Asupra apelului de față, constată următoarele:
1. Prin sentința penală nr. 222 din data de 15 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, în temeiul art. 172 alin. (7) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și, în consecință:
S-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. II K 88879/2023 din 01.02.2024, rămasă definitivă la data de 30.04.2024, pronunțată de Tribunalul Districtual din Ptuj (Slovenia), privind pe persoana condamnată A, aflată în stare de detenție în statul emitent.
S-a dispus executarea în România a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate persoanei condamnate A, prin sentința penală recunoscută, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului statului, prev. de alin. (6) în legătură cu alin. (3) al art. 308 C. pen. din Slovenia, cu aplic. alin. (2) al art. 20 C. pen. din Slovenia, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a și b) C. pen.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare perioada în care persoana condamnată a fost arestată preventiv sau s-a aflat în executarea pedepsei, începând din data de 01.12.2023 la zi.
În temeiul art. 172 alin. (8) teza finală din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 555 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.
În temeiul art. 172 alin. (8) teza I din Legea nr. 302/2004 s-a dispus comunicarea hotărârii definitive către autoritatea competentă a statului emitent și către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
S-a dispus informarea autorității judiciare emitente cu privire la începutul și sfârșitul perioadei eliberării înainte de termen sau condiționate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în procedură au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 04.11.2024, sub nr. x/33/2024, în conformitate cu art. 165 și urm. din Legea nr. 302/2004, s-a înaintat cererea de cooperare judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Slovenia privind transferarea persoanei condamnate A dintr-un penitenciar din Republica Slovenia, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă aplicat acesteia în statul solicitant.
În cuprinsul solicitării s-a arătat că prin sentința penală nr. II K 88879/2023 din 01.02.2024, rămasă definitivă la data de 30.04.2024, pronunțată de Tribunalul Districtual din Ptuj, A a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului statului, prev. de alin. (6) în legătură cu alin. (3) al art. 308 C. pen. din Slovenia, cu aplic. alin. (2) al art. 20 C. pen., aplicându-i-se și pedeapsa complementară a expulzării de pe teritoriul Republicii Slovenia, cu interdicția de intrare pe o perioadă de 5 ani.
În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei condamnate că, împreună cu alți complici necunoscuți, participând cu bună știință la săvârșirea infracțiunii, în schimbul unei plăți, a trecut în mod fraudulos peste frontiera de stat cetățeni străini, care nu aveau permise de intrare și ședere în Republica Slovenia.
S-a mai reținut că persoana condamnată îi transporta pe cetățenii străini pe teritoriul țării, punându-le în pericol viața sau sănătatea. Astfel, în dimineața zilei de 01.12.2023, cu autoturismul personal marca (...), tip (...), cu numărul de înmatriculare (...), conform unei înțelegeri cu traficanți încă neidentificați, cărora străinii le promiseseră o plată în avans în suma de 20.000,00 EUR pentru întreaga călătorie ilegală din Turcia, care urma să fie plătită la sosirea lor în țara de destinație - Italia, A a ajuns în locul precis convenit din Zagreb. Aici, în scopul de a-i transporta peste teritoriul Republicii Slovenia, în Republica Italia, A a luat în vehicul trei adulți și trei minori, cetățeni ai Turciei, care nu aveau permise corespunzătoare de intrare și ședere în Republica Slovenia și în celelalte țări ale Uniunii Europene, după care, împreună cu ei în vehicul, urmând instrucțiunile transmise de complici necunoscuți pe telefonul mobil, s-a deplasat până la frontiera dintre Croația și Slovenia și apoi, în jurul orei 12:05, în afara punctului de trecere a frontierei, pe un drum local, prin locul de trecere din localitatea Meje. În acest mod, în vehiculul menționat anterior, i-a transportat pe străini peste frontiera de stat din Republica Croația în Republica Slovenia, iar apoi pe teritoriul acestei ultime țări până când, în localitatea Dolane, au fost opriți de polițiști. Prin acest fapt a pus în pericol viața sau sănătatea cetățenilor străini întrucât a transportat șase persoane într-un vehicul înregistrat pentru cinci persoane. Practic, cinci străini erau înghesuiți pe bancheta din spate, dintre care trei erau copii, care nu se aflau în scaune omologate pentru copii, ci doi dintre aceștia stăteau, fără centuri de siguranță puse, în brațele a doi cetățeni străini, iar unul dintre ei stătea între cei doi.
S-a mai arătat, punctual, că: din certificatul prev. de art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de autoritățile din Republica Slovenia la data de 12.08.2024, rezultă că numitului A s-a aflat în stare de detenție preventivă începând cu data de 01.12.2023, iar executarea efectivă a pedepsei a început-o la data de 21.05.2024; persoana condamnată a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului; în urma verificărilor efectuate de parchet, conform art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, au rezultat următoarele: executarea hotărârii judecătorești străine în România nu ar fi contrară principiului ne bis in idem, deoarece din verificările efectuate nu rezultă că sus-numitul ar fi fost condamnat în România pentru faptele de mai sus; persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care au fost pronunțate hotărârile judecătorești străine, așa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date Ecris Global Persons Search; persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină, așa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date Ecris Global Persons Search; nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.
