Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Contencios administrativ și fiscal, la data de 25.04.2019, sub nr. x/3/2019, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să pună în dezbaterea Consiliului Director sesizarea cu nr. (...)/29.03.2018 și să comunice reclamantului, în termen legal, hotărârea luată.
Prin sentința civilă nr. 6402/07.10.2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel București, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2019, sub nr. x/3/2019.
Prin sentința civilă nr. 1228/25.11.2020, Curtea de Apel București a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva sentinței civile nr. 1228/25.11.2020 a declarat recurs recurentul-reclamant A, în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acesta fiind soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 1838/30.03.2023.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, ca urmare a deciziei de casare nr. 1838/30.03.2023, la data de 21.06.2023, sub nr. x/3/2019*.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1275 din 20 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost obligat pârâtul la punerea în dezbaterea Consiliului Director a sesizării formulate de către reclamant, înregistrată cu nr. (...)/29.03.2018, și la soluționarea acesteia în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din același act normativ.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și, după rejudecare, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, a arătat că legiuitorul a recunoscut calitatea procesuală activă, implicit demararea procedurii administrativ-jurisdicționale, pentru a reclama existența unei fapte de discriminare prejudiciabilă, doar persoanelor fizice (cu privire la săvârșirea faptelor de discriminare împotriva lor) sau organizațiilor neguvernamentale care au drept scop protecția drepturilor omului sau au un interes legitim în combaterea discriminării.
A menționat că intimatul-reclamant nu a sesizat CNCD cu o posibilă faptă de discriminare săvârșită împotriva sa, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, acest aspect fiind relevat chiar de către intimat care precizează că posibile „criterii protejate” sunt discriminatorii, caracteristici/criterii care nu pot fi atribuite reclamantului.
A susținut că intimatul-reclamant ar fi avut calitate procesuală activă (implicit un interes personal) și „petiția” nr. (...)/29.03.2018 ar fi urmat procedura administrativ-jurisdicțională doar dacă ar fi sesizat Consiliul cu privire la săvârșirea unei fapte de discriminare împotriva sa, din cauza apartenenței reclamantului la una dintre caracteristicile sau la unul dintre criteriile cuprinse în norma juridică.
A apreciat recurentul că ar fi exagerat ca dispozițiile legale să fie interpretate în sensul că orice persoană fizică sau juridică ar avea calitate procesuală activă în fața CNCD cu o simplă sesizare a unui pretins tratament discriminatoriu față de unele/împotriva unor persoane fizice.
4. Apărările intimatului
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să pună în dezbaterea Consiliului Director sesizarea cu nr. (...)/29.03.2018 și să comunice reclamantului, în termen legal, hotărârea luată.
În primul ciclu procesual, instanța de fond a respins acțiunea, reținând că în mod legal pârâtul a stabilit că nu se impune o analiză, cât timp speța supusă analizei excede sferei sale de competență, așa cum aceasta este reglementată de O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Această soluție a fost casată de instanța de control judiciar, reținându-se că recurentul-reclamant a supus analizei Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării o faptă ce se referă la activitatea unor comisii ale Parlamentului unde membrii comisiilor au obligația respectării legilor, respectiv fapta care s-a produs cu prilejul selecției candidaturilor de către comisii ale Parlamentului, și nu o faptă referitoare la procesul de votare unde parlamentarii au deplină libertate în luarea deciziilor.
Prin urmare, s-a apreciat că, hotărând în baza unei situații de fapt reținute lacunar, fără a stabili în mod neechivoc adevărul, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, iar aceasta a fost casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Prin sentința recurată prin intermediul prezentului recurs, instanța de fond a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la punerea în dezbaterea Consiliului Director a sesizării formulate de către reclamant, înregistrată cu nr. (...)/29.03.2018, și la soluționarea acesteia în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din OG nr. 137/2000.
Această soluție este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Potrivit prevederilor art. 20 art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare:
Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
(2) Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1)
(3)*) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării.
(5) Acțiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfășoară la sediul instituției sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.
(7) Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze s-a solicitat de către reclamant obligarea pârâtului la punerea în dezbaterea Consiliului Director a sesizării nr. (...)/29.03.2018 și la comunicarea în termenul legal a hotărârii luate.
Intimatului-reclamant i s-a comunicat la data de 11 aprilie 2018 adresa înregistrată cu nr. (...), prin care i s-a adus la cunoștință faptul că se admite excepția de necompetență față de obiectul reclamației, recurentul-pârât neavând competența de a analiza și de a decide asupra actelor și a procedurii de lucru a Parlamentului României.
La 22 iunie 2018, intimatul-reclamant a înregistrat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării plângerea prealabilă înregistrată cu nr. 4018, prin care a solicitat soluționarea sesizării pe care a depus-o, printr-o hotărâre a Colegiului Director, conform art. 20 alin. (2) și 7 din OUG nr. 137/2000 și comunicarea hotărârii în termenul legal.
Ca urmare a plângerii prealabile formulate, intimatului-reclamant i s-a comunicat de către recurentul-pârât la data de 2 iulie 2018 faptul că, față de obiectul reclamației nr. (...)/29.03.2018, prin care s-a sesizat existența unor posibile fapte de discriminare în procedura de numire de către Parlamentul României a membrilor Colegiului Director din cadrul CNCD, nu se impune o analiză cu privire la activitatea administrativ – jurisdicțională, având în vedere că speța supusă analizei excede sferei sale de competență cu privire la actele sau faptele de discriminare, așa cum acestea sunt reglementate de O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea pârâtului CNCD la punerea în dezbaterea Consiliului Director a sesizării nr. (...)/29.03.2018 și la comunicarea în termenul legal a hotărârii luate.
În acord cu soluția instanței de fond, instanța de control judiciar reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege enunțat mai sus pentru ca recurentul-pârât să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și să soluționeze sesizarea formulată de către intimatul-reclamant.
În ceea ce privește susținerile recurentului, Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât intimatul-reclamant putea invoca prevederile art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 144/2008, pentru aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, emis de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având în vedere că din cuprinsul sesizării formulate de către acesta reiese cu evidență faptul că are calitatea de persoană interesată, în sensul că s-a considerat discriminat și a sesizat Consiliul cu privire la săvârșirea unei fapte de discriminare împotriva sa.
Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 1275 din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 1275 din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.