Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 14.06.2022, sub nr. x/2/2022, reclamanta A în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice B SA, a solicitat:
1) obligarea pârâtei să elibereze pentru tranzacționare certificatele verzi amânate la tranzacționare și neeliberate conform prevederilor legale, aferente acreditărilor emise pentru microhidrocentrala X, parcul eolian Y, parcul eolian Z, cu privire la care A are dreptul la reinserție în piață pentru perioada mai 2021-martie 2022, potrivit reglementărilor legale aplicabile;
2) obligarea pârâtei să elibereze pentru tranzacționare conform termenelor prevăzute de lege, certificatele verzi corespunzătoare lunilor calendaristice ulterioare lunii martie 2022, până la eliberarea tuturor certificatelor la care A are dreptul potrivit legii;
3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2024 Curtea de Apel București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de pârâtă și, față de dispozițiile art. 78 alin. (1) C.proc.civ., a dispus introducerea în cauză a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.).
Curtea de Apel București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.690 din 25 aprilie 2024, a respins excepția inadmisibilității invocată de intervenienta ANRE ca inadmisibilă, raportat la Încheierea din 23.01.2024, a admis cererea formulată de reclamanta A SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice B SA și intervenienta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), a obligat pârâta să elibereze pentru tranzacționare certificatele verzi amânate la tranzacționare și neeliberate, aferente acreditărilor emise pentru microhidrocentrala X, parcul eolian Y, parcul eolian Z, cu privire la care reclamanta are dreptul la reinserție în piață pentru perioada mai 2021-martie 2022, precum și certificatele verzi corespunzătoare lunilor calendaristice ulterioare lunii martie 2022 în condițiile și cotele lunare stabilite potrivit Legii nr. 220/2008 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.493 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 8.393 lei reprezentând onorariu avocat și suma de 100 lei taxă judiciară de timbru.
Calea de atac exercitată
3.1.Împotriva sentinței nr. 690 din 25 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice B SA, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.
În motivare arată că sentința civilă atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident în speță motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de fond nu a identificat, interpretat și aplicat corect normele legale de drept material incidente: art. 10 alin. 5 din Legea nr. 220/2008,
Dreptul de a beneficia de sistemul de promovare a producerii energiei din surse regenerabile este reglementat de Legea nr. 220/2008 și de regulamentele emise pentru punerea în aplicare a acestei legi.
Dispozițiile art. 10 alin. (1) și 5 din Legea nr. 220/2008 referitoare la tranzacționarea certificatelor verzi arată că „(1) Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie și furnizorii vor tranzacționa certificatele verzi pe piața centralizată a certificatelor verzi, precum și pe piața contractelor bilaterale a certificatelor verzi". Și că „(5) Vânzarea certificatelor verzi este permisă exclusiv producătorilor de energie din surse regenerabile. Un certificat verde poate face obiectul unei singure tranzacții între producător în calitate de vânzător și furnizor în calitate de cumpărător. Prin excepție, producătorul de energie electrică din surse regenerabile care se află în situația de a nu realiza numărul de certificate verzi contractate , angajat într-un contract bilateral cu un furnizor de energie electrică, poate achiziționa diferența de pe piețele centralizate de certificate verzi, doar pentru a acoperi această diferență".
Pentru a pronunța sentința recurată, instanța a reținut că, având în vedere prevederile Legii nr.220/2008, nu se poate pune semnul egalității între noțiunea de „transferare”/„tranzacționare" specifică dreptului comun și cea la care face se referire în cuprinsul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 220/2008.
Consideră că instanța a aplicat greșit prevederile Legii nr.220/2008, deoarece legea nu face această distincție. în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr.157/2006, prin care s-a arătat că instanța de contencios constituțional „nu poate da o altă formă textelor de lege pe care le consideră nesatisfăcător redactate" nici „nu își asumă rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite".
