Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.138 din 25 iunie 2024 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/216/2023, în baza art. 396 alin. (1) și 4 C.proc.pen. raportat la art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., și art. 83 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. .proc.pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului A, o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș, la datele fixate de către acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului său de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei com. Sălătrucu, jud. Argeș sau Primăriei mun. Curtea de Argeș, pe o perioadă de 40 de zile.
În baza art. 85 alin. (2) lit. c C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c C.pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, iar în baza art. 86 alin. (2) C. pen., supravegherea obligației prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. b, c) C.pen. să se facă de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.
În baza art. 404 alin. (3) C.proc.pen. în referire la art. 83 alin. (4) teza a II-a C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și ale săvârșirii vreunei infracțiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei cu consecința aplicării pedepsei și executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță sau stabilite de lege, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul A la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 900 lei, din care 500 lei efectuate în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș
Prin decizia nr. 1193/A din 16.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș împotriva sentinței penale nr. 138 din data de 25 iunie 2024, pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/216/2023, intimat-inculpat fiind A.
A fost desființată, în parte, sentința apelată și rejudecând, au fost înlăturate dispozițiile privind stabilirea în sarcina inculpatului A a pedepsei de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. și amânarea aplicării pedepsei, cu toate consecințele.
În art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., i-a fost interzis inculpatului A, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) b C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., i-a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea aceluiași drept care a fost interzis cu titlu de pedeapsă complementară, executată în condițiile art. 65 alin. (4) C. pen.
În baza art. 91 C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, iar în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen., a fost stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, calculat conform art. 92 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c C. pen. să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen., impune inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Argeș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei comunei Sălătrucu, jud. Argeș sau Primăriei municipiului Curtea de Argeș, jud. Argeș.
În baza art. 404 alin. (2) C.proc.pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege, precum și în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contraveneau hotărârii.
În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A la data de 19.12.2024 întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).
Recurentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 – 438 C.proc.pen.
În baza art. 441 alin. (1) C.proc.pen., în situația admiterii în principiu a cererii de recurs în casație, a solicitat suspendarea executării deciziei pronunțate de instanța de apel.
Pe fondul recursului în casație a solicitat:
- în principal, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a și art. 447 C.proc.pen., casarea deciziei nr. 1193/A din 16.12.2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, iar în rejudecare pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 lit. b sau c) C.proc.pen., întrucât probele administrate sunt lovite de nulitate absolută, în subsidiar, de nulitate relativă;
- în subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (1) cpt. 2 lit. b și art. 447 C.proc.pen., casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.
O primă critică invocată de recurent a vizat faptul că instanța de apel, fără să administreze probe noi, a admis apelul parchetului și a dispus condamnarea sa, deși prima instanță a dispus amânarea aplicării pedepsei de un an închisoare.
Recurentul a considerat că soluția legală era fie de achitare a sa, fie de menținere ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță.
În continuare, în cuprinsul cererii de recurs în casație recurentul A a expus o serie de critici privind data recoltării probelor biologice (09.07.2022), despre care susține că apare a fi anterioară datei săvârșirii faptei (10.07.2022), precum și critici privind cererea de recoltare a probelor biologice, care nu este semnată de organul de poliție, fiind lovită de nulitate absolută. A susținut, totodată, că procesul-verbal de recoltare mostre biologice a fost semnat de un medic, deși în realitate probele au fost recoltate de către un asistent medical.
În esență, a invocat faptul că au fost încălcate mai multe prevederi din Normele Metodologice din 12.12.2013, aprobate prin OMS nr.1512/12.12.2023.
Pe cale de consecință, a susținut că și buletinul de analiză nr.288/20.07.2022 emis de SML Argeș este nul.
Deopotrivă, recurentul a invocat faptul că de la dosarul de urmărire penală lipsește o cerere pe care a depus-o în faza de urmărire penală, precum și un act procesual (ordonanța nr. x/P/2022 din 05.07.2023).
A mai susținut că, în cursul urmăririi penale i-a fost încălcat dreptul la apărare, în condițiile audierii unui martor (B), în absența avocatului său, împrejurare ce conduce la nulitatea urmăririi penale și a rechizitoriului emis în cauză.
Recurentul a mai solicitat constatarea nulității absolute (în subsidiar, a nulității relative) a procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat la data de 10.07.2022, întrucât din cuprinsul acestuia lipsește semnătura martorului asistent.
Reiterând aspectele vizând neconcordanța datei menționate pe cuprinsul procesului-verbal de recoltare a mostrelor biologice cu data săvârșirii faptei, recurentul a susținut că, în opinia sa, există suspiciunea că organul de cercetare penală a falsificat probe, iar instanța de apel nu a sancționat acest lucru, pronunțând o hotărâre nelegală.
A învederat că, în faza de cameră preliminară, judecătorul a solicitat parchetului să comunice dacă a fost înregistrată la unitatea de parchet sau la unitatea de poliție vreo cerere a apărătorului ales prin care a solicitat participarea la efectuarea actelor de urmărire penală; să depună la dosar, dacă există, buletinul inițial de analiză toxicologică, despre care s-a susținut că a fost returnat SJML Argeș; să atașeze, în original, cererea de analiză regăsită la fila 17 d.u.p., procesul-verbal de recoltare mostre biologice, regăsit la fila 19, buletinul inițial de analiză toxicologică aflat la fila 20, precum și procesul-verbal modificat de recoltare mostre biologice, regăsit în copie xerox la fila 24 d.u.p.
Parchetul a răspuns doar parțial solicitărilor judecătorului de cameră preliminară, conform înscrisului depus la data de 08.03.2024. În aceste condiții, recurentul a susținut că instanța de apel trebuia să constate că acuzația procurorului nu este susținută de probe, a căror legalitate trebuia analizată din oficiu.
Față de motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii, recurentul a considerat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.01.2025 sub numărul x/216/2023.
La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C.proc.pen. că procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C.proc.pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 C.proc.pen., pentru următoarele considerente:
Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și la cazurile de casare.
Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) C.proc.pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și 6, art. 437 și art. 438 din același cod.
Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C.proc.pen., a fost atacată cu recurs în casație decizia penală nr. 1193/A din 16 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de apel.
Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termenul legal prevăzut de art. 435 C.proc.pen., de către A, persoană care, având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C.proc.pen., iar în urma exercitării apelului de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.
De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a, b și d C.proc.pen., întrucât cuprinde numele și prenumele, domiciliul recurentului A, hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura sa.
Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație, în ceea ce privește condiția cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., se constată că recurentul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C.proc.pen. potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi atacate atunci când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”, respectiv atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Cu titlu de principiu, în ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., Înalta Curte amintește că indicarea unui caz de casare nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație, fiind necesar a se prezenta motive care să-l susțină, cel puțin în aparență.
Procedând la verificarea incidenței cazurilor de casare invocate, se reține că, pct. 7 al art. 438 alin. (1) C.proc.pen. vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere decât cea penală, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Deopotrivă, în temeiul cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct.12 C.proc.pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile ce țin de legalitatea pedepsei principale, a pedepselor complementare, accesorii și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal.
Or, criticile formulate de recurentul inculpat cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală și a probelor administrate în cursul urmăririi penale nu se circumscriu nici măcar formal, cazurilor de casare invocate prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C.proc.pen. sau altor cazuri de casație dintre cele prevăzute expres și limitativ de legiuitor.
Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii actului de sesizare a instanței, înlăturării unor mijloace de probă sau remedierii inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă fapta, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situația de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de instanța de apel.
Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C.proc.pen. cu alte cuvinte, pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.
Prin urmare, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazurilor de casare indicat expres - art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C.proc.pen. și nici a altui caz de casare dintre cele reglementate limitativ de art. 438 alin. (1) C.proc.pen., cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., nu este îndeplinită.
În acest sens, Înalta Curte mai subliniază că, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurentul inculpat trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situație ce nu se regăsește în cauza de față.
În raport de împrejurarea că, în cauză, cererea de recurs în casație nu respectă cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., Înalta Curte apreciază redundantă examinarea cererii de suspendare a deciziei instanței de apel, formulată în conformitate cu art. 441 alin. (1) C.proc.pen.
Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C.proc.pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1193/A din data de 16 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești –Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1193/A din data de 16 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești –Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 februarie 2025.