Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurentul A, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 930 din data de 17.07.2023, Judecătoria Constanța:
În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. pen. raportat la art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B pedeapsa închisorii de 2 ani și 9 luni, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce vehicule din orice categorie pentru care legea solicită deținerea unui permis de conducere, pe o durata de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., a interzis inculpatului aceleași drepturi ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 335 alin. (2) C. pen. raportat la art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C la pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 9 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), în final pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce vehicule din orice categorie pentru care legea solicită deținerea unui permis de conducere, pe o durata de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea acelorași drepturi.
În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b C. pen., a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei D sau la Spitalul Clinic Judetean de Urgență E, pe o perioadă de 120 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 (inculpatul exprimându-și acordul în acest sens).
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul încălcării măsurilor și obligațiilor impuse.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice și, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a informat inculpatul C că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În temeiul art. 25 și art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 1357 alin. (1) C. civ., 1385 C. civ., art. 33 din legea 132/2017, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat partea responsabilă civilmente, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din Romania, la plata către părțile civile a următoarelor sume:
- 40.000 euro, la cursul oficial al BNR la data plății, către partea civilă A cu titlu de daune morale (tată);
- 40.000 euro, la cursul oficial al BNR la data plății, către partea civilă F reprezentând despăgubiri morale (mamă);
- 10.000 euro, la cursul oficial al BNR la data plății, către partea civilă G reprezentând despăgubiri morale (nepoată de unchi);
- 200.000 lei către partea civilă H, cu titlu de daune morale și 4.342,43 lei daune materiale - contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomenire (mamă);
- 150.000 lei către partea civilă I, cu titlu de despăgubiri morale (tată vitreg);
- 70.000 lei către partea civilă J, cu titlu de despăgubiri morale (frate din a doua căsătorie);
- 30.000 euro, la cursul oficial al BNR la data plății către partea civilă K, la cursul oficial al BNR la data plății, reprezentând daune morale și acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 0.2%/ zi de întârziere, calculate începând cu a 11-a zi după rămânerea definitivă a hotărârii (tatăl natural);
- 5.000 euro, la cursul oficial al BNR la data plății către partea civilă L, reprezentând daune morale și acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 0.2%/ zi de întârziere, calculate începând cu a 11-a zi după rămânerea definitivă a hotărârii (soția din cea de-a doua căsătorie);
- 25.000 euro, la cursul oficial al BNR la data plății către partea civilă M, reprezentând daune morale și acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 0.2%/ zi de întârziere, calculate începând cu a 11-a zi după rămânerea definitivă a hotărârii (bunica);
- 5.000 euro, la cursul oficial al BNR la data plății către partea civilă N, reprezentând daune morale și acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 0.2%/ zi de întârziere, calculate începând cu a 11-a zi după rămânerea definitivă a hotărârii (frate al defunctului din altă căsătorie);
A respins, ca neîntemeiate, cererile de constituire parte civilă formulate de: O, P precum și restul pretențiilor formulate.
În temeiul art. 20 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de constituire de parte civilă formulată de Q.
Prin decizia penală nr. 983/P din 31 octombrie 2024, Curtea de Apel Constanța– Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, În baza art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și părțile civile A, N, M, K, L, I, J, H, împotriva sentinței penale nr. 930 din data de 17.07.2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/212/2021.
În baza art. 275 alin. (2) - 4 C. proc. pen., a obligat părțile civile A, N, M, K, L, I, J, H la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpatul C și de partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România-BAAR împotriva aceleiași sentințe penale.
A desființat în parte sentința penală apelată cu privire la latura civilă și, rejudecând, a redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, către partea civilă K, de la suma de 30.000 euro la 10.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plății).
A redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, către partea civilă H, de la 200.000 lei la 150.000 lei.
A redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România către partea civilă J de la 70.000 lei la 35.000 lei.
A redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, către partea civilă I, de la 150.000 lei la 75.000 lei.
A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile L, N și G.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 983/P din 31 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța– Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație parte civilă A.
Partea civilă A nu a înțeles să indice vreunul din cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul a invocat faptul că instanța nu a ținut cont de măsurătorile realizate de cercetarea la fața locului, de faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere, precum și faptul că a respins efectuarea unei noi expertize și schimbarea încadrării juridice. Pe latură civilă, a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul faptul că nu s-au acordat despăgubiri numitului O și celor două nepoate, precum și faptul că nu s-au acordat despăgubiri reprezentând contravaloarea motocicletei și nici cheltuielile de înmormântare. A mai susținut că instanța s-a orientat în stabilirea daunelor morale către jurisprudența în materie, fără a ține cont de situația concretă a victimei.
De asemenea, a mai criticat modalitatea în care a fost reținută încadrarea juridică referitoare la dispozițiile art. 192 C. pen., arătând că s-a dispus condamnarea inculpatului, în temeiul art. 192 alin. (2) și (4) C. pen. raportat la art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., în condițiile în care infracțiunea de ucidere din culpă cuprinde doar trei alin.e.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Nu pot fi atacate cu recurs în casație:
a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;
b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;
c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;
d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;
Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.
Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:
a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;
b) indicarea hotărârii care se atacă;
c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;
d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.
(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.
Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;
2. – 6 abrogate;
7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;
9. – 10 abrogate;
11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;
13. - 14 abrogate.
(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.
Art. 440 C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 – 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula.
Potrivit art. 440 alin. (2) C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de recurentul - parte civilă A se constată că aceasta este inadmisibilă.
Prealabil, instanța de recurs reține că recurentul nu a invocat vreunul din cazurile de casare, astfel cum impun dispozițiile art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., iar motivele detaliate în susținerea cererii de recurs în casație nu se pot circumscrie vreunui caz de casare dn cele enumerate de norma procesuală.
În cadrul procesual al recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii.
Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.
Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres și limitativ prevăzute în art. 438 C. proc. pen.
Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație.
Recursul în casație declarat în prezenta cauză este inadmisibil. Astfel cum s-a expus anterior, în acest cadru procesual instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt sau chiar de drept, ce nu se circumscrie cazurilor expres reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație. Amplele trimiteri la materialul probator în susținerea cererii de recurs în casație, excedează competenței funcționale, instanța de recurs neavând abilitatea de a proceda la reaprecierea probelor ori de a evalua utilitatea și fiabilitatea probelor.
În ceea ce privește caracterizarea în drept a infracțiunii, respectiv trimiterea la alin. (4) [art. 192 alin. (4) C. pen.], se constată că acestea constituie o eroare materială, încadrarea juridică pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului constând în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) și (3) C. pen. Acest aspect este reținut expressis verbis de instanța de apel care a subliniat că își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, încadrarea juridică dată faptelor, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă vinovăția inculpatului C sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2), 3 C. pen. și respectiv a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.
Referitor la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, Înalta Curte reamintește că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută ori menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs neavând posibilitatea de a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor. Operațiunea schimbării încadrării juridice, în cazul soluției definitive a acțiunii penale, este inadmisibilă deoarece atacă elemente intrate în puterea lucrului judecat, elemente a căror reevaluare excedează devoluțiunii recursului în casație.
În ceea ce privește criticile recurentului pe latură civilă, se constată că este supusă analizei instanței de recurs temeinicia hotărârilor instanțelor de fond și apel, Înalta Curte nefiind abilitată, în acest cadru procesual, să reaprecize asupra întinderii și suficienței despăgubirilor acordate ori a criteriilor evaluate sub acest aspect.
Față de aceste aspecte, se constată că motivele invocate nu se circumscriu vreunui caz de casare, drept pentru care instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A împotriva deciziei penale nr. 983/P din 31 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța– Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A împotriva deciziei penale nr. 983/P din 31 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța– Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2025.