Şedinţa publică din data de 04 februarie 2025
Deliberând, asupra cauzei penale de fată, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282/PI din data de 28 noiembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 322 alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune.
În temeiul art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele prevăzute mai sus în pedeapsa de 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă ce nu se execută), stabilind în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului Timiş.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea înscrisului falsificat, respectiv contractul de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x
A luat act că persoana vătămată Uniunea Fundaţia augusta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi faza de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că la data 10 martie 2022, prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 07.03.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din C. pen.
În drept, fapta săvârşită la data de 23.05.2017, de către inculpatul A., de profesie avocat, constând în adăugirea, în cuprinsul înscrisului reprezentat de contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, contract având numărul 19503/23.05.2017, înscris semnat în alb, de către B., a următorului conţinut: "consultanţă juridică permanentă (regim juridic fondatori). Recunoscând caracterul complex, continuu şi îndelungat (sine die al serviciilor) oferite clientului, părţile stabilesc de comun acord următoarele: stabilesc valoarea serviciilor juridice fixând onorariul global, prevăzut la art. 2 (182.000 de euro, n.n.). Onorariul se va achita eşalonat, până la data de 01.01.2019, dar nu mai târziu de 30.06.2020. Contractul încetează la data reintegrării clientului în drepturile de fondator al C., fie prin neachitarea onorariului la termen", înscris falsificat, ce a fost ulterior folosit, în vederea producerii unei consecinţe juridice (declanşarea executării silite, împotriva Uniunii Fundaţia augusta, în dosarul execuţional nr. x/2020 al S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, din Timişoara), ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, procurorul a apreciat că infracţiunea s-a realizat prin acţiunea inculpatului A. de completare a conţinutului înscrisului falsificat (contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, contract având numărul 19503/23.05.2017), prin scriere olografă, a unor elemente care nu au fost niciodată convenite între părţi (anume, cu B. ori alţi reprezentanţi ai Uniunii Fundaţia augusta), elemente mai sus menţionate, a unui onorariu de 182.000 de euro, precum şi menţionarea unor penalităţi de 0,8% pe zi de întârziere, respectiv cheltuieli de 10.000 de RON. În această manieră, în dosarul execuţional cu numărul x/2020 al S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, din municipiul Timişoara, inculpatul A. a solicitat executarea silită a Uniunii Fundaţia augusta, în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, pentru recuperarea unui onorariu avocaţial de 182.000 de euro, reprezentând valoarea serviciilor avocaţiale prestate societăţii petente, în perioada 23.05.2017-31.12.2018, la care se adaugă suma de 860.000 de euro, cu titlu de penalităţi de întârziere, adică a unei sume de peste 1 milion de euro.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul A. ar fi acţionat cu intenţie directă.
Orice fals în înscrisuri presupune alterarea sau falsificarea înscrisului, dând astfel naştere, persoanelor cărora acel înscris le este prezentat, unei convingeri contrare realităţii sau care poate servi ca probă; în speţă, înscrisul falsificat constituia şi titlu executoriu, potrivit legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 din C. pen., tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 244 din C. pen. (înşelăciunea) se pedepseşte, iar fapta săvârşită de către inculpatul A., constând în declanşarea executării silite (în calitate de creditor), în dosarul execuţional cu numărul x/2020, înregistrat la S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, împotriva Uniunii Fundaţia augusta (în calitate de debitor), prin invocarea drept titlu executoriu a contractului de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, înscris despre care ştia că este falsificat, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust (pretinderea existenţei unei creanţe cu o valoare de peste 1 milion de euro, sumă ce includea penalităţile), ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., atât sub aspectul laturii subiective, cât şi a celei obiective. Procurorul a considerat că A. a urmărit ca, folosind un mijloc fraudulos, respectiv contractul de asistenţă juridică falsificat, să dobândească bunuri aflate în patrimonial Uniunii Fundaţia augusta, debitorul din dosarul execuţional constituit la S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii.
Cele două infracţiuni pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. sunt în concurs, fiind aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.
Cu privire la persoana inculpatului s-a reţinut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În cursul urmăririi penale, inculpatul A. nu a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, împotriva sa.
Cu toate acestea, comiterea de către inculpat a faptelor reţinute în sarcina sa rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală.
Procedura camerei preliminare
Fiind învestită cu judecarea acestei cauze penale, Curtea de Apel Timişoara, în procedura camerei preliminare, a format dosarul nr. x/2022, în care, prin încheierea din 8 iunie 2022, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A., personal şi prin avocat, cu privire la nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind pe inculpatul A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A..
Împotriva încheierii penale din data de 08 iunie 2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, a declarat contestaţie inculpatul A..
Prin încheierea nr. 596 din 04.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul inculpat A., împotriva încheierii penale din data de 08 iunie 2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022.
Judecata în primă instanţă
Drept urmare, Curtea de Apel Timişoara a reluat judecarea cauzei în dosarul nr. x/2022 cu privire la inculpatul A., primul termen de judecată fiind acordat pentru data de 06.12.2022.
La primul termen de judecată cu procedura completă, i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penală, precum şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Inculpatul nu a fost de acord şi a solicitat judecata cauzei în procedura de drept comun.
În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele probe: declaraţia inculpatului A. şi declaraţiile martorilor E., F., G., H., I., J. şi înscrisuri.
Din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea stare de fapt:
C. din municipiul Timişoara şi-a început activitatea în anul 1991, iniţial sub forma unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, denumită Institutul de Studii şi Educaţie Permanentă Timişoara (ISEPT S.R.L. Timişoara); ulterior, forma de organizare a acesteia a fost modificată, societatea comercială fiind desfiinţată, iar locul acesteia fiind luat de către C.. C., împreună cu Asociaţia română pentru tehnologii neconvenţionale şi Federala agricultorilor asociaţi din judeţul Timiş, a fondat, în anul 1995, o structură, o uniune, denumită Uniunea Fundaţia augusta, care, în anul 1999 şi-a schimbat denumirea, în C. din Timişoara.
