Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 12.08.2022, sub nr. x/2/2022, reclamantul A în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
1.verificarea și constatarea situației că Rezoluția de clasare nr. 1078/08.06.2022 emisă și comunicată de către pârâta Inspecția Judiciară, este lovită de nulitate absolută, pentru motivele ce se vor arăta, ca urmare a nerespectării condițiilor de legalitate, formă și conținut;
2.verificarea și constatarea faptului că prin Rezoluția de clasare nr. 1078/08.06.2022 nici nu s-a realizat o soluționare a cererii și a solicitării din 26.05.2022 de efectuare de verificări și pronunțare sub aspect disciplinar și nici în raport cu încălcări ale codului deontologic, așa cum s-a și solicitat și precizat;
3. admiterea prezentei contestații;
4.dispunerea trimiterii lucrării și a dosarului nr. 22-1831 la inspectorul judiciar competent pentru reluarea și completarea cercetărilor și îndeplinirea condițiilor de formă, conținut și legalitate, a noului act de soluționare, ce urmează a se emite (rezoluție), care să îndeplinească și condiția de a realiza o analiza și o pronunțarea distinctă, concretă asupra celor reclamate, sub aspect disciplinar, ca și a Codului deontologic, așa cum s-a și solicitat, prin sesizarea disciplinară datată 26.05.2022;
5.pronunțarea instanței și asupra legalității actelor și a operațiunilor administrative, succesive care au și stat la baza emiterii Rezoluția de clasare nr. 1078/08.06.2022, în lucrarea nr. 22-1831, de către Inspecția Judiciară și distinct, cu privire și la Rezoluția de respingere din 14.07.2022;
6.acordarea cheltuielilor de judecată, ce se vor efectua în cauză.
2.Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 183 din 7 februarie 2023, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată .
3.Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanței de fond petentul A a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ.
În motivarea recursului arată, în esență, următoarele aspecte:
Instanța a nesocotit obligația procedurală prealabilă, impusă prin prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., în sensul de a-și verifica competența și de a stabili, prin încheiere separată și prealabilă, cu caracter interlocutoriu, dacă este sau nu competentă, a soluționa cauza, cu motivarea adecvată asupra competenței, procedură care nu s-a îndeplinit, astfel încât, prin art. 132 alin. (2) C. proc. civ., se și stabilește că, doar numai dacă instanța se declară competentă, poate trece valabil, la soluționarea cauzei, succesiune și interdicție nerespectată de instanță, fapt ce se constituie și într-o excepție de nulitate de ordine publică, în cadrul art. 246 alin. (1) C. proc. civ.;
Instanța fusese investită a analiza și a se pronunța, prin cererea datată 06.02.2023, depusă pentru unicul termen al cauzei, 07.02.2023, asupra unor anumite excepții și nulități, concret arătate (dintre care, a inexistenței și a inopozabilității întâmpinării pârâtei), dar nu a formulat și nu a exprimat nici o soluționare concretă, la obiect, cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. 1 C. civ., în speța dată, deși aceste prevederi au și fost invocate expres.
Astfel, instanța a nesocotit și prevederile obligatorii, de pronunțare prealabilă, asupra cererilor și excepțiilor invocate, în contradicție cu conținutul art. 123 C. proc. civ., pentru că doar aprecierile personale ale instanței, în raport cu respectivele excepții și cereri, nu se pot constitui în urme de legalitate, în lipsa unei soluții concret și expres motivată, în speța cererilor și excepțiilor formulate, pentru termenul unic, din 07.02.2023;
În opinia recurentului, s-a făcut dovada și a nerespectării cerințelor de legalitate, arătate și de art. 224 C. proc. civ., cumulat și cu neîndeplinirea nici a condițiilor de legalitate, impuse prin art. 390 C. proc. civ., trecându-se și prematur la soluționarea pe fond a cauzei.
