Camera de consiliu
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 06.09.2024 sub nr. x/89/2024 reclamant A în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava a solicitat obligarea pârâtei, la recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului pentru întreaga perioadă în care aceasta a fost acordată conform Deciziei nr. 1570598960043/9.10.2019, prin raportare la Adeverința nr. 188/17.07.2023 eliberată de Tribunalul Botoșani; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri echivalente cu diferența dintre indemnizația de creștere copil, calculată prin raportare la Adeverința nr. 188/17.07.2023 eliberată de Tribunalul Botoșani, și cea efectiv acordată în baza Deciziei nr. 1570598960043/9.10.2019, diferență care va fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare aplicabilă de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului și taxa de timbru.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința civilă nr. 323/05.11.2024, Tribunalul Vaslui – Secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, în favoarea Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Vaslui a reținut, în esență, că din actele dosarului, domiciliul reclamantei din prezenta cauză este în mun. Suceava, așa cum a fost indicat în cererea de chemare în judecată introductivă și cum rezultă din copia după cartea acesteia de identitate aflată la fila 11 din dosar.
2.2. Prin Sentința civilă nr. 52 din 30 ianuarie 2024, Tribunalul Suceva - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui– Secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În justificarea soluției adoptate, Tribunalul Suceava a învederat, în esență, că din cuprinsul acțiunii introductive rezultă că reclamanta este grefier în cadrul Tribunalului Botoșani, iar textul art. 127 C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă exclusivă și face referire la o cutre de apel învecinată. Cum Tribunalul Suceava se află în cadrul Curții de Apel Suceava, reclamanta, în calitatea sa de grefier, nu poate introduce acțiunea la Tribunalul Suceava, ci la o la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, iar Tribunalul Vaslui corespunde criteriului enunțat de legiuitor.
3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui – Secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Vaslui - Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței teritoriale.
Înalta Curte constată că obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantei, grefier în cadrul Tribunalului Botoșani, prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei, la recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului pentru întreaga perioadă în care aceasta a fost acordată conform Deciziei nr. 1570598960043/9.10.2019, prin raportare la Adeverința nr. 188/17.07.2023 eliberată de Tribunalul Botoșani; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri echivalente cu diferența dintre indemnizația de creștere copil, calculată prin raportare la Adeverința nr. 188/17.07.2023 eliberată de Tribunalul Botoșani, și cea efectiv acordată în baza Deciziei nr. 1570598960043/9.10.2019, diferență care va fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare aplicabilă de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, actualizată: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.
De asemenea, Înalta Curte reține că potrivit art. 127 alin. (1) Cod procedură civilă dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Potrivit alin. (3) din același art. dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Analizând ipoteza normativă de la primul alin. a art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., la care trimite cel de al doilea alin., ce încorporează o normă de competență teritorială specială, ce trebuie admis că este de strictă interpretare și aplicare, se constată că pentru a fi incidentă această normă, trebuie ca instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul grefier să fie pe deplin competentă, în exprimarea legiuitorului, grefierul să aibă calitate de reclamant „într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia”. Așadar, pentru a fi incidente normele enunțate, cauza trebuie să fie de competența instanței la care funcționează reclamanta în calitate de grefier.
În acest sens, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3), au fost interpretate prin Decizia RIL a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2016 din 16/05/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 22 iunie 2016, în sensul că „I. Sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. II. art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de „grefier”, în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești”.
Într-o atare situație, cum reclamanta nu își desfășoară activitatea de grefier la Tribunalul Suceava, contrar celor reținute de Tribunalul Suceava, este indiferent din punct de vedere juridic, în contextul normativ invocat, împrejurarea că reclamanta își desfășoară activitatea la o instanță în circumscripția Curții de Apel Suceava.
Din actele dosarului rezultă că domiciliul reclamantei se află în Municipiul Rădăuți, jud. Suceava, astfel încât acțiunea ce face obiectul dosarului pendinte s-ar afla, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competența de soluționare a instanței din circumscripția teritorială a localității de domiciliu, mai precis a Tribunalului Suceava.
În raport de considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava în favoarea Tribunalului Suceava – Secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Suceava, în favoarea Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.