Universitatea (acreditată prin Legea nr. 484/2002) este o instituţie de învăţământ superior, de drept privat şi utilitate publică, având personalitate juridică şi fiind parte a sistemului naţional de învăţământ.
Conform Statutului (actualizat la data de 15.03.2019, prin încheierea de autentificare nr. 549 emisă de notarul public K., din cadrul Biroului Individual Notarial K., din Bucureşti), Uniunea Fundaţia augusta din Timişoara are un caracter privat, fiind o persoană juridică neguvernamentală, nonprofit, apolitică, independentă faţă de organele de stat, partidele politice şi oricare alte organizaţii, fiind constituită pentru o perioadă nelimitată de timp, al cărei scop principal de activitate îl reprezintă susţinerea funcţionării C. din Timişoara, precum şi îndeplinirea formalităţilor legate de acreditarea şi reacreditarea facultăţilor acesteia, potrivit legii. Obiectul de activitate al Uniunii este menţionat la articolul 4 din Statut, fiind, în principal, organizarea şi funcţionarea unei reţele de învăţământ superior, cuprinzând mai multe facultăţi şi secţii de învăţământ, precum şi compartimentele necesare funcţionării acestora (biblioteci, laboratoare, centru de calcul, campus universitar, etc), structurate în cadrul C. din Timişoara. Uniunea are o structură organizatorică alcătuită din preşedintele uniunii, adunarea generală a membrilor şi consiliul director (conform art. 9 din Statut). Conform art. 26 din Statut, Uniunea Fundaţia augusta este unicul fondator al C. din Timişoara, iar, în cazul dizolvării şi lichidării acesteia, activul net rezultat trece în proprietatea Uniunii Fundaţia augusta.
Potrivit Actului Constitutiv al Uniunii Fundaţia augusta (actualizat la data de 15 martie 2019, prin încheierea de autentificare nr. 548 a notarului public K., din municipiul Bucureşti), Anca augusta, B., E. aveau calitatea de membrii ai Uniunii Fundaţia augusta, aceştia fiind şi membrii ai Consiliului Director al Uniunii, iar Anca augusta deţinând calitatea de preşedinte al Uniunii; dreptul de semnătură în bancă, pe numele şi pe seama Uniunii Fundaţia augusta îl aveau Anca augusta şi E.. Anca augusta şi B. sunt soţi, iar E. este fiul lor, soţii Anca fiind fondatorii C..
Ca urmare a unor modificări legislative privind învăţământul superior din anii 2010-2011 şi a unor disensiuni cu rectorul C., numiţii Anca augusta şi B. au fost eliminaţi din procesul decizional al C., desfăcându-li-se contractele individuale de muncă pe care le aveau încheiate, la acea vreme (Anca augusta fiind angajată în calitate de director general, iar B. în calitate de director administrativ şi profesor universitar). Şi E., fiul soţilor Anca, a fost îndepărtat de la universitate, desfăcându-i-se contractul individual de muncă (el fiind angajat în calitate de contabil). Astfel, membrii familiei Anca au început să se confrunte cu dificultăţi financiare, nemaiavând venituri lunare şi neputând dispune de bunurile aflate în patrimoniul universităţii pe care o fondaseră.
În acest context, B. l-a cunoscut pe avocatul A., membru al Baroului Olt, care i-a fost prezentat de către martorul G. (fost director executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş, în perioada 1997-2001, respectiv 2005-2010, profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Economice a C., la acea dată, precum şi prodecan al facultăţii menţionate, în aceeaşi perioadă). G. se cunoştea cu soţii Anca din anii 1984-1985 (în acea perioadă Anca augusta fiind directoarea Cabinetului Judeţean de Partid Timiş, iar B. fiind angajatul Comisiei economice Timiş, din cadrul Consiliului judeţean).
Ca atare, pe fondul relaţiei de prietenie şi încredere existentă între G. şi B., A. i-a fost recomandat lui B. pentru a-i oferi sprijin şi consultanţă juridică.
Inculpatul L. a desfăşurat activitate juridică pentru Fundaţia augusta şi B., constând în consultaţii juridice, din anul 2009 cam până în anii 2017, 2018, fiind angajat ca avocat de Uniunea Fundaţia augusta şi pentru susţinerea unor procese ce se aflau pe rolul instanţelor de judecată din Timişoara. Pentru activitatea de consultanţă juridică desfăşurată, avocatul A. nu a fost plătit. Acest aspect îl cunoşteau martorii atât de la A., care le-a spus de mai multe ori că nu a fost plătit (martorul F. a asistat la o discuţie purtată în anul 2017 între B. şi A. în legătură cu serviciile juridice prestate de A. pentru B., pentru care nu a fost plătit o perioadă de 7 - 8 ani, anterior anului 2017), cât şi de la B. care le spunea martorilor că nu are bani să îi dea lui Vlăescu, dar dacă reintră în drepturi o să îl ajute să predea, să fie profesor la facultate şi îl ajută cu doctoratul, însă nu a spus că nu îi mai plăteşte serviciile de avocatură.
După apariţia Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, care a adus modificări privitoare la drepturile fondatorilor universităţilor private, soţii M. au început să întreprindă o serie de diligenţe pentru a putea reintra în drepturile fondatorilor şi a prelua controlul activităţii şi patrimoniului C. din Timişoara, promovând astfel mai multe procese civile (ex. dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiş, dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara, dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara, dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiş, dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiş, dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara, ş.a.), pentru care au fost angajaţi avocaţi, însă avocatul A. nu a fost reprezentantul Uniunii Fundaţia augusta în vreuna dintre aceste cauze.
