Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 15/F din data de 27 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a rap. la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în consecință:
S-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din 15 decembrie 2023 pronunțată de Landesgericht Feldkirch (Austria), definitivă la data de 11 iunie 2024, prin care A a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a dispus transferarea condamnatei A într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare.
S-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 15.12.2023 la 05.02.2024 și perioada executată de la data de 12.08.2024 la zi.
În baza art. 16 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile constând în onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în cuantum de 1163 lei, a fost lăsat în sarcina statului.
****
La data de 7 februarie 2025, Curtea de Apel București a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul nr. x/2/2024, în vederea soluționării apelului formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 15/F din data de 27 ianuarie 2025 pronunțată în acesta.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, la aceeași dată (7 februarie 2025), sub nr. x/2/2024, fiind repartizată aleatoriu completului C10, cu termen de judecată la data de 13 februarie 2025.
La termenul fixat, constatând că pe formularul „dovadă de comunicare a hotărârii” înaintate de autoritățile austriece (fila 3 din dosarul de apel), persoana condamnată A a bifat atât căsuța „Declar apel”, cât și căsuța „Nu declar apel”, Înalta Curte a amânat cauza la data de 13 martie 2025, în vederea efectuării unei adrese către autoritățile judiciare din Austria pentru a se comunica dacă persoana condamnată a declarat sau nu apel împotriva sentinței penale nr. 15/F din data de 27 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală.
Urmare diligențelor instanței supreme, la data de 20 februarie 2025, autoritățile judiciare austriece au transmis dovada de comunicare, la aceeași dată, a sentinței penale nr. 15/F din data de 27 ianuarie 2025 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală către persoana condamnată A, în care aceasta a bifat căsuța „Nu declar apel” (filele 41-43 dosar apel).
La data de 13 februarie 2025, Curtea de Apel București a înaintat la dosarul cauzei, ca urmă, apelul declarat, la data de 12 februarie 2025, de apărătorul ales al persoanei condamnate A, avocat B, împotriva sentinței penale sus-menționate.
Ca urmare, la termenul din 13 martie 2025, Înalta Curte a pus în discuție existența unei manifestări valabile de voință a apelantei persoane condamnate de a menține prezenta cale de atac, concluziile asupra acestei chestiuni formulate de apărătorul desemnat să acorde asistență juridică din oficiu apelantei și de reprezentantul Ministerului Public fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.
În contextul prezentat, evaluând actele sus-menționate, încheiate atât personal, cât și prin apărător ales, de persoana condamnată A, Înalta Curte constată că înscrisul semnat de parte, în fața autorităților judiciare din Austria, la data de 20 februarie 2025, în care a menționat că nu declară apel împotriva sentinței penale nr. 15/F din data de 27 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, are, în contextul particular al cauzei, semnificația neechivocă a unei retrageri a apelului ce formează obiectul prezentei cauze.
În acest sens, constată sub un prim aspect că, în condițiile în care, din conținutul dovezii de comunicare a hotărârii din 5 februarie 2025 rezultă, aparent, că persoana condamnată A ar fi bifat atât căsuța „Declar apel”, cât și căsuța „Nu declar apel”, acest înscris nu poate constitui expresia neechivocă a voinței persoanei condamnate de a apela hotărârea primită.
În schimb, dovada de comunicare a hotărârii din 20 februarie 2025, în care persoana condamnată a bifat în mod cert doar căsuța „Nu declar apel”, dovedește, dincolo de orice dubiu, manifestarea sa de voință de a nu continua exercitarea prezentei căi de atac declarate de avocat, manifestare care prevalează în raport cu cea exprimată de apărătorul ales al părții, autor al cererii de apel din data de 12 februarie 2025.
Manifestarea de voință a persoanei condamnate A de a nu formula apel împotriva hotărârii primei instanțe a intervenit, însă, după înregistrarea dosarului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în apel, astfel încât ea are, în mod neechivoc, semnificația unei retrageri a căii de atac declarate de avocatul ales. Această manifestare de voință a persoanei condamnate îmbracă forma unei declarații consemnate într-un proces-verbal de către administrația locului de detenție unde este încarcerată pe teritoriului Austriei, fiind respectate exigențele art. 415 alin. (1) C. proc. pen., care completează dispozițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2002, în condițiile art. 7 din același act normativ raportat la art. 24 din Legea nr. 255/2013.
Ca urmare, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal, ale cărui norme completează dispozițiile legii speciale, Înalta Curte va lua act de retragerea apelului declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 15/F din data de 27 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală.
Urmare acestei soluții, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta persoană condamnată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta persoană condamnată, în cuantum de 1108 lei, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea apelului declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 15/F din data de 27 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală.
Obligă apelanta persoană condamnată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta persoană condamnată, în cuantum de 1108 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2025.