În fața Curții de Apel Cluj, persoana condamnată a fost reprezentată de un apărător ales, care a formulat concluzii de admitere a cererii autorităților judiciare slovene, confirmând faptul că partea și-a exprimat acordul pentru a fi transferată în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Analizând cererea cu care a fost sesizată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a reglementărilor în materie, curtea a constatat că autoritățile judiciare din Slovenia au solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. II K 88879/2023 din 01.02.2024, rămasă definitivă la data de 30.04.2024, pronunțată de Tribunalul Districtual din Ptuj, prin care a fost condamnat cetățeanul român A, atașând în acest sens certificatul menționat la art. 4 din Decizia-Cadru a Consiliului nr. 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008, în cuprinsul căruia s-a precizat că: persoana condamnată se află în statul emitent, urmând a fi transferată în statul de executare; aceasta a fost prezentă la judecata care s-a finalizat prin pronunțarea sentinței anterior menționate și a fost de acord cu transmiterea hotărârii și a certificatului; A a fost supus măsurilor preventive privative de liberate din data de 01.12.2023, ora 12:15, fiind în executarea pedepsei începând din data de 21.05.2024.
În contextul prezentat, evaluând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin prisma dispozițiilor art. 171 și următoarele din Legea nr. 302/2004, curtea a constatat îndeplinite condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004, sens în care a reținut, punctual: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie începând cu data de 30.04.2024; fapta pentru care a fost condamnat A ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a și b) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani închisoare; având în vedere că durata pedepsei privative de libertate aplicate numitului A nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea corelativă, nu sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (8) lit. b din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară adaptarea pedepsei aplicate prin hotărârea solicitată a fi recunoscută în cauză; persoana condamnată are cetățenie română și domiciliul legal în România; persoana condamnată și-a exprimat acordul să execute pedeapsa în România; nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.
Sub acest din urmă aspect, a constatat că: executarea în România a hotărârii de condamnare nu ar fi contrară principiului ne bis in idem deoarece din cazierul judiciar al numitului A nu rezultă că ar fi fost condamnat în România ori în alt stat pentru fapta descrisă mai sus, dar nici că ar fi cercetat penal în România pentru aceeași infracțiune; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată; nu se poate reține că pedeapsa ar fi fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române ori că, potrivit acesteia, a intervenit prescripția executării pedepsei; nu a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte asemenea cazuri prevăzute de lege.
Pentru argumentele prezentate, instanța a dispus admiterea cererii cu care a fost sesizată, procedând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.
****
Împotriva sentinței penale sus-menționate, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, la data de 19 februarie 2025, sub nr. x/33/2024.
La termenul fixat în cauză, 27 februarie 2025, apreciind necesară efectuarea unei adrese către autoritățile judiciare slovene pentru a-și exprima în mod clar opinia cu privire la o eventuală retragere a certificatului, având în vedere relațiile transmise la dosar de acestea, din care ar rezulta că nu ar mai fi susținută cererea formulată, întrucât persoana condamnată și-a retras consimțământul la transfer, chiar dacă împotriva acesteia este emis ordin de expulzare, Înalta Curte a amânat cauza la data de 13 martie 2025, în vederea obținerii informațiilor sus-menționate.
La data de 5 martie 2025, autoritățile judiciare slovene au comunicat Înaltei Curți că procedura transferării persoanei condamnate A este oprită, învederând că aceasta și-a retras consimțământul la transfer și că urmează a fi eliberată condiționat la data de 31 martie 2025.
La termenul din 13 martie 2025, apărătorul desemnat din oficiu și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii asupra apelului, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
Examinând apelul formulat de persoana condamnată A pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a-l admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, care este transpusă în dreptul intern în titlul VI din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat „Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană”, transmiterea de către statul emitent (stat membru a Uniunii Europene care a transpus Decizia-cadru menționată) a certificatului prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru, alături de hotărârea judecătorească ce se solicită a fi pusă în executare, constituie o condiție de declanșare a procedurii prevăzute de dispozițiile art. 162 și următoarele din Legea nr. 302/2004 - lipsa sau caracterul incomplet al certificatului reprezentând temei de nerecunoaștere și de neexecutare a hotărârii.
Deopotrivă, certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru reprezintă și o condiție de asigurare a funcționalității și finalității procedurii, retragerea acestuia constituind, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, temei de respingere a cererii statului emitent, ca nesusținută, în situația în care cererea nu a fost soluționată definitiv de instanțele naționale sau de anulare a mandatului de executare, în situația prevăzută de art. 166 alin. (13) lit. a din Legea nr. 302/2004, așa cum, de altfel, s-a statuat constant în practica instanței supreme.
În incidența considerațiilor anterior prezentate, se constata că aspectele comunicate de autoritățile judiciare slovene prin adresa din 5 martie 2025 (aflată la fila 26 dosar apel), în sensul că procedura transferării persoanei condamnate A este oprită, întrucât aceasta și-a retras consimțământul de a fi transferată, urmând a fi eliberată condiționat la data de 31 martie 2025, echivalează cu manifestarea de voință a statului emitent de retragere a certificatului prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008. emis la 12 august 2024, transmis autorităților judiciare române împreună cu sentința penală nr. II K 88879/2023 din 1 februarie 2024, rămasă definitivă la data de 30 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Districtual din Ptuj.
Prin urmare, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 166 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, va admite apelul declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 15 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, va desființa sentința penală apelată și, rejudecând, va respinge, ca nesusținută, cererea autorităților judiciare slovene.
Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1108 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 15 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori.
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând, respinge, ca nesusținută, cererea autorităților judiciare slovene.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1108 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2025.