În contextul litigiilor dintre Uniunea Fundaţia augusta, prin fondatorii săi şi reprezentanţii C. din Timişoara, la data de 23.05.2017, în faţa sediului rectoratului C., situat pe strada x nr. 7A din Timişoara, a avut loc un eveniment, în cadrul căruia urma să se constate dacă fondatorilor Universităţii li se permite intrarea în sediul rectoratului. La acest eveniment au fost prezenţi membrii fondatori, B., A., executorul judecătoresc F. şi mai târziu a venit şi martorul G.. Inculpatul A. s-a prezentat la acel eveniment ca urmare a solicitării lui B., acesta cerându-i inculpatului să meargă alături de el dacă li se va permite intrarea în sediu. Întrucât inculpatul nu era membru fondator, i-a spus lui B. că nu are nicio calitate şi poate să meargă alături de el în calitate de avocat, fiind necesar să semneze împuternicire avocaţială. Inculpatul se afla în maşina proprietatea sa cu care s-a deplasat la sediul rectoratului. În acest context, A. i-ar fi cerut lui B. să semneze înscrisul reprezentat de contractul de asistenţă juridică având numărul 19503/23.05.2017, având seria x nr. x
În cuprinsul contractului, la art. 1 "Obiectul contractului" s-a stipulat că obiectul contractului îl reprezintă consultanţă juridică permanentă (regim juridic fondatori). Recunoscând caracterul complex, continuu şi îndelungat (sine die al serviciilor) oferite clientului, părţile stabilesc de comun acord următoarele: stabilesc valoarea serviciilor juridice fixând onorariul global, prevăzut la art. 2. Onorariul se va achita eşalonat, până la data de 01.01.2019, dar nu mai târziu de 30.06.2020. Contractul încetează la data reintegrării clientului în drepturile de fondator al C., fie prin neachitarea onorariului la termen.
La art. 2, este stipulat un onorariu de 182.000 euro. La pct. 2.2 se prevede că neachitarea onorariului atrage penalităţi de 0,8% pe zi întârziere, calculate asupra debitului de la 02.01.2019 până la stingerea debitului. Penalităţile pot depăşi valoarea debitului.
La art. 3 pct. 3.1 se prevede: cheltuielile sunt în cuantum de 10.000 RON.
Locul încheierii contractului este indicat Timişoara, data 23.05.2017.
Contractul este semnat de avocat A. şi ştampilat cu ştampila Cabinet Avocat, iar la Client/Reprezentant este semnat de B. şi ştampilat cu ştampila Uniunea Fundaţia augusta.
La data de 30.07.2020 creditorul Cabinet Individual de Avocat A. a formulat către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D. şi Asociaţii, cerere de executare silită prin care a solicitat deschiderea dosarului execuţional şi a procedurii de executare silită împotriva debitoarei Uniunea Fundaţia augusta în baza titlului executoriu contract de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, solicitând ca executarea să fie efectuată prin oricare dintre modalităţile şi formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv.
Prin încheierea executorie din data de 30.07.2020 dispusă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D. şi Asociaţii, s-a admis şi înregistrat cererea formulată de Cabinet Individual de Avocat A. şi s-a dispus deschiderea dosarului execuţional nr. x/2020 şi a procedurii de executare silită împotriva debitoarei Uniunea Fundaţia augusta, în baza titlului executoriu contract de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, având ca obiect pretenţii, prin oricare dintre modalităţile şi formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv.
Prin încheierea nr. 7686 din data de 07.08.2020 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2020 s-a admis cererea formulată de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D. şi Asociaţii şi s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, prin toate modalităţile de executare.
S-a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlu executoriu prin toate modalităţile de executare.
Urmare a încheierii nr. 7686 din data de 07.08.2020 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2020, în dosarul execuţional nr. x/2020 al S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, au fost demarate formele de executare silită faţă de Uniunea Fundaţia augusta, în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, pentru recuperarea unui onorariu avocaţial de 182.000 de euro, reprezentând valoarea serviciilor avocaţiale prestate societăţii petente, în perioada 23.05.2017-31.12.2018, la care se adaugă suma de 860.000 de euro, cu titlu de penalităţi de întârziere.
După începerea executării silite, Uniunea Fundaţia augusta a formulat plângere penală împotriva inculpatului susţinând că nu a încheiat niciodată cu avocatul A., vreun contract de asistenţă juridică, având un onorariu de 182.000 de euro, precum şi că înscrisul în baza căruia se solicită executarea silită, de către avocatul A., respectiv contractul de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, ar fi un înscris semnat "în alb", de către B., ulterior fiind înscrisă suma de 182.000 de euro.
În urma unei analize judicioase a probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că actul sub semnătură privată, respectiv contractul de asistenţă juridică având numărul 19503 din 23.05.2017, cu seria x nr. x, a fost semnat în alb de B., ulterior inculpatul A. completând menţiunile de la art. 1, art. 2, art. 3, privind obiectul contractului, onorariu şi penalităţile de întârziere, aspecte care nu au fost negociate cu B. sau Uniunea Fundaţia augusta. Acestea rezultă din declaraţiile lui B. care se coroborează cu declaraţiile martorilor E., H. şi cu conţinutul convorbirilor înregistrate şi depuse la dosar de martorul H..
Ulterior inculpatul a folosit înscrisul falsificat, prin aceea că la data de 30.07.2020, a declanşat executarea silită, în calitate de creditor, în dosarul execuţional nr. x/2020, înregistrat la S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, împotriva Uniunii Fundaţia augusta, în calitate de debitor, invocând titlul executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust (pretinderea existenţei unei creanţe cu o valoare de peste 1 milion de euro, sumă ce includea onorariu de 182.000 euro şi penalităţile), executare care nu a mai continuat ca urmare a plângerii penale formulată de Uniunea Fundaţia augusta. Acestea rezultă din cererea de executare silită formulată de Cabinet avocat A., încheierea executorie din data de 30.07.2020 dispusă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D. şi Asociaţii în dosarul execuţional nr. x/2020, încheierea nr. 7686 din data de 07.08.2020 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2020, plângerea penală formulată de Uniunea Fundaţia augusta.
Conchizând, prima instanţă a reţinut, din ansamblul probelor administrate şi analizate, că inculpatul A. a săvârşit faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi tentativă la înşelăciune, pentru care a fost trimis în judecată, cererea sa de achitare fiind neîntemeiată.