Recurentul consideră că soluția instanței de fond este nemotivată, considerentele constituindu-se doar într-o redare detaliată a evoluției litigiului, dar fără nici o referire și analiză concretă, din partea instanței, fără a se îndeplini nici măcar obligația de pronunțare asupra celor șase capete de cerere, distinct formulate și motivate, prin acțiune, încălcându-se astfel prevederi imperative ale art. 22 alin. (6) și art. 397 alin. (1) C. proc. civ.;
Mai mult, nici condiția de a se respecta cerința exprimării și formulării soluției, printr-un și în urma unui „silogism juridic", așa cum și impune art. 128 alin. 1 partea marginală din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, text ce nu a fost respectată, precum nici cerința prevederilor art. 425 alin. (1), lit. b C. proc. civ., sub aspectul că trebuia să se arate și să se justifice atât motivele pentru care s-a admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, în raport cu situația concretă, care arată că instanța, doar a redat istoricul litigiului.
Recurentul consideră că în cauză, comparând cele șase capete de cerere, distinct formulate prin acțiune, cu soluția generică și incertă a dispozitivului de soluționare pronunțat, prin sentința atacată, se poate ușor constata că, nu se poate identifica nici o soluție pronunțată, explicit și concret, pentru fiecare din cele șase capete de cerere, cu nesocotirea și a prevederilor art. 123 alin. 2 din Regulament, nerezultând nici dacă respectivul dispozitiv, aparține dosarului, precum și dacă astfel, au fost soluționate toate cele șase capete de cerere, ori doar o parte, din acestea, la fel necunoscută;
În aceste condiții, recurentul apreciază că devine imposibilă îndeplinirea cerinței ca partea să exercite calea da atac împotriva soluției unui ori a unora dintre cele șase capete de cerere ale acțiunii, dat fiind și prevederile restrictive, ale art. 461 alin. 1 C. proc. civ., situație în care înțelege să invoce nulitatea de ordine publică a unui astfel de dispozitiv generic și incert, inaplicabil și inadmisibil, ca formă, conținut și efecte juridice, dat fiind și lipsa de precizie, claritate și previzibilitate, ca cerințe impuse, unei sentințe judecătorești;
Solicită a se face aplicarea și a prevederilor art. 405 C. proc. civ., în sensul constatării nulității sentinței atacate, pentru motivele deja arătate, cumulat și cu împrejurările care arată că la Curtea de Apel București au mai fost deja pronunțate doar recent și alte sentințe, cu dispozitiv perfect identic, între aceleași părți, respectiv, în dosarele nr. x/2/2021 (sentința civilă nr. 1118/02.06.2022) și nr. y/2/2022 (sentința civilă nr. 403/03.03.2023), al căror extrase se și depun în copie certificată, atașate recursului prezent, spre comparație și extrasul dispozitivului pronunțat în dosarul nr. x/2/2022 (sentința civilă nr. 183/07.02.2023).
Din această perspectivă, recurentul-reclamant invocă, în cazul dosarului nr. x/2/2022, excepția încălcării autorității de lucru judecat.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.
5. Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția dispusă s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 26 septembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1.Argumente de fapt și de drept relevante
În cauză, reclamantul A a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat: verificarea și constatarea situației că Rezoluția de clasare nr. 1078/08.06.2022 emisă și comunicată de către pârâta Inspecția Judiciară, este lovită de nulitate absolută, pentru motivele ce se vor arăta, ca urmare a nerespectării condițiilor de legalitate, formă și conținut; verificarea și constatarea faptului că prin Rezoluția de clasare nr. 1078/08.06.2022 nici nu s-a realizat o soluționare a cererii și a solicitării din 26.05.2022 de efectuare de verificări și pronunțare sub aspect disciplinar și nici în raport cu încălcări ale codului deontologic, așa cum s-a și solicitat și precizat; dispunerea trimiterii lucrării și a dosarului nr. 22-1831 la inspectorul judiciar competent pentru reluarea și completarea cercetărilor și îndeplinirea condițiilor de formă, conținut și legalitate, a noului act de soluționare, ce urmează a se emite (rezoluție), care să îndeplinească și condiția de a realiza o analiza și o pronunțarea distinctă, concretă asupra celor reclamate, sub aspect disciplinar, ca și a Codului deontologic, așa cum s-a și solicitat, prin sesizarea disciplinară datată 26.05.2022; pronunțarea instanței și asupra legalității actelor și a operațiunilor administrative, succesive care au și stat la baza emiterii Rezoluția de clasare nr. 1078/08.06.2022, în lucrarea nr. 22-1831, de către Inspecția Judiciară și distinct, cu privire și la Rezoluția de respingere din 14.07.2022; acordarea cheltuielilor de judecată, ce se vor efectua în cauză.
