Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală la data de 11.02.2024, petentul A a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/64/2024* al Curții de Apel Brașov – Secția penală, pentru că există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor ar fi afectată.
În motivarea cererii, a arătat că, într-un alt dosar, nr. y/64/2024, acesta a invocat aceeași excepție de neconstituționalitate cu privire la același text de lege ca și în prezenta cauză, în ambele dosare existând identitate de părți și de obiect, iar la soluționarea prezentei cauze, face parte un judecător care a soluționat dosarul nr. y/64/2024.
De asemenea, persoana vătămată din dosarele x/64/2024* și y/64/2024 are calitatea de președinte al Tribunalului Brașov, calitate care a determinat toți judecătorii din cadrul acestei instanțe să formuleze declarații de abținere.
Petentul a mai arătat că în prezent, cauza se află pe rolul Curții de Apel Brașov, care se află în aceeași localitate cu Tribunalul Brașov, existând astfel riscul ca în cadrul acestei instanțe să lucreze persoane cu diverse grade de rudenie cu persoana vătămată, sau între ele. Mai mult, apreciază petentul, între Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov ar exista o legătură directă și de subordonare ierarhică, existând astfel o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor ar fi afectată.
Potrivit art. 72 alin. (6) Cod procedură penaălă au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Brașov – Secția penală și pentru cauze cu minori.
În informarea transmisă, Curtea de Apel Brașov – Secția penală, după ce a prezentat parcursul cauzei aflată pe rolul său, a apreciat că au fost asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a cauzei, nefiind evidențiate aspecte din care să rezulte că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită.
Analizând cererea de strămutare formulată de petent, Înalta Curte constată următoarele:
Cauza a cărei strămutare se solicită are ca obiect recursul privind excepția de neconstituționalitate declarat de către inculpatul A împotriva încheierii nr. 33/04.12.2024 pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. x/64/2024*. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna ca urmare a admiterii sesizării Tribunalului Brașov de desemnare a altei instanțe pentru soluționarea dosarului nr. x/197/2024/a1, având ca obiect contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii din data de 17.09.2024 pronunțate de Judecătoria Brașov în dosarul x/197/2024/a1, ca urmare a admiterii declarațiilor de abținere a tuturor magistraților judecători ai secției penale din cadrul Tribunalului Brașov.
Potrivit art. 71 C. proc. pen., „Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.”
Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.
Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”. În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).
Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO, în sensul, că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă.” (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).
Înalta Curte constată că afirmațiile petentului A referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor, nu sunt susținute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității judecătorilor din cadrul Curții de Apel Brașov – Secția penală.
Suspiciunea exprimată de către petentul A cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Brașov – Secția penală, raportat la calitatea persoanei vătămate de președinte al Tribunalului Brașov nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei. Nemulțumirile petentului astfel cum au fost exprimate în cererea formulată, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent.
Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petentul A nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov – Secția penală și în aceste condiții, nu se poate reține că la nivelul acestei instanțe nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.
Înalta Curte reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)
Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
Pe de altă parte, argumentele prezentate de petent au un caracter general, încadrându-se doar la nivel formal în temeiurile prevăzute de art. 71 C. proc. pen., motiv pentru care se apreciază că nu conțin elemente de natură a indica o posibilă afectare a imparțialității judecătorilor instanței.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 71 C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov – Secția penală, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cererea petentului nefiind justificată.
În consecință, conform art. 74 C. proc. pen., va respinge, ca neîntemeiată, cererea de strămutare formulată de petentul A.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A, privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/64/2024* al Curții de Apel Brașov – Secția penală.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2025.