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta săvârşită la data de 23.05.2017 de către inculpatul A., de profesie avocat, constând în adăugirea, în cuprinsul înscrisului reprezentat de contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, contract având numărul 19503/23.05.2017, înscris semnat în alb, de către B., a următorului conţinut: "consultanţă juridică permanentă (regim juridic fondatori). Recunoscând caracterul complex, continuu şi îndelungat (sine die al serviciilor) oferite clientului, părţile stabilesc de comun acord următoarele: stabilesc valoarea serviciilor juridice fixând onorariul global, prevăzut la art. 2 (182.000 de euro, n.n.). Onorariul se va achita eşalonat, până la data de 01.01.2019, dar nu mai târziu de 30.06.2020. Contractul încetează la data reintegrării clientului în drepturile de fondator al C., fie prin neachitarea onorariului la termen", înscris falsificat, ce a fost folosit la data de 30.07.2020, în vederea producerii unei consecinţe juridice (declanşarea executării silite, împotriva Uniunii Fundaţia augusta, în dosarul execuţional nr. x/2020 al S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, din Timişoara), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea s-a realizat prin acţiunea inculpatului A. de completare a conţinutului înscrisului falsificat (contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, contract având numărul 19503/23.05.2017), prin scriere olografă, a unor elemente care nu au fost niciodată convenite între părţi (anume, cu B. ori alţi reprezentanţi ai Uniunii Fundaţia augusta), elemente mai sus menţionate, precum şi a unui onorariu de 182.000 de euro şi menţionarea unor penalităţi de 0,8% pe zi de întârziere, respectiv cheltuieli de 10.000 de RON; ulterior, la data de 30.07.2020, inculpatul A. a folosit înscrisul falsificat (contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, contract având numărul 19503/23.05.2017), prin declanşarea executării silite împotriva Uniunea Fundaţia augusta fiind format dosarul execuţional nr. x/2020, al S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, pentru recuperarea unui onorariu avocaţial de 182.000 de euro, reprezentând valoarea serviciilor avocaţiale prestate societăţii petente, în perioada 23.05.2017-31.12.2018, la care se adaugă suma de 860.000 de euro, cu titlu de penalităţi de întârziere, adică a unei sume de peste 1 milion de euro.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică acordată valorii probante a înscrisului falsificat.
Raportul de cauzalitate între acţiunea de falsificare urmată de folosirea înscrisului reprezentat de contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, contract având numărul 19503/23.05.2017, rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul A. a acţionat cu intenţie directă potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.
Totodată, fapta săvârşită de către inculpatul A., constând în aceea că la data de 30.07.2020 a declanşat executarea silită, în calitate de creditor, în dosarul execuţional nr. x/2020, înregistrat la S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, împotriva Uniunii Fundaţia augusta, în calitate de debitor, prin invocarea titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, înscris despre care ştia că este falsificat, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust (pretinderea existenţei unei creanţe cu o valoare de peste 1 milion de euro, sumă ce includea şi penalităţile), executare care nu a mai continuat ca urmare a plângerii penale formulată de Uniunea Fundaţia augusta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea s-a realizat prin acţiunea inculpatului de declanşare a executării silite, în calitate de creditor, în dosarul execuţional nr. x/2020, înregistrat la S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, împotriva Uniunii Fundaţia augusta, în calitate de debitor, prin invocarea titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, înscris despre care ştia că este falsificat, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust (pretinderea existenţei unei creanţe cu o valoare de peste 1 milion de euro, sumă ce includea şi penalităţile), acţiune care a fost întreruptă ca urmare a plângerii penale formulată de Uniunea Fundaţia augusta.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., urmărind ca prin folosirea unui mijloc fraudulos, respectiv contractul de asistenţă juridică falsificat, să dobândească bunuri aflate în patrimonial Uniunii Fundaţia augusta, debitorul din dosarul execuţional constituit la S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii.
Cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A. sunt comise în concurs, astfel că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 38 art. 39 C. pen.
La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor (acesta, în calitate de avocat a desfăşurat activitate de consultanţă juridică pentru Uniunea Fundaţia augusta o perioadă îndelungată de timp, din anul 2009 până în anii 2017, 2018 şi pentru care nu a fost plătit, şi, fiind nemulţumit a comis acţiunile încriminate), starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, consecinţele faptelor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, conduita avută de inculpat înainte şi după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal, nu a mai comis alte fapte penale, a avut un comportament bun în societate, s-a prezentat la termenele de judecată, nu a recunoscut comiterea faptelor, studii superioare, de profesie avocat în Baroul Olt, vârsta 56 ani, situaţia familială şi socială. În concret, instanţa a avut în vedere gradul de pericol al faptelor, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârşirea acestora, împrejurarea că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră cu organele judiciare, s-a prezentat la termenele de judecată, nu are antecedente penale.
Având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise şi persoana inculpatului, prima instanţă a apreciat că stabilirea unor pedepse la minimul special, sunt în măsură să conducă la realizarea scopului acestora şi prevenirea săvârşirii de alte infracţiuni.
Cu privire la pedepsele complementare şi accesorii, faţă de împrejurările în care au fost comise faptele şi persoana inculpatului, s-a apreciat că aceste pedepse nu sunt necesare.
În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, s-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedeapsa rezultantă stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpat sub limita de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
***
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel, în termenul legal, inculpatul A..
Motive de apel
Apelantul inculpat A. a înţeles să critice sentinţa apelată sub următoarele aspecte:
Nemotivarea sau motivarea necorespunzătoare a sentinţei apelate.