Împotriva soluției prin care instanța de fond a respins cererea ca nefondată, reclamantul A a declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ.
În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant referitoare la încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 131 alin. (1) C. proc. civ., precum și cele referitoare la faptul că instanța de fond nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat pe excepțiile și nulitățile invocate de reclamant, Înalta Curte constată că sunt nefondate.
Astfel, se constată că, potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 305/2022, „Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere.”
În raport de aceste dispoziții legale care reglementează competența exclusivă a uneia dintre secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Cuții de Apel București, Înalta Curte constată că nu se poate reține vreo vătămare produsă reclamantului, care să conducă la reformarea sentinței.
De asemenea, contrar celor susținute de recurentul-reclamant, din analiza considerentelor sentinței recurate, astfel cum rezultă din practicaua sentinței, la termenul din 07.02.2023, instanța de fond a apreciat că excepțiile invocate constituie apărări pe fondul cauzei, iar nu excepții veritabile, motiv pentru care au fost analizate din perspectiva criticilor de legalitate și temenicie a actelor administrative contestate, nefiind încălcate normele de procedură.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.6 C. proc. civ. („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”):
Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b C.proc.civ., în considerentele hotărârii “se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”
Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.
Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept invocate de părți în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de reclamant, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
O motivare cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global, obligatoriu fiind ca judecătorul să analizeze susținerile care au legătură cu obiectul cauzei și cu fundamentul pretențiilor deduse judecății.
Din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că instanța de fond a indicat argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.
Instanța de fond a avut în vedere că nu se poate reține nelegalitatea rezoluției de clasare pentru motivul că nu a fost confirmată de inspectorul - șef, întrucât din înscrisul aflat la fila 36 dosar reiese contrariul și, totodată, că este irelevant aspectul referitor la adresa de comunicare a rezoluției de clasare care apare semnată de către fostul inspector șef la o dată la care acesta și-ar fi încetat activitatea în cadrul instituției, câtă vreme legalitatea actelor atacate se analizează prin raportare la mențiunile proprii, iar nu prin raportare la mențiunile altor înscrisuri, precum adresa în discuție.
Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., judecătorul fondului arătând considerentele pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată, iar contrar susținerilor recurentului, care nu indică în concret considerentele pe care le consideră contradictorii, și ale cărei cărui critici nu vizează legalitatea sentinței atacate, ci simple nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată, astfel că nu se poate constata că soluția pronunțată de către instanța de fond este una generică și incertă, câtă vreme acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, se contată că este nefondată și critica recurentului-reclamant potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate.
Instanța de fond a analizat contestația reclamantului formulată împotriva rezoluției de clasare și motivele invocate în susținerea acestei contestații, capetele de cerere fiind subsumate contestației.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.7 C. proc. civ. („când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat”):
Potrivit art. 488 alin. (1) 7 C. proc. civ. ,,casarea unor hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat”.
După cum rezultă din prevederile art. 430 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătorești, în virtutea căruia un litigiu soluționat printr-o hotărâre judecătorească nu mai poate forma obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Susținerile potrivit cărora hotărârea recurată ar încălca autoritatea de lucru judecat nu pot fi reținute.
Nu există identitate de obiect, cauză și părți între prezenta cauză și cele invocate de recurentul-reclamant, prin trimiterea la soluțiile pronunțate în dosarele nr. x/2/2021, y/2/2022, x/2/2022, recurentul-reclamant nu a făcut dovada că prin hotărârea atacată au fost contrazise drepturi recunoscute printr-o hotărâre definitivă.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală, motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.
5.Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamantul A împotriva Sentinței civile nr. 183 din 7 februarie 2023 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.