Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 15 din data de 20.03.2025 a Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/45/2025, în baza art. 341 alin. (6) lit. a teza finală C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A împotriva ordonanței procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din data de 01.08.2024, emisă în dosarul nr. x/259/P/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 30.12.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., cu ref. la art. 451 alin. (2), art. 453 alin. (1), cu aplic. art. 2 alin. (2) C. proc. civ., a fost obligată petenta să achite intimatului B suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat (parțial), conform chitanței seria EBC nr. 66 din 04.02.2025.
S-a luat act că intimata C a precizat că va solicita cheltuieli judiciare pe cale separată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, că analiza probatoriului administrat în cauză a relevat faptul că testamentul defunctului D, autentificat de către notarul public C prin încheierea nr. 1553/23.05.2013, a fost întocmit la un notar public competent, respectându-se dispozițiile legale, existând cererea formulată de D, nota olografă prin care D arată că dorește să dispună prin testament de întreaga avere mobilă și imobilă în favoarea soției sale E, cartea de identitate a numitului D seria (...) nr. (...), precum și adeverința medicală din care rezultă că D nu are boli cronice sau psihice și poate semna acte notariale.
În baza acestui testament întocmit în anul 2013, notarul public B a emis, cu respectarea dispozițiilor legale, după decesul defunctului D și în lipsa moștenitorilor rezervatari, certificatul de legatar nr. x/12.08.2020, privind pe moștenitoarea E.
În ceea ce privește pe intimatul avocat F, s-a reținut că, în cuprinsul plângerii penale, petenta a susținut că, în dosarul civil nr. x/245/2010, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, ar fi fost comise o serie de încălcări de procedură care ar fi condus la pronunțarea sentinței civile nr. 9023/2011 din 11.05.2011, prin care numitul D ar fi obținut întreg imobilul din mun. Iași, str. (...), jud. Iași, hotărâre care, în opinia petentei, ar fi nelegală, iar respectivul dosar ar fi o înscenare a avocatului.
Or, în cursul urmăririi penale, nu au rezultat probe sau indicii cu privire la implicarea intimatului avocat F în dosarul civil nr. x/245/2010.
S-a reținut că aspectele privind motivul întocmirii testamentului de către D și a desemnării unui legatar universal în persoana soției sale E au o natură civilă, iar nu un caracter penal, instanța civilă urmând să soluționeze eventualele litigii dintre numita A și E.
Fiind efectuate verificări, au fost identificate mai multe dosare civile (x/245/2019, x/245/2021 și y/245/2021), având ca obiect succesiune partaj/succesiune constatare calitate moștenitor unic/partaj judiciar ieșire din indiviziune - revizuire sentință civilă nr. x/11/05.2011, în care numita A are calitate de reclamantă, iar E calitatea de pârâtă. În toate aceste cauze civile, instanța civilă a respins acțiunile formulate de numita A.
Raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, s-a reținut că, în cauză, nu au rezultat probe care să conducă la concluzia că notarii publici C, pe parcursul desfășurării atribuțiilor de serviciu, cu ocazia întocmirii testamentului numitului D în anul 2013, și B, pe parcursul desfășurării atribuțiilor de serviciu, cu ocazia întocmirii certificatului de legatar universal nr. x/12.08.2020, privind pe moștenitoarea E, ar fi încălcat, cu intenție, dispozițiile legale, săvârșind infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., și fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (l) C. pen., motiv pentru care s-a dispus soluția de clasare, raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a Cod de procedură penală, întrucât faptele nu există.
A reținut judecătorul de cameră preliminară că, în mod corect, s-a apreciat că faptele sesizate nu au putut fi confirmate în cauză, cercetările penale efectuate și evaluarea datelor strânse în cauză neputând confirma existența unor indicii de comitere a faptelor sesizate.
Din evaluarea ansamblului materialului probator administrat în cauză s-a apreciat că intimații au efectuat activitățile profesionale impuse de funcțiile acestora, analiza actelor dosarului relevând, contrar susținerilor petentei, că acuzațiile formulate la adresa acestora sunt pure speculații, fără fundament probator.
În opinia judecătorului de cameră preliminară, nemulțumirile petentei vizează, în fond, modul de soluționare a litigiilor în care este interesată, finalizate cu soluții pe care nu le acceptă, aspecte care au făcut însă obiectul căilor de atac specifice în materie civilă.
Divergențele de opinie în privința aspectelor civile ale cauzei puteau (și au făcut) obiectul discuțiilor contradictorii în cadrul dosarelor civile, finalizate în mod definitiv și irevocabil cu soluțiile menționate. Faptul că petenta este nemulțumită de această soluție nu determină, în opinia judecătorului de la instanța de fond, înlăturarea autorității de lucru judecat, hotărârile judecătorești prezumându-se că exprimă adevărul, demersul judiciar al petentei încercând, în realitate, să repună în discuție, prin mijloace aparent legale, probleme tranșate definitiv și irevocabil de către instanțe.
S-a reținut că organele de urmărire penală, potrivit principiului legalității și aflării adevărului, au procedat la realizarea unei anchete efective care a fost în măsură să lămurească toate împrejurările faptice.
Totodată, s-a mai reținut că, din ansamblul probatoriului administrat în cauză nu a putut fi însă dovedită existența vreunei suspiciuni cu privire la comiterea de către intimați a vreunei infracțiuni dintre cele sesizate, aserțiunile petentei nefiind confirmate.
Deopotrivă, s-a apreciat că ansamblul aspectelor reclamate de petentă, în fond, pure speculații pe tema unor împrejurări lămurite pe baza probelor administrate, și pe care petenta le-a invocat în situații în care nu sunt incidente și cărora petenta le-a dat interpretarea sa proprie, în susținerea poziției sale, au fost examinate corespunzător de procuror prin prisma probatoriului indicat și/sau administrat din oficiu.
S-a mai reținut că simplul dezacord al petentei cu privire la soluția de clasare dată față de intimați sau cu privire la argumentele juridice care au fundamentat soluția, simpla presupunere subiectivă a petentei cu privire la comiterea de către intimați a faptelor sesizate, nu sunt de natură, în lipsa unor indicii decelate sub aspect obiectiv și subiectiv, să reprezinte temeiuri pentru inculparea acestora.
În plus, judecătorul de cameră preliminară a reținut că susținerile petentei sunt pure speculații, neconfirmate de niciun mijloc de probă administrat în cauză, aspectele prezentate de acesta fiind nefondate din perspectiva ansamblului acțiunilor desfășurate de intimați și care se circumscriu obiectului și sferei licite.
În contextul celor anterior expuse, lămurindu-se cauza sub toate aspectele, s-a apreciat că nu există motive de infirmare a soluțiilor adoptate în cauză, acestea fiind legale și temeinice, analiza procurorului de caz și a procurorului ierarhic superior nefiind în niciun caz formală, doar pentru că aceștia nu au ajuns la soluția pe care petenta o viza.
****************************************************************
Împotriva încheierii nr. 15 din 20.03.2025 a Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/45/2025, a formulat contestație A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală la 03.04.2025, sub nr. x/45/2025.
La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că hotărârea împotriva căreia s-a fost formulat contestație este definitivă.
Analizând cu prioritate excepția inadmisbilității căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen. „persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.
Totodată, conform art. 341 alin. (6) Cod de procedură penală, „În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; b) admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală; c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea”, iar în alin. (8) al art. 341 Cod de procedură penală se stipulează că „Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a, b) și d) și alin. (71) este definitivă”.
Prin urmare, atâta timp cât legiuitorul a prevăzut expres că încheierea prin care plângerea a fost respinsă, în cazul dat ca nefondată, este definitivă, devine inadmisibilă calea de atac promovată de contestatoarea A, întrucât a fost exercitată împotriva unei hotărâri nesusceptibile a fi supusă contestației.
Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Așadar, în cauză, contestatoarea A a formulat prezenta cale de atac împotriva unei încheieri definitive, prin care a fost respinsă, ca nefondată, o plângere formulată împotriva unei ordonanțe de clasare.
Astfel cum s-a menționat deja, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A împotriva încheierii penale nr. 15 din data de 20.03.2025 a Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/45/2025.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A împotriva încheierii penale nr. 15 din data de 20 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/45/2025.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 23 aprilie 2025.