Înlăturarea probelor şi încălcarea principiului egalităţii armelor, având în vedere că în faza de urmărire penală şi cea de judecată, în afară de audierea sa, s-au audiat opt persoane: patru propuse de persoana vătămată (reprezentanţii acesteia) şi alte patru propuse de inculpat. Deşi ar părea o distribuţie echilibrată, s-a arătat că din citirea sentinţei penale rezultă lucruri care fracturează în mod abrupt acest echilibru. Astfel, în primul rând, instanţa a eliminat pe nedrept toate depoziţiile singurului martor ocular audiat în cauză (F.), adică exact ale celui care a fost de faţă la perfectarea contractului de asistenţă juridică nr. x din 23 mai 2017. În plus, instanţa a eliminat şi ceilalţi martori propuşi de inculpat, inclusiv unele depoziţii ale martorului G. (fostul rector al C.) care, ca şi martorul antemenţionat, a avut legături directe în derularea contractului de asistenţă juridică antemenţionat. Şi pentru a îndepărta orice îndoială asupra subiectivităţii, instanţa a respins două cereri ale inculpatului de suplimentare a probelor cu martori. În alte cuvinte, instanţa a hotărât să ţină seama doar de probele propuse de persoana vătămată, deşi aceste persoane au recunoscut expres că nu au fost prezente la data şi locul semnării contractului cu pricina.
Nelegalitatea înregistrărilor convorbirilor, având în vedere că instanţa îşi sprijină soluţia pe probe nelegale, iar nelegalitate este dată, în opinia inculpatului de lipsa dovezilor privind autenticitatea înregistrărilor, de lipsa acordului său şi lipsa autorizării organelor competente, precum şi faţă de calitatea de avocat a participanţilor la convorbiri.
Pe de altă parte, a adus critici cu privire la eroarea conţinutului convorbirilor, precum şi din perspectiva veridicităţii acestora, susţinând că nu există nicio dovadă că informaţiile de pe stik sunt aceleaşi cu informaţiile înregistrate cu telefonul martorului H. şi gradul de subiectivitate pe care-l revendică conflictele şi interesele celor doi participanţi la convorbiri.
Referitor la inexistenţa infracţiunii de fals din perspectiva nealterării adevărului, apelantul inculpat a susţinut că timp de aproximativ 9 ani de zile, a fost la dispoziţia persoanei vătămate şi a prestat activităţi juridice, de consultanţă şi activităţi procesuale, aşa cum rezultă din depoziţiile tuturor martorilor audiaţi, iar instanţa recunoaşte acest lucru.
Onorariul de 182.000 euro din Contractul de asistenţă juridică nr. x din 23 mai 2017 nu este exagerat în raport cu volumul de muncă prestată de-a lungul celor 9 ani, aspect dovedit cu înscrisuri, dar şi cu martorii.
Contractul de asistenţă juridică nr. x din 23 mai 2017 a fost întocmit şi semnat de părţile contractante la locul şi data prevăzută în contract (23 mai 2017), iar în sprijinul acestei susţineri sunt raportul de constatare criminalistică (grafoscopică), probă necontestată în speţă şi care atestă scrisul şi semnăturile părţilor, registrul de evidenţă a contractelor juridice, depoziţiile martorilor F., G. şi I..
Contractul de asistenţă juridică nr. x din 23 mai 2017 îndeplineşte condiţiile de formă cerute de legea civilă din moment ce respectă formularul tipizat recomandat de Uniunea Naţională a Barourilor din România (până în prezent nimeni nu a identificat o cauză de nulitate) şi nu există nici o probă obiectivă care să releve adăugirea după momentul semnării lui de părţile contractante.
De asemenea, s-a mai criticat sentinţa apelată din perspectiva faptului că instanţa, asemenea parchetului, nu a analizat sub nicio formă dimensiunea relaţiilor antagonice dintre inculpat şi H. şi nici faţă de ceilalţi reprezentanţi ai persoanei vătămate, aşa cum acestea rezultă din dosarele Judecătoriei Timişoara nr. 30641/325/2019, nr. 33972/325/2019, nr. 399/325/2021 şi dosarul SCPEJ D. şi Asociaţii nr. 552/ex/2020 al SCPJ D., dar şi din dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş unde a denunţat faptele reprezentanţilor persoanei vătămate care au devalizat împreună cu H. patrimoniul imobiliar al C..
Cu prilejul motivării laturii subiective, prima instanţa a scos în relief faptul că pe calea executării silite a urmărit să obţină suma de peste 1 milion de euro şi că această acţiune a fost întreruptă de prezentul demers penal, însă a omis să amintească adevărul, şi anume faptul că, mai înainte ca persoana vătămată să valorifice plângerea penală, din proprie iniţiativă inculpatul a solicitat executorului suspendarea executării acelor imobile care valorau peste 2 milioane de euro (localizate în Dumbrăviţa, jud. Timiş) şi continuarea executării pentru câteva imobile de valoare redusă care totalizau până în 150.000 euro.
S-a mai arătat, de asemenea aspect omis de instanţă, că a invitat expres persoana vătămată (parte care în realitate nu a fost vătămată, ci dimpotrivă) la conciliere propunându-i atât renunţarea integrală la penalităţi de întârziere, cât şi posibilitatea renegocierii onorariului. Or, în opinia sa, refuzul acestei propuneri dovedeşte că aşa-zisa recunoaştere a contravaloarii prestaţiilor este doar de faţadă, ceea ce denotă că demersurile lor penale reprezintă o încercare de inducere în eroare a autorităţilor judiciare în scopul exonerării de la plată a contravalorii muncii pe care a efectuat-o în perioada 2009-2018.
Apelantul inculpat a mai arătat că instanţa desfiinţează absolut pe nedrept contractul de asistenţă juridică nr. x/23 mai 2017, inclusiv din perspectiva obiectului, ducând în derizoriu temeinicia şi legalitatea prestaţiilor juridice de-a lungul celor cea 9 ani, dar şi şansa sa de a-şi recupera contravaloarea acestora.
Totodată, s-a apreciat că instanţa putea să observe că, în speţă, persoana vătămată nu contestă efectuarea de activităţi specifice înscrise în contractul de asistenţă juridică, ci contestă cuantumul valoric al acestora, lucru care plasează raporturile juridice în sfera dreptului civil, unde persoana vătămată are la îndemână o acţiune specifică acestei ramuri de drept, respectiv o acţiune în reducţiunea sumelor de bani datorate, inclusiv de anulare a penalităţilor contractual, fiindcă a se reţine infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată înseamnă a lăsă fără efecte juridice contractul de asistenţă juridică în condiţiile în care se recunoaşte totuşi că au avut loc prestaţiile juridice consemnate în acesta.
