport de fapta indicată în procesul verbal și de temeiul de drept al acestuia, relevanța prevederilor art. 26 din H.C.L. Constanța nr.123/2021, referitoare la completarea prevederile acesteia cu dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare („Dispozițiile prezentului capitol se completează corespunzător cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”).
Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în forma modificată prin art. unic din Legea nr. 107 din 20 aprilie 2022 (în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată): „Plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul” .
Pe cale de consecință, în virtutea acestui text normativ, reclamantul avea deschisă calea alegerii oricăreia dintre cele două instanțe deopotrivă competente teritorial, opțiune pe care acesta a exercitat-o în condițiile art. 116 C. proc. civ., învestind cu soluționarea prezentei cauze instanța în circumscripția căreia se află domiciliul său (Mun. Moreni, jud. Dâmbovița), mai precis Judecătoria Moreni.
În raport de toate aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Moreni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de petentul A în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Constanța – Direcția Generală Poliția Locală Constanța în favoarea Judecătoriei Moreni.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 8 aprilie 2025.