Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 219 din data de 07.06.2022, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/118/2019, între altele, s-au dispus următoarele:
În baza art. 188 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa închisorii de 10 (zece) ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b, d, h, k, n (dreptul de a comunica și de a se apropia de mambrii familiei victimei), pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b, d, h, k, n (dreptul de a comunica și de a se apropia de membrii familiei victimei).
În baza art. 372 alin. (1) lit. a C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase.
În baza art. 371 Cod pena, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare ordinii și liniștii publice.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b, art. 45 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, fiindu-i aplicată inculpatului A pedeapsa închisorii cea mai grea, de 10 (zece) ani, la care a fost adăugat sporul de 2 (două) luni (o treime din totalul celorlalte pedepse), urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă a închisorii de 10 (zece) ani și 2 (două) luni, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b, d, h, k, n (dreptul de a comunica și de a se apropia de membrii familiei victimei), pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, precum și de pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b, d, h, k, n (dreptul de a comunica și de a se apropia de membri familiei victimei).
În baza art. 7 cu referire la art. 4 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 397 C.proc.pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de către persoanele vătămate B și C prin reprezentant legal B.
În baza art. 1349 art. 1357 1382 C.civ., a fost obligat inculpatul A, urmând a răspunde în solidar cu inculpatul D, la plata a câte 200.000 lei, cu titlu de daune materiale, către părțile civile B și C prin reprezentant legal B.
Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții civile.
În baza art. 250 alin. (7) C.proc.pen., a fost instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului A, până la concurența valorii pagubei produse persoanei vătămate minore C 200.000 lei (măsură executorie la data pronunțării sentinței).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, printre alții, inculpatul A
Prin decizia penală nr. 235/P din 13.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, între altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., a fost admis, în parte, apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 219 din data de 07.06.2022, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.x/118/2019.
A fost desființată, în parte, sentința apelată și, în rejudecare, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f C.proc.pen., a fost dispusă încetarea procesului penal față de inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C. pen. și port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) lit. a C. pen.
Au fost înlăturate din cuprinsul sentinței apelate dispozițiile privind condamnarea inculpatului A pentru infracțiunile menționate, precum și cele privitoarea la concursul de infracțiuni.
S-au respins celelalte critici formulate de inculpatul A, ca nefondate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contraveneau deciziei.
În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate în faza apelului au rămas în sarcina statului.
În baza art. 272 alin. (1) C.proc.pen., s-a dispus avansarea onorariului cuvenit apărătorilor din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație recurentul A la data de 16.10.2024
În cuprinsul cererii de recurs în casație recurentul nu a indicat niciun caz de casare din cele prevăzute la art. 438 alin. (1) C.proc.pen., susținând, în esență, că instanța de judecată nu a strâns suficiente probe (atât în favoarea, cât și în defavoarea sa) necesare soluționării cauzei. A arătat că a aplicat o singură lovitură cu pumnul victimei E, iar decesul victimei a survenit ca urmare a insuficienței respiratorii, în condițiile în care aceasta a fost transportată la spital cu autoturismul familiei (contrar recomandărilor medicale), iar nu cu ambulanța. A mai afirmat că a fost asistat de același avocat care a reprezentat și părțile civile, precum și că pe parcursul judecății i-au fost încălcate mai multe drepturi prevăzute de C. proc. pen. și CEDO.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 09.12.2024, sub numărul x/118/2019.
La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C.proc.pen. că procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intimatul inculpat D, cu intimatele părți civile C prin reprezentant legal și B (filele 12-16, dosar Curte volum RC).
Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C.proc.pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 C.proc.pen., pentru următoarele considerente:
Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și la cazurile de casare.
Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) C.proc.pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și 6, art. 437 și art. 438 din același cod.
Examinând cerea de recurs în casație formulată de recurentul A sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C.proc.pen., a fost atacată cu recurs în casație decizia penală nr. 235/P din 13.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 C.proc.pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel, însă, nu a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 435 C.proc.pen. Sub acest aspect, se constată că hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată inculpatului la locul de deținere (Penitenciarul F) la data de 07.04.2023 (fila 80 dosar Curte), iar cererea de recurs în casație a fost introdusă la data de 17.10.2024 (conform mențiunilor de pe plicul aflat la fila 5, dosar Curte, volum RC), peste termenul instituit de legiuitor.
În raport de această împrejurare se constată că, cererea de recurs în casație nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care devine redundantă analizarea celorlalte condiții de admisibilitate. Cu toate acestea, față de conținutul motivelor de recurs în casație, se impune precizarea că susținerile recurentului privind insuficiența probatoriului sau contestarea situației de fapt reținute de instanța de apel, similar criticilor referitoare la încălcarea unor drepturi procesuale nu se circumscriu niciunui caz de recurs în casație din cele prevăzute expres de dispozițiile art. 438 alin. (1) C.proc.pen.
Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C.proc.pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 235/P din 13 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța –Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 235/P din 13 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța –Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 februarie 2025.