Ulterior, apelantul inculpat a completat motivele de apel, arătând următoarele:
Având în vedere faptul că în camera preliminară au fost respinse cererile şi excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a precizat faptul că le susţine integral şi pe calea prezentului apel. Cu acest prilej a arătat că un rol important în rândul acestor excepţii l-a avut şi faptul că parchetul a pus în mişcare acţiunea penală fără să fi luat în considerare cele 3 cereri în probaţiune (pe care le-a anexat prezentului apel) şi fără să-i comunice soluţia respingerii probelor solicitate.
Astfel, s-a susţinut că parchetul a pus în mişcare acţiunea penală fără să-i aducă la cunoştinţă conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice, lipsindu-l în etapa cercetărilor de posibilitatea de a le verifica autenticitatea şi a le contesta, iar instanţa de fond nu a pus în discuţie şi nu a manifestat un rol activ pentru a lămuri conţinutul convorbirilor telefonice pe care şi-a întemeiat soluţia, deşi ar fi putut uşor să facă acest lucru cerând explicaţii inculpatului şi martorilor audiaţi, mai ales că martorii făcuseră deja vorbire despre existenţa celui de-al doilea contract, cel al cărui obiect a constat în activităţi procesuale.
Dincolo de faptul că aceste convorbiri (100 de pagini, echivalentul a peste 6 ore de înregistrări) conţin lucruri pe care nu le-ar fi zis, în timp ce altele lipsesc, recitindu-le i-au atras atenţia unele pasaje, respectiv cele în care domnul H. insistă asupra culorii minei pixului, seriei şi numărului contractului de înregistrare, modului de calcul al onorariului ş.a., chestiuni care vizează noţiunea de loialitate, sau mai corect de neloialitate a probelor, în timp ce alte convorbiri se referă la motivele care l-au determinat pe H. să procedeze la efectuarea înregistrărilor, motive care sunt contrare art. 139 alin. (3) din C. proc. pen., care permite, ca excepţie, efectuarea de înregistrări fără a fi necesară autorizaţia prealabilă emisă de judecător.
Având în vedere Decizia nr. 54 din 14 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, apelantul inculpat a arătat că raţionamentele care stau la baza unor asemenea ipoteze nu se regăsesc în cuprinsul motivelor care l-au determinat pe H. să procedeze la înregistrarea sa, tocmai prin prisma declaraţiilor pe care acesta le-a dat.
Prin urmare, cele două declaraţii contrare, chiar şi dacă ipotetic ar exprima adevărul, nu se înscriu în raţionamentele ce stau la baza art. 139 alin. (3) din C. proc. pen., aşa cum acestea sunt configurate de Curtea Constituţională în decizia mai sus citată.
La toate acestea se adaugă şi faptul că, deşi în declaraţiile sale, H. susţine că i-ar fi mărturisit falsificarea contractului cu pricina (afirmaţii complet neadevărate şi care nu se regăsesc în conţinutul convorbirilor), totuşi acesta nu invocă un asemenea motiv printre cauzele care l-au determinat să înregistreze convorbirile, ceea ce confirmă încă odată că înregistrările efectuate sunt străine raţionamentelor ce fundamentează textul art. 139 alin. (3) din C. proc. pen., reprezentând o vădită încălcare a respectului datorat vieţii private (articolul 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului).
***
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 18 decembrie 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024.
În cursul cercetării judecătoreşti, în faza procesuală a apelului, la termenul de judecată din data de 09 aprilie 2024, s-a procedat la audierea apelantului inculpat A., la termenul din 10 septembrie 2024, s-a procedat la audierea martorului N., iar la termenul din 03 decembrie 2024, s-a procedat la audierea martorului O. (martori propuşi de către apelantul inculpat).
***
După închiderea dezbaterilor asupra apelului, inculpatul A. şi persoana vătămată Uniunea Fundaţia augusta au depus concluzii scrise.
Prin concluzii scrise depuse în data de 20 decembrie 2024, în esenţă, apelantul inculpat A. a susţinut că latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune intervenţia unei acţiunii materiale (adăugirea) asupra unui înscris, intervenţie care indiscutabil trebuie dovedită. Ori, faţă de particularităţile speţei şi forma tipizată a contractului de asistenţă juridică nr. x din 23 mai 2017, latura obiectivă necesită îndeplinirea a două condiţii: la momentul semnării înscrisul să fi fost "în alb" (să fi existat una sau mai multe rubrici necompletate) şi, ulterior, să fi intervenit adăugirea. Or probele şi prezumţiile care impactează cel mai mult cu aceste elemente materiale nu au existat.
Astfel, a arătat că la data şi locul semnării contractului de asistenţă juridică a existat un singur martor, şi anume executorul judecătoresc F., care a declarat că B. i-a arătat contractul completat chiar cu prilejul perfectării acestuia, astfel că martorul a putut reţine data contractului (data a fost chiar ziua de atunci), semnăturile şi faptul că respectivul contract era integral completat.
După numai câteva zile, reprezentantul persoanei vătămate s-a deplasat la biroul martorului, prezentându-i din nou exemplarul aceluiaşi contract şi solicitându-i opinia cu privire la onorariu.
De altfel, persoana vătămată nu a prezentat niciodată un exemplar al contractului primit pentru a se putea stabili dacă a fost "în alb".
În continuare, a susţinut că, în condiţiile în care instanţa de apel va trece de excepţiile de nelegalitate invocate, a solicitat să se aibă în vedere că toate convorbirile telefonice efectuate şi stocate în cele 5 fişiere distincte au avut loc după mai mult de 3 ani de la semnarea contractului şi între persoane cu interese contrare (între inculpat şi dl H.). Or, convorbirile telefonice se referă la două contracte din anul 2017, înscrisuri care împreună acoperă toate prestaţiile pe care le-a efectuat în favoarea părţii vătămate începând cu anul 2009.