În susținerea celor de mai sus, arată că prin expunerea de motive ce a fundamentat proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, s-a reținut că „având în vedere că în prezent există multe tranzacții de acest tip în derulare (vânzarea-cumpărarea de centrate electrice), iar Legea nr. 220/2008 nu conține prevederi care să clarifice regimul certificatelor verzi aflate în contul producătorului de energie electrică din surse regenerabile si a celor amânate de la tranzacționare pentru situația închirierii/înstrăinării centralelor electrice acreditate, este necesară introducerea, în regim de urgentă, a noi prevederi legale prin care să se prevadă faptul că, la înstrăinarea unei centrale electrice acreditate transferul de certificate verzi aflate în contul producătorului de E-SRE în calitate de vânzător si furnizorul de energie electrică în calitate de cumpărător, să fie respectată (...) Astfel, interzicerea posibilității de tranzacționare a certificatelor verzi o dată cu centrata electrică poate produce prejudicii grave producătorilor de E-SRE în calitate de vânzători nu vor putea vinde certificatele verzi, ca urmare a vidului legislativ, iar producătorul de E-SRE în calitate cumpărători nu vor putea valorifica certificatele verzi, pentru că deja aceste certificate verzi au făcut obiectul unei tranzacții”. Legea nr. 220/2008 a fost modificată prin Legea nr. 5/20023.
Având în vedere că Legea nr. 5/2023 privind modificarea și completarea legii nr.220/2008 se aplică începând cu ianuarie 2023, deci nu se aplică speței noastre, rezultă că pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată a intimatului - reclamant, ne aflăm într-o situație de omisiune legislativă cu privire ia certificatele verzi în discuție, care trebuia și a fost remediată pe cale legislativă. Până la remedierea acestei omisiuni legislative (ianuarie 2023) se impune aplicarea principiului unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.
Or, în speța noastră, instanța de fond, atunci când a concluzionat că nu se poate pune semnul egalității între noțiunea de „transferare”/„tranzacționare" specifică dreptului comun si cea la care face se referire în cuprinsul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 220/2008, a distins, în condițiile în care era un vid legislativ cu privire la această problemă, așa cum rezultă din expunerea de motive pentru modificarea și completarea Legii nr.220/2008.
Astfel recurenta-pârâtă solicită casarea în totalitate a deciziei civile nr. 690/25.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă în dosarul nr. y/2/2022*, iar pe fondul cauzei respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de către intimata- reclamantă, ca neîntemeiată.
3.2.Intervenienta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 23.01.2024, prin care ANRE a fost introdusă ca intervenient-forțat și împotriva sentinței nr.690/25.04.2025, doar în ceea ce privește această chestiune și cu privire la faptul că i s-a respins excepția inadmisibilității, în raport de art. 78 C. proc. civ.
În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din data de 02.10.2023, recurenta-intervenientă susține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Excepția inadmisibilității cererii de introducere forțată în cauză a ANRE era întemeiată (nu erau întrunite condițiile art. 78 alin. (1) C. proc. civ.) - în mod neîntemeiat instanța de fond a respins această excepție.
Cererea B de introducere forțată a ANRE era si neîntemeiată - ANRE nu este titularul vreunei obligații fată de reclamanta A Cererea B de introducere forțată a ANRE în cauză, era și nefondată, având în vedere că autoritatea responsabilă cu emiterea certificatelor verzi este, conform pct. 21 din Decizia Comisiei Europene 201 l/C 244/02 privind autorizarea sistemului de promovare prin certificate verzi din România, CNTEE B SA (OTS).
Prin Contractul de închiriere nr. RTD 39 din data de 01.08.2019 a fost acordat societății A S.R.L. dreptul de folosință asupra MHC X și posibilitatea de a exploata comercial capacitatea de producție în nume propriu. Totodată, prin acest contract se transferă și toate drepturile de tranzacționare prevăzute de reglementările aplicabile în ceea ce privește certificatele verzi. Ca urmare, prin Decizia ANRE nr. x/20.12.2019, societatea A SRL a fost acreditată pentru aplicarea sistemului de promovare prin CV pentru MHC X, respectiv pentru 3 CV/l MWh până la data de 12.11.2028, astfel că, la aceeași dată decizia de acreditare pentru societatea C SA și-a încetat aplicabilitatea.
În mod similar, prin Contractul de închiriere centrală eoliană nr. RTD60 din data de 04.02.2020 și Contractul de închiriere centrală eoliană nr. RTD60 din data de 04.02.2020, societățile D S.R.L. și E S.R.L. au acordat societății A S.R.L. dreptul de folosință asupra centralelor eoliene Y și Z, precum și posibilitatea de a exploata comercial capacitățile de producție în nume propriu.
Astfel, prin Decizia ANRE nr. x/29.04.2020, A S.R.L. a obținut acreditarea pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi pentru CEE Y de 10 MW si CEE Z de 6 MW. respectiv pentru 2 CV până la 31.12.2017 si 1 CV/l MWh începând cu 01.01.2018 până la 31.07.2027 pentru CEE Y și până la 30.09.2026 pentru CEE Z, dată la care Decizia ANRE nr. x/23.01.2013 pentru D S.R.L.) si Decizia ANRE nr. x/18.11.2011 (pentru E S.R.L) si-au încetat aplicabilitatea.
În considerarea aspectelor factuale menționate, față de obiectul cererii de chemare în judecată, raportul juridic dedus judecății este între B si A, ANRE are doar rolul de a urmări respectarea prevederilor deciziei de acreditare.
Cadrul legal primar specific incident în prezenta speță este reprezentat de Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările ulterioare.
În baza acestei Legi, ANRE a emis Ordinul ANRE nr. 179/2018 pentru aprobarea Regulamentului de modificare, suspendare, întrerupere și retragere a acreditării acordate centralelor electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie, precum și de stabilire a drepturilor și obligațiilor producătorilor de energie electrică acreditați și Ordinul ANRE nr. 4/2015 privind aprobarea Regulamentului de emitere a certificatelor verzi.
Astfel că, în condițiile în care legislația primară nu conținea prevederi cu privire la statutul CV amânate la tranzacționare, în situația înstrăinării unei centrale acredite, nici ANRE nu putea adăuga legii prin legislația secundară! Prin urmare, nu ANRE trebuia să stea în prezenta cauză alături de B, ci emitentul legislației primare sau cel puțin organul administrației publice centrale cu drept de inițiativă legislativă în acest domeniul, respectiv Ministerul Energiei!
Aceste aspecte rezultă și din adresa ANRE nr. 3846/13.01.2021 depusă chiar de B în prezenta cauză, în care am comunicat pârâtei faptul că: ANRE a primit numeroase solicitări din partea participanților la piața de certificate verzi pentru clarificarea regimului certificatelor verzi aflate în contul producătorului de energie electrică din surse regenerabile deținător la momentul închirierii/înstrăinării, după caz, a uneia sau mai multor centrale electrice acreditate până la 31.12.2016, resp4ectiv a celor amânate de la tranzacționare, având în vedere că Legea nr. 220/2008 nu conține prevederi clare în acest domeniu și nici nu definește tranzacția comercială cu certificate verzi, astfel încât regula tranzacționării certificatului verde o singură data să fie respectată. (...) indiferent deforma de închiriere/înstrăinare a uneia sau mai multe centrale electrice acreditate până la 31.12.2016, atât Legea nr. 220/2008 cât și legislația fiscal nu conțin prevederi clare de delimitare între tranzacțiile comerciale generale cu active/ramuri de activitate ale societăților comerciale ".
De asemenea, prin aceeași adresă, ANRE a comunicat faptul că "ANRE nu are calitatea legală de a emite o interpretare a prevederilor Legii nr.220/2008 (...) am transmis MEEMA propuneri de modificare a Legii nr. 220/2008, astfel încât certificatele verzi aflate în contul producătorului de energie electrică din surse regenerabile care închiriază/înstrăinează, prin orice procedură permisă de legislația în vigoare o central electrică acreditată, inclusiv certificatele verzi amânate de la tranzacționare, să poată fi transferate producătorului care preia centrala electrică respective, fără a fi considerată tranzacție comercială în sensul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 220/2008, cu condiția ca certificatele verzi astfel transferate să fie emise pentru energia electrică produsă și livrată din centrala electrică ce face obiectul închirierii/înstrăinării."
Deci, ANRE, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2007 emite cadrul legal secundar de reglementare în domeniul energiei electrice și a gazelor naturale, cu respectarea întocmai a prevederilor din legislația primară aplicabilă, astfel încât, până la clarificarea prin legislația primară, nu putea adăuga la lege si nici nu avea calitatea oferirii unei interpretări a normei juridice de legislație primară.
Având în vedere pe de-o parte contractele de închiriere, conform cărora A S.R.L. a preluat pentru exploatare comercială centralele electrice acreditate MHC X, CEE Y și CEE Z, iar pe de altă parte faptul că Legea nr. 220/20088 nu definea tranzacția comercială cu CV astfel încât regula tranzacționării CV o singură dată prevăzută la art. 10 alin. (5) să fie respectată, CV aflate în contul de producător-vânzător și/sau CV amânate de la tranzacționare la data înstrăinării unei centrale electrice acreditate nu au fost transferate în contul de producător-cumpărător al respectivei centrale.
Astfel începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 5/2023 a fost acordat dreptul producătorilor care preiau centrale acreditate de a prelua odată cu centralele electrice respective și CV aflate în stoc și/sau cele amânate de la tranzacționare de la producătorii care înstrăinează centralele electrice respective, iar transferul CV odată cu centralele electrice respective nefiind considerat tranzacție în sensul Legii nr. 220/2008.
În contextul modificărilor legislative mai sus precizate, CNTEE B SA a transmis, la solicitarea ANRE, prin scrisoarea nr. 33195/12.07.2023 (anexată prezentei), situația transferurilor de CV ca urmare a transferurilor de centrale electrice acreditate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 5/2023, din care rezultă faptul că CV recuperate din cele amânate au fost emise producătorului cumpărător (A SRL), dar reținute de la tranzacționare.
În acest context, apreciează faptul că, în conformitate cu principiile generale de aplicare a legii civile în timp, legea produce efecte pentru viitor, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Astfel, raportat la prevederile legale citate în antecedență și în absența unor dispoziții tranzitorii în cuprinsul Legii nr. 5/2023, strict din perspectiva normelor de tehnică legislativă se poate conchide că prevederile art. 10 Alin. (5) și (5A2) din aceeași lege cu privire la posibilitatea transferului de CV aflate în contul de producător/amânate de la tranzacționare în situația înstrăinării centralei s-ar aplica convențiilor/contractelor prin care se înstrăinează centrale acreditate încheiate ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor art. 6 alin. (6) C. civ. care menționează:
„ (6) Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația lezată de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vizoare a Iezii noi", apreciem că sunt subiect de interpretare juridică asupra căreia DPSRC nu se poate pronunța, deși prevederea pare să normeze exact ceea ce lipsește în Legea 5/2023 - efectele legii noi asupra actelor civile încheiate înainte de intrarea in vigoare a legii noi. Astfel prin acest alin. (6), C. civ. pare să stabilească destul de clar din punct de vedere legal modul de aplicare a regimului tranzitoriu, respectiv efectele legii noi asupra actelor civile încheiate înainte de intrarea in vigoare a acesteia, aflate in derulare la momentul intrării in funcțiune a legii noi.
De asemenea, conform art. I pct. 2 din Legea nr. 5/2023 se conferă dreptul producătorului vânzător căruia i s-a retras acreditarea, inclusiv pentru situația înstrăinării unei centrale electrice acreditate, să obțină CV amânate de la tranzacționare și să le vândă, inclusiv CV emise pentru producția proprie realizată în perioada de valabilitate a deciziei de acreditare, până la 31.03.2032 (stocul de CV din contul vânzătorului).
Până la momentul apariției si intrării în vigoare a acestui act normativ, ANRE nu a fost și nu este îndrituită în a interpreta prevederile legale referitoare la modul de considerare a tranzacțiilor cu certificate verzi la momentul transferului de active prin care un operator economic devine deținător de centrală de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie acreditată, în contextul prevederilor Legii 220/2008, o astfel de prerogativă revenind exclusiv emitentului Legii nr. 220/2008 sau unei instanțe judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia "cel care a adoptat norma civilă este competent să facă și interpretarea ei oficială".
Nu în ultimul rând, trebuie menționat și faptul că obiectul prezentului litigiu nu îl reprezintă anularea unor acte administrative emise de ANRE, nici măcar nu vizează aspecte de interpretare a unor astfel de acte, astfel că este pe deplin întemeiată solicitarea noastră de a se constata caracterul inadmisibil si nefondat al cererii de introducere forțată a ANRE în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, nu există niciun raport juridic obligațional între ANRE și societatea reclamantă, natura litigiului fiind mai degrabă una comercială, raportul juridic fiind între B si A, ANRE fiind terț față de aceștia.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A SRL, recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport a Energiei Electrice B SA și recurenta-intervenientă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.) au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Soluția instanței de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta A SRL a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu B:
- Obligarea pârâtei să elibereze pentru tranzacționare certificatele verzi amânate la tranzacționare și neeliberate conform prevederilor legale, aferente acreditărilor emise pentru microhidrocentrala X, parcul eolian Y, parcul eolian Casmicea, cu privire la care A are dreptul la reinserție în piață pentru perioada mai 2021-martie 2022, potrivit reglementărilor legale aplicabile.
- Obligarea pârâtei să elibereze pentru tranzacționare conform termenelor prevăzute de lege, certificatele verzi corespunzătoare lunilor calendaristice ulterioare lunii martie 2022, până la eliberarea tuturor certificatelor la care A are dreptul potrivit legii.
Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2024 prima instanță a admis cererea formulată de pârâtă B și, față de dispozițiile art. 78 alin. (1) C.proc.civ., a dispus introducerea în cauză a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.).
De asemenea a respins excepția inadmisibilității invocată de intervenienta ANRE ca inadmisibilă, raportat la Încheierea din 23.01.2024, și a admis cererea formulată de reclamanta, a obligat pârâta să elibereze pentru tranzacționare certificatele verzi amânate la tranzacționare și neeliberate, aferente acreditărilor emise pentru microhidrocentrala X, parcul eolian Y, parcul eolian Z, cu privire la care reclamanta are dreptul la reinserție în piață pentru perioada mai 2021-martie 2022, precum și certificatele verzi corespunzătoare lunilor calendaristice ulterioare lunii martie 2022 în condițiile și cotele lunare stabilite potrivit Legii nr. 220/2008
Înalta Curte nu împărtășește soluția instanței de fond și apreciază că motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat și se impune a fi admis în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
În esență, criticile recurentei-interveniente, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează împrejurarea că încheierea din 23 ianuarie 2024 este nemotivată, nefiind indicate, în concret, motivele pentru care instanța a apreciat că se impune introducerea în cauză a ANRE.
Astfel, în ceea ce privește încheierea din 2 octombrie 2023, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate aceste critici, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., care prevăd că hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde ”considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.
Înalta Curte amintește că este obligatoriu pentru instanță ca, în motivarea hotărârii judecătorești, să expună argumentele determinante care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, circumstanțiindu-se obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil.
Înalta Curte reține că motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o simplă condiție de formă, ci un element fundamental al acesteia și o garanție împotriva arbitrariului.
Totodată, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.
Or, în cauză, instanța de fond nu a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția pronunțată, iar Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată nu respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.
Astfel, în ceea ce privește încheierea din 23 ianuarie 2024, instanța de control judiciar constată că prima instanță a admis cererea de introducere în cauză a altor persoane, respectiv a ANRE, formulată din pârâta B, limitându-se la a reține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri în acest raport juridic și în raport de poziția exprimată a părților.
Prin urmare, se reține că admiterea cererii privind introducerea în cauza a altor persoane nu a fost motivată în mod real și nu permite exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza legalitatea soluției pronunțate cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție forțată în raport cu prevederile art. 78 alin. (1) C. proc. civ.
Procedând astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală , pe care o va casa și, pe cale de consecință, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza toate susținerile, argumentele și apărările părților, urmând a se analiza și aspectele de fond invocate în susținerea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, față de soluția casării cu trimitere.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice B împotriva sentinței nr. 690 din 25 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și recursul declarat de recurenta-intervenientă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2024 și a sentinței nr. 690 din 25 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.