Deliberând asupra cererii formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2/2024 al Curții de Apel București, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04.12.2024, petentul A a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2/2024 al Curții de Apel București pentru motivul că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată.
În cererea scrisă, petentul a susținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a falsificat înregistrări care au legătură cu dosarul nr. x/3/2022, la instrumentarea acestei cauze, s-au făcut abuzuri, martora din dosarul nr. x/2/2024 a declarat că acesta are dreptate, susținând, totodată, că probele au fost falsificate de către domnul procuror B din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X.
Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel București care au fost transmise la dosarul cauzei.
În informațiile transmise s-a menționat obiectul cauzei pentru care se solicită strămutarea, respectiv plângerea formulată de numitul A împotriva ordonanțelor nr.x/158/P/2024 și nr. x/II-2/2024 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a apreciat că motivele invocate de petent, nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate și neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părților, lipsind, totodată, orice indiciu cu privire la o potențială tulburare a ordinii publice
În acest sens, s-a menționat că evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împrejurare sau circumstanță obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparțialității judecătorilor Curții de Apel București, calitatea părților nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiție, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exercitarea vreunei presiuni asupra magistraților învestiți cu soluționarea cauzei, fiind prezervate toate garanțiile de independență și imparțialitate a acestora.
Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa oricărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.
În consecință, s-a considerat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât s-a apreciat că nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.
Examinând cererea formulată de petentul A în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea.
Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.
La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din motive care țin de împrejurările cauzei ori calitatea părților. Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Neîncrederea în felul în care ar fi îndeplinite atribuțiile de serviciu ar zdruncina autoritatea hotărârilor și ar submina prestigiul organelor judiciare și al justiției. Astfel, cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.
Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.
Suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite față de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.
Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței.
Motivele temeinice care pot susține o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - judecătorii, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.
Raportat la cele ce preced care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluționată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 71 C. proc. pen., astfel că, nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
În speță, din cuprinsul motivelor scrise expuse de petentul A rezultă că acesta reclamă faptul că la Curtea de Apel București nu va beneficia de judecarea cauzei în condiții de imparțialitate, întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a falsificat înregistrări care au legătură cu dosarul nr. x/3/2022, fiind făcute abuzuri în instrumentarea acestei cauze, iar probele au fost falsificate de către domnul procuror B, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X.
Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că, la nivelul instanței față de care au fost formulate criticile anterior menționate, nu există un climat neprielnic sau o ambianță defavorabilă desfășurării normale a procesului penal privind petentul A, argumentele aduse de acesta în sprijinul cererii de strămutare nu justifică temerea sa în ceea ce privește imparțialitatea instanței, constatându-se că se invocă lipsa de imparțialitate a judecătorilor fără un suport probatoriu.
Așadar, Înalta Curte constată că aspectele expuse în fața instanței nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea judecătorilor de la instanța pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2/2024 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, nefiind invocate și nici identificate date ori informații apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toți magistrații Curții de Apel București a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanță independentă și imparțială.
Or, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen., atâta timp cât nu au fost invocate și nici identificate elemente obiective care să genereze suspiciuni asupra imparțialității tuturor magistraților Curții de Apel București împrejurările învederate de petent, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii, nu pot conduce la admiterea cererii de strămutare.
Înalta Curte subliniază, în acest context, că, odată învestită cu soluționarea unei cauze, instanța este îndrituită să ia toate măsurile procesuale pe care le consideră necesare pentru buna administrare a actului de justiție, pentru aflarea adevărului și pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, iar judecătorii au obligația de a decide în mod obiectiv și liberi de orice influențe asupra cauzelor repartizate.
În concluzie, având în vedere motivele invocate de petentul A, dar și informațiile furnizate de către Curtea de Apel București, Înalta Curte apreciază că la nivelul acestei instanțe sunt asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a dosarului nr. x/2/2024, nefiind elemente pentru a se putea considera că prin judecarea acestei cauze s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2/2024 al Curții de Apel București.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2/2024 al Curții de Apel București.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2024