Ascultând însă aceste convorbiri pentru prima oară în etapa apelului, a putut constata că primele patru fişiere nu fac o distincţie netă între cele 2 contracte, însă situaţia se clarifică în a cincea înregistrare (ultimul fişier), înregistrare care dă în vileag această epopee controversată prin care H. încearcă permanent să direcţioneze discuţia astfel încât să poată induce în eroare organele penale. De aceea, s-a solicitat să se asculte de către complet acest ultim fişier, în special minutele 7-9 şi 42-47.
Se susţine că din aceste înregistrări ar rezulta că:
- la nivelul anului 2017 au există două contracte distincte (min. 7-9), lucru care s-a menţionat şi în cuprinsul rechizitoriului, fară să se ţină seama de acest aspect;
- la data de 22 septembrie 2020, interlocutorul său recunoaşte pentru prima oară faptul că are în faţă sa "contractul în alb" (Mă uit la contractul ăsta, care l-ai zis că-l ai în alb, acuma - min. 43), aspect care a demonstrat că aşa-zisul "contract în alb" la care P. făcea referire în data de 22 septembrie 2022 este altul decât contractul ce face obiectul cauzei din moment ce acesta fusese pus în executare silită încă din data de 30 iulie 2020;
- contractul în alb a fost semnat ulterior contractului cu pricina (cel cu pricina "a fost înaintea ăluia, ăăă" - min. 7-9);
- contractul în alb se referă la procese şi nicidecum la activităţi extraprocesuale (...acuma ce...cum facem cu suma pe dosar?), specificând cu acest prilej faptul că locuţiunea "în alb" se referă la rubrica necompletată a onorariului, aşa va rezulta şi din convorbirile următoare;
- cele două contracte se aseamănă prin faptul că, în cuprinsul ambelor, obiectul contractului conţine trimiteri exprese la onorariu (min. 43);
- la data de 22 septembrie 2020, spre deosebire de contractul ce face obiectul cauzei (completat), contractul în alb se afla în aceeaşi stare, adică are rubrica onorariului necompletată, în alb (Lăsând rubrica goală, ăăă, eu n-am decât să aştept, ca să facă pontaj. Şi se pare că nu s-a înşelat, ştii? Că am lăsat-o goală!... Deci, puteam să o completez, atunci, mai târziu...şi-a rămas aşa pur şi-simplu - min. 1-9).
De asemenea, s-a arătat că toate aceste descrieri concordă cu convorbirile anterioare, din celelalte fişiere, aşa cum este cazul celor din data de 14 septembrie 2022 (fişierul 4, minutul 04:04-04:26),
Apelantul inculpat a susţinut că H. a căutat stăruitor să inducă în eroare organele judiciare plasând asupra contractului cu pricina presupusele neregularităţi ale contractului în alb. De fapt, ale singurului contract în alb la care fac trimitere cele cinci înregistrări. Şi toate acestea în condiţiile în care adăugirea nu a fost probată nici măcar faţă de contractul în alb.
Referitor la depoziţiile lui H., care avea experienţă juridică, a arătat că acesta fost conştient de faptul că răspunsurile sale în cadrul înregistrărilor telefonice efectuate i-au dejucat intenţiile, motiv pentru care a încercat să se revanşeze, ulterior, pe calea celor 3 declaraţii de martor date în etapa de urmărire penală şi în primă instanţă.
Aşa cum a arătat în motivele de apel dintre toate depoziţiile reprezentanţilor persoanei vătămate, cele ale lui H., persoană străină de încheierea şi derularea contractului, sunt cele mai nesincere şi mai denigratoare. Acesta văzând în persoana inculpatului o ameninţare pentru milioanele de euro pe care intenţiona să le recupereze de la persoana vătămată şi pe care începuse să o execute silit chiar în toamna anului 2020, adică imediat după ce a aflat despre intenţiile mele de a trece la executare silită a aceleiaşi persoane vătămate.
În continuare, a arătat că latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată se caracterizează printr-o acţiune de adăugire care să altereze adevărul, respectiv voinţa părţilor; acţiune care trebuie probată printr-un înscris. Or, aşa cum a arătat, cel mai concludent înscris din această perspectivă este exemplarul contractului deţinut de persoana vătămată, exemplar care nu a fost prezentat niciodată deoarece, aşa cum deja a explicat, adevărul nu putea fi favorabil acesteia.
Pe de altă parte, anumite elemente din contractul de asistenţă juridică nr. x din 23 mai 2017, cum ar fi scrisul, semnăturile, data, nu sunt contestate.
În plus, martorii audiaţi confirmă faptul că onorariul (182.000 euro) este expresia unui volum impresionant de prestări desfăşurate de-a lungul mai multor ani. Un volum de muncă faţă de care martorul G., prin depoziţia dată în faţa primei instanţe, a apreciat că onorariul nu este exagerat, iar printr-o scrisoare recentă recunoaşte că reprezentantul persoanei vătămate (B.) a avut cunoştinţă de onorariu şi intenţiona să-1 achite prin vânzarea unei clădiri din Timişoara, dar avea o problemă cu fiul său şi H.. De altfel, chiar B. a lansat cu diferite ocazii afirmaţii care echivalează cu o relativă recunoaştere, susţinând în faţa unor martori că îmi datorează o "căruţă de bani" şi promiţând vânzarea unui imobil.
Până şi cel mai înverşunat adversar al inculpatului, H., după ce împarte suma pe luni calendaristice ajunge la suma de 1500 euro pe lună şi recunoaşte că este modică.
Martorul F. susţine că B., la numai câteva zile de la semnarea contractului, a venit în biroul dânsului de executor judecătoresc cu un exemplar al contractului şi i-a cerut opinia cu privire la onorariu. Lucru care relevă faptul că B., voia o confirmare directă de la un apropiat al său care cunoştea implicarea inculpatului în problemele persoanei vătămate.
Realitatea onorariului este susţinută şi de prezumţia de temeinicie şi de legalitate a contractului de asistenţă juridică, ceea ce înseamnă că sarcina probei contrare revine celui ce contestă. Această prezumţie este consfinţită de art. 43 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, text potrivit căruia contractul avocaţial are forţă probantă deplină până la proba contrară. Or, în speţă nimeni nu a probat faptul că onorariul ar fi fost altul decât cel consemnat în contract.
