Şedinţa publică din data de 09 octombrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65 din data de 22 august 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut hotărârea penală nr. B480-24 din 19.04.2024 a Tribunalului de Primă Instanţă Skaraborg, definitivă la data de 10.05.2024, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea a trei infracţiuni, ce au corespondent în C. pen. român în infracţiunile de acces ilegal la un sistem informatic, operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzute de art. 360, 365, 311 din C. pen. şi a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) şi art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, durata în care persoana transferabilă A. a fost arestată preventiv şi în detenţie, începând cu data de 31.01.2024 până la zi.
În baza art. 169 din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că persoana transferabilă beneficiază de regula specialităţii.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bacău a reţinut că la data de 12.08.2024, s-a înregistrat pe rolul său, referatul nr. x/2024 din 07.08.2024 prin care procurorul a sesizat instanţa în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. B480-24 din 19.04.2024 a Tribunalului de Primă Instanţă Skaraborg, definitivă la data de 10.05.2024.
Examinând sesizarea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4-8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce in cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, care impun pedepse sau măsuri privative de libertate in scopul executării lor in Uniunea Europeană, transpusă în legislaţia internă prin Legea nr. 302/2004.
S-a arătat că din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Deciziei- cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, rezultă că prin sentinţa penală nr. B480-24 din 19.04.2024 a Tribunalului de Primă Instanţă Skaraborg, definitivă la data de 10.05.2024, persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea a trei infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 3, 11 cap. 23, cap. 9 art. 3 din C. pen. din Suedia, fapte constând în următoarele: în data de 21.12.2023, a montat un echipament de skimming pe automatul de alimentare cu combustibil din B. din municipiul Vara, după care a alimentat cu combustibil şi a folosit cele 5 carduri ale căror date au fost copiate prin skimming pentru plata carburantului, cauzând un prejudiciu în valoare de 222924,33 coroane; în data de 09.01.2024 a montat un echipament de skimming pe automatul de alimentare cu combustibil din B. din municipiul Uddevalla, după care în perioada 09- 11.01.2024 a alimentat cu combustibil şi a folosit cele 8 carduri ale căror date au fost copiate prin skimming pentru plata carburantului, cauzând un prejudiciu în valoare de 198102,04 coroane; în data de 31.01.2024, a montat un echipament de skimming pe automatul de alimentare cu combustibil din B. din municipiul Vara, pentru copierea datelor de carduri în vederea utilizării acestora ulterior pentru plata carburantului, acţiunea fiind întreruptă de intervenţia organelor de urmărire.
S-a reţinut că aceste trei infracţiuni au corespondent în C. pen. român în infracţiunile de acces ilegal la un sistem informatic, operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzute de art. 360, 365, 311 din C. pen.
Instanţa a mai constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi Decizia - cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 155 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
De asemenea, s-a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenţia europeana asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil.
Persoana transferabilă A. nu şi-a dat consimţământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, însă faţă de aceasta s-a dispus expulzarea din Suedia, cu interdicţia de a reveni pe timp de cinci ani în acest stat, devine incident la speţă cazul în care nu este necesar consimţământul persoanei condamnate pentru executarea pedepsei în România, potrivit art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004.
S-a mai reţinut că din conţinutul certificatului reiese că cetăţeanul român A. a fost prezent personal la procesul în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, a cărei recunoaştere se solicită, fiindu-i respectate drepturile procesuale.
Din verificările făcute a rezultat că cetăţeanul român A. nu a fost cercetat/judecat pentru infracţiunile vizate de prezenta cerere formulată de autorităţile judiciare suedeze de către autorităţile judiciare din România, prin urmare nu se constată că executarea hotărârii judecătoreşti în România ar fi contrară principiului "ne bis in idem".
De asemenea, Curtea a constatat că nu este incident nici unul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.
Referitor la situaţia executării pedepsei, s-a constatat că persoana condamnată a fost arestată preventiv, începând cu data de 31.01.2024 până la zi.
Împotriva sentinţei penale nr. 65 din data de 22 august 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat apel persoana condamnată A..
Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.
De asemenea, potrivit art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: hotărârea este definitivă şi executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; persoana condamnată are cetăţenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.
Conform prevederilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când: a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României; c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei; g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege.
Raportând textele anterior menţionate la cauza dedusă judecăţii, se constată că, prin sentinţa nr. B480-24 din 19.04.2024, Tribunalul de Primă Instanţă Skaraborg a dispus condamnarea persoanei transferabile A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea a trei infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 3, 11 cap. 23, cap. 9 art. 3 din C. pen. din Suedia.
Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, sentinţa penală pronunţată de instanţa din Suedia, la data de 19.04.2024 a rămas definitivă în data de 10.05.2024.
Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzute de art. 360, art. 365 şi art. 311 din C. pen.
În ceea ce priveşte consimţământul condamnatului la transferare, se constatată că aceasta nu şi-a exprimat acordul pentru transferul în România. Instanţa de control judiciar aminteşte că nu este necesar consimţământul atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Se constată că apelantul A. este cetăţean român, iar din documentele transmise de autorităţile străine rezultă că autorităţile suedeze au dispus expulzarea din Suedia, cu interdicţia de a reveni pe timp de cinci ani în acest stat.
Verificând motivele ce conduc la refuzul recunoaşterii şi executării stabilite în actul normativ evocat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză. Astfel, din fişa de cazier şi datele de la dosar, nu rezultă că numitul A., ar mai fi fost condamnat, în România sau într-un alt stat, pentru aceleaşi infracţiuni şi acesta nici nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală.
În consecinţă, considerând întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a hotărârii definitive pronunţate de autoritatea judiciară străină, astfel cum şi prima instanţă a reţinut, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana transferabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 65 din data de 22 august 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana transferabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 65 din data de 22 august 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 octombrie 2024.