Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată reclamanta A S.A. a chemat în judecată pe pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI și B S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în principal anularea în parte a Hotărârii nr. 3/08.02.2023 pronunțată de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și schimbarea în sensul admiterii în integralitate a cererii de soluționare a disputei dintre A si B înregistrată la A.N.R.E. sub nr. 401/03.01.2023, respectiv să se constatate nerespectarea de către B a obligației legale prevăzute de art. 20 din O.U.G. nr. 27/2022 de a informa reclamanta cu privire la modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 119/2022 și încălcarea dreptului reclamantei de a beneficia de plafonarea prețului la energie electrică conform art. 1 alin. (1), lit. c din O.U.G. nr. 119/2022 pentru consumul aferent lunii septembrie 2022, obligarea B la recalcularea sumelor datorate aferente consumului de energie electrică din perioada 01.09.2022-31.09.2022 în concordanță cu dispozițiile art. 1 alin. (1), lit. c din O.U.G. nr. 119/2022 și restituirea sumelor achitate în plus; în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii nr. 3 pronunțată în data de 08.02.2023 de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și obligarea Comisiei la soluționarea în integralitate a disputei.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1957 din 4 decembrie 2023, a respins cererea formulată de către reclamanta A S.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și B S.A., ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
Orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC, pentru a se constata dacă reprezintă sau nu motiv pentru casarea hotărârii."
Sub un prim aspect, sentința a fost pronunțată cu încălcarea limitelor învestirii instanței, în temeiul principiului disponibilității, reglementat de art. 9 C.proc.civ.
Prin cererea de chemare în judecată, recurenta nu a criticat partea din dispozitivul Hotărârii prin care Comisia a reținut obligația B de a notifica modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 119/2022 și O.U.G. nr. 27/2022 odată cu facturile de energie electrică emise în data de 19.09.2022, ci faptul că, în mod greșit, Comisia nu a dat efect constatării neîndeplinirii de către B a acestei obligații.
Trecând peste aspectele necontestate de către părți și peste limitele învestirii, trasate prin cererea de chemare în judecată, în considerentele sentinței, prima instanță a făcut aprecieri referitoare la obligația B de informare cu privire la modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 119/2022 și O.U.G. nr. 27/2022, odată cu facturile de energie electrică.
Or, împrejurarea că B avea, potrivit legii, obligația notificării modificărilor legislative odată cu facturile de energie electrică este un aspect reținut în mod corect în cuprinsul hotărârii și necontestat de părți, sens în care nu putea face obiectul analizei instanței, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat și precizat de recurentă.
Sub un al doilea aspect, sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității, reglementat de art. 14 C.proc.civ. în acest sens, sunt relevante prevederile art. 14 alin. (5) și (6) C.proc.civ.
Din această perspectivă, în motivarea soluției pronunțate prin Sentință, prima instanță a invocat regulile de interpretare a contractelor, prevăzute la art. 1.266 C.civ., cu toate că incidența acestor prevederi legale si modalitatea lor de aplicare în legătură cu Contractul de vânzare-cumpărare de a energiei electrice nr. 443 E/26.10.2016 („Contractul") nu au fost supuse în niciun moment discuției contradictorii a părților:.
Sentința recurată este criticabilă și din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., referitor la încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material.
1. Greșita aplicare a prevederilor art. 1 art. 2 art. 4 lit. c și art. 17 din Regulamentul din 2013 privind organizarea și funcționarea comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale
Sub un prim aspect, referitor la prevederile art. 17 din Regulamentul din 2013 privind organizarea și funcționarea comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale („Regulamentul din 2013"), prima instanță a reținut în mod greșit că Hotărârea Comisiei întrunește toate condițiile impuse de acestea.
Contrar aprecierilor primei instanțe, motivarea Hotărârii este contradictorie, împrejurare ce echivalează cu nerespectarea cerinței prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. a din Regulamentul din 2013.
Validarea de către prima instanță a Hotărârii Comisiei, din perspectiva refuzului acesteia din urmă de a soluționa cererea noastră sub toate aspectele, reprezintă o greșită aplicare a art. 1 art. 2 și art. 4 lit. c din Regulamentul din 2013.
Contrar celor reținute în cuprinsul sentinței, A.N.R.E. este competentă să soluționeze în integralitate solicitarea recurentei, inclusiv aspectul privind aplicarea de către B a tarifelor plafonate conform O.U.G. nr. 27/2022 începând cu data de 01.09.2022, acesta reprezentând o chestiune prevăzută în cuprinsul reglementărilor în vigoare din sectorul energiei electrice.
A.N.R.E. beneficiază de o competență deplină în soluționarea disputelor dintre participanții la piața de energie electrică și gaze naturale în vederea soluționării disputelor apărute în derularea relațiilor contractuale între aceștia, limitările acestei competențe fiind în mod expres și limitativ prevăzute de art. 4 din Regulamentul din 2013.
Astfel, în cauza dedusă judecății, nu sunt incidente excluderile prevăzute la art. 4 din Regulamentul din 2013, întrucât, atât din titlul O.U.G. nr. 27/2022 - privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei, cât și din conținutul acestui act normativ - ce instituie măsuri derogatorii de la Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, reiese că problema analizată de A.N.R.E. făcea obiectul unor reglementări din sectorul energiei electrice.
Prin urmare, solicitarea A de obligare a furnizorului de energie electrică la recalcularea prețului aferent consumului de energie electrică pentru luna septembrie 2022 reprezintă o repunere în dreptul acordat de reglementările din domeniul energiei, o consecință a constatării încălcării de către Comisie a obligației prevăzute de art. 20 din O.U.G. nr. 27/2022.
În acest context, soluția primei instanțe, prin care aceasta validează refuzul A.N.R.E. de a soluționa cererea subscrisei și de a aplica o măsură concretă, ca urmare a constatării nerespectării de către B a obligațiilor sale contractuale și legale, este nelegală și reprezintă rezultatul aplicării greșite a prevederilor art. 1 art. 2 și art. 4 din Regulamentul din 2013, care reglementează rolul și competența A.N.R.E. în soluționarea disputelor apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale, legate de derularea contractelor din domeniul energiei.
2. Aplicarea greșită a prevederilor art. 20 din O.U.G. nr. 27/2022 si art. I, lit. c, pct. (iii) din O.U.G. nr. 119/2022, în ceea ce privește încălcarea obligației de informare și a dreptului A de a beneficia de plafonarea prețului aferent consumului de energie electrică pentru luna septembrie 2022
Prevederile art. 20 din O.U.G. nr. 27/2022, raportate la dispozițiile O.U.G. nr. 119/2022, instituie o procedură clară de notificare a modificărilor legislative în legătură cu aplicarea acestui act normativ, prin care furnizorul este obligat să notifice clientului final aceste modificări, odată cu prima factură emisă ulterior intervenirii modificării.
Cu toate acestea, în mod eronat, prima instanță a apreciat că transmiterea, către o adresă de e-mail care nu era stabilită de părți ca fiind dedicată corespondenței în materie, a unei notificări independente de emiterea facturii, ar fi suficientă pentru a satisface exigențele instituite prin art. 20 din O.U.G. nr. 27/2022.
Or, în realitate notificarea transmisă de B a fost neconformă și a condus la imposibilitatea subscrisei de a beneficia de plafonarea prețului la energie electrică pentru consumul aferent lunii septembrie 2022.
3. Aplicarea greșită a prevederilor art. 1.266 C.civ. asupra prevederilor Contractului încheiat între recurentă și B
Prima instanță a considerat că notificarea transmisă de B către recurentă în data de 08.09.2022 ar fi conformă cu modalitatea de transmitere a notificărilor prevăzută în Contract, făcând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.266 C.civ., potrivit cărora:
„(1) Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor.
(2) La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului."
În raport de aceste prevederi legale, potrivit considerentelor Sentinței, „conduita constantă de acceptare a comunicării facturilor la adresa de email x@A.ro, achitarea facturilor primite la această adresă fără a se ridica probleme de recepționare sau obiecțiuni reprezintă un element de natură a determina faptul că voința reală a părților a fost aceea de a realiza o comunicare valabilă prin intermediul acestui punct de corespondență".
Aplicarea prevederilor art. 1.266 alin. (2) C.civ. în legătură cu interpretarea clauzelor Contractului, nu poate conduce la concluzia reținută de prima instanță.
Contrar celor reținute de către prima instanță, nu a existat un acord între părți pentru modificarea adresei de corespondență. Dimpotrivă, din înseși documentele prezentate de către B în fața A.N.R.E., reiese că în perioada de 2 ani la care instanța face referire, adresele pentru comunicarea facturilor au fost y@A.ro și z@A.ro.
Contrar celor afirmate de prima instanță, existența unor neconcordațe cu privire la adresa de e-mail la care am fi solicitat să fie efectuată corespondența contractuală este infirmată de înseși documentele depuse de către B, la care am făcut referire în paragraful anterior, precum și de faptul că, pentru a opera această modificare, B a solicitat mai multe documente, iar nicio persoană din cadrul A nu a dat curs acestei solicitări si nici B nu a transmis că ar fi operat această modificare.
Față de criticile dezvoltate anterior, solicită admiterea căii de atac așa cum a fost formulată.
Apărările formulate în cauză
Intimatele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și B S.A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Soluția instanței de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 3/08.02.2023 și obligarea Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică la soluționarea în integralitate a disputei.
Instanța de fond a respins cererea formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată, soluție pe care Înalta Curte nu o va împărtăși.
Înalta Curte constată incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în integralitate, la aceeași instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Aceste prevederi reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, care include în conținutul acestuia toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția regulilor vizate de alte motive de casare, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Înalta Curte apreciază că sentința a fost pronunțată cu încălcarea limitelor învestirii instanței, în temeiul principiului disponibilității, reglementat de art. 9 C. proc. civ.
Prin principiul disponibilității „se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința părților, obiectului și cauzei, precum și a etapelor pe care le-ar putea parcurge."
Din analiza considerentelor Sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a extins, în mod nepermis, dincolo de limitele investirii, analiza asupra Hotărârii nr. 3/08.02.2023 pronunțată de ANRE prin Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică.
Înalta Curte observă că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă nu a criticat partea din dispozitivul Hotărârii nr. 3/08.02.2023 prin care Comisia a reținut obligația B de a notifica modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 119/2022 și O.U.G. nr. 27/2022 odată cu facturile de energie electrică emise în data de 19.09.2022, ci s-a criticat faptul că, în mod greșit, Comisia nu a dat eficiență constatării neîndeplinirii de către B a acestei obligații.
Însă, trecând peste aspectele necontestate de către părți și astfel peste limitele învestirii, trasate prin cererea de chemare în judecată, în considerentele sentinței recurate, prima instanță a făcut aprecieri referitoare la obligația B de informare cu privire la modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 119/2022 și O.U.G. nr. 27/2022, odată cu facturile de energie electrică.
Or, împrejurarea că B avea, potrivit legii, obligația notificării modificărilor legislative odată cu facturile de energie electrică este un aspect reținut în mod corect în cuprinsul Hotărârii nr. 3/08.02.2023 și necontestat de părți, context în care chestiunea respectivă nu mai putea fi supusă analizei instanței, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat și precizat de recurenta-reclamantă.
De asemenea, sentința recurată a fost pronunțată și cu încălcarea principiului contradictorialității, reglementat de art. 14 C.proc.civ. în acest sens, sunt relevante prevederile art. 14 alin. (5) și (6) C.proc.civ., potrivit cărora:
„(5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."
Astfel cum rezultă din reglementarea de principiu, citată anterior, una dintre formele de manifestare a principiului contradictorialității în procesul civil o reprezintă pronunțarea unei hotărâri exclusiv pe baza chestiunilor de fapt și de drept supuse discuției contradictorii a părților.
Din această perspectivă, în motivarea soluției pronunțate prin sentință recurată, instanța de fond a invocat regulile de interpretare a contractelor, prevăzute la art. 1.266 Cod civ., cu toate că incidența acestor prevederi legale și modalitatea lor de aplicare în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 443 E/26.10.2016 nu au fost supuse discuției contradictorii a părților.
Înalta Curte mai observă că aplicarea prevederilor art. 1.266 Cod civ., a fost invocată pentru prima dată în considerentele sentinței recurate, aspect ce reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității, care conduce de asemenea la casarea hotărârii atacate.
Circumstanțiind aceste aspecte teoretice la speța dedusă judecății, se constată că judecătorul fondului, nu a analizat susținerile ambelor părți și nu a răspuns argumentelor acestora, ceea ce face ca hotărârea pronunțată să fie susceptibilă de casare.
Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situației de fapt, nesocotind astfel dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor.
Prin urmare, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea limitelor învestirii sale și a principiului contradictorialității, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentința civilă nr. 1957 din 4 decembrie 2023 și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza toate susținerile, argumentele și apărările părților, raportat la limitele investirii anterior expuse, urmând a se analiza și aspectele de fond invocate în susținerea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă și pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, față de soluția casării cu trimitere.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecare aceleiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.A. împotriva sentinței nr. 1957 din 4 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecare aceleiași instanță.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.