Tot în sprijinul prezumţiei nealterării adevărului pledează şi necontestarea de către persoana vătămată a conţinutului contractului timp de peste 3 ani (2017-2020).
Apelantul inculpat a mai susţinut că în cauză sunt şi elemente colaterale de probaţiune la care au apelat organele judiciare, atribuind semnificaţii penale unor circumstanţe personale cum ar fi lipsa unor grade universitare avansate (faptul că a fost doar asistent) sau veniturile mici rezultate din avocatură. De asemenea, s-a pus accent repetat pe două paragrafe din convorbirile telefonice din care ar rezulta faptul că ar fi fost nemulţumit de împrejurarea că reprezentantul persoanei vătămate nu-i dăduse sumele de bani discutate şi că ar fi profitat de anumite momente în care reprezentantul persoanei vătămate avea nevoie de el, astfel încât era dispus să semneze pe fugă şi fără să citească.
Referitor la motivul nemulţumirii pentru neplata celor 9 ani de muncă a arătat că mai înainte de ultimul termen de judecată din 03.12.2024 a transmis pe e-mail instanţei motivele şi probele (înscrisuri) cu privire la veniturile din avocatură şi gradele universitare.
Pe de altă parte anumite sintagme din convorbiri nu au legătură cu elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, fiind cel mult vicii ipotetice de natură civilă. Ba mai mult, reţinerea unor asemenea elemente în materie de falsuri ar reprezenta o exagerare care ar periclita însăşi profesia de avocat şi nu numai (a se vedea contractele bancare etc), fiindcă ar însemna că avocatul sau funcţionarul bancar să devină răspunzător penal în raport cu nivelul clientului de înţelegere a clauzelor contractului pe care-1 semnează.
Mai mult, astfel de expresii nu privesc contractul cu pricina al cărui conţinut fusese discutat şi rediscutat mai înainte de semnare.
În plus, la data la care au avut loc convorbirile telefonice (8-22 septembrie 2020), H. nu-şi finalizase plângerea penală pe care i-o intentase B. pentru falsificarea contractelor avocaţiale, motiv pentru care folosirea cu nonşalanţă de către inculpat a unor expresii precum să semneze pe fugă, fără negociere, fără să citească a fost şi pentru sporirea încrederii reciproce în scopul aflării adevărului cu privire la contractele dânsului. Prin urmare, dacă folosirea expresiilor ante enunţate a fost stârnită de o curiozitate (amestecată şi cu un soi de suspiciune, fiindcă la data convorbirilor erau în vogă interesele lor, fiind antagonice), interesul acestuia a fost de a scăpa de dosarul penal folosindu-l pe post de monedă de schimb, cât şi de a-şi continua executarea contractelor avocaţiale fără ca să-i poată concura (ştiut fiind că în baza acestui proces penal au fost suspendate demersurile sale privind executarea silită a persoanei vătămate).
Pe de altă parte, expresiile ante enunţate conţin şi o relativă doză de adevăr deoarece este de părere că B. dispune de suficientă experienţă încât să semneze fără să negocieze/citească şi chiar să semneze în alb sau pe fugă, dar nu oricum, ci asigurându-se 100% că nu există riscuri/repercusiuni.
Revenind la aşa-zisul contract în alb din 31 august 2017 (rămas cu rubrica onorariului necompletată), acesta a fost posibil deoarece ambele exemplare ale contractului au fost preluate de B. sub pretextul unor socoteli. Altfel, n-ar fi semnat un contract cu rubrica onorariului în alb. Prin urmare, copia xerox pe care a făcut-o în incinta Tribunalului Timiş şi pe care a înaintat-o instanţei la data de 17 mai 2024 (odată cu notele de şedinţă) nu îi putea folosi la absolut nimic. Celeritatea semnării acestui contract a fost determinată de faptul că în dimineaţa zile de 31 august 2017 urma să aibă loc un proces important în care nu avea delegaţie/contract (dosarul nr. x/30/2017 al Tribunalului Timiş), în care persoana vătămată urma să fie reprezentată de către avocatul H., dar şi de către inculpat.
Prin concluziile scrise depuse la data de 20 decembrie 2024, intimata persoană vătămat Uniunea Fundaţia augusta, în esenţă, a susţinut următoarele:
În primul rând, în ceea ce priveşte pretinsa nemotivare sau motivare necorespunzătoare a sentinţei apelate, a învederat faptul că instanţa de fond s-a conformat dispoziţiilor art. 403 din C. proc. pen., analizând toate probele care au servit ca temei pentru soluţionarea cauzei sub toate aspectele şi motivând soluţia pronunţată cu respectarea exigenţelor legii.
În al doilea rând, sunt nefondate criticile aduse de către apelant asupra probatoriului administrat în cauză, respectiv lipsa rolului activ al organelor judiciare, dar şi modalitatea de aprecierea a probelor
În al treilea rând, prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi de drept ce face obiectul cauzei, iar probele administrate în calea de atac a apelului nu sunt de natură a schimba concluziile şi hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
În al patrulea rând, în ceea ce priveşte probatoriul administrat în apel, respectiv declaraţiile date de martorii N. şi O., a solicitat instanţei să aibă în vedere conduita nesinceră a acestora, declaraţiile date pro causa, precum şi faptul că martorii au fost în mod evident influenţaţi de către apelant cu privire la ce şi cum să declare, motiv pentru care a solicitat să nu se ţină seama de aceste declaraţii la soluţionarea apelului.
În al cincilea rând, este de observat faptul că apelantul inculpat solicită achitarea sa în cauză în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală. Cu alte cuvinte, nici apelantul inculpat nu neagă săvârşirea faptelor, ci încearcă doar să creeze aparenţa că în cauză nu ar fi îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor care i se impută.
În raport de toate aceste împrejurări de fapt şi de drept, a mai solicitat să se aibă în vedere faptul că în cauză nu există nicio dovadă cu privire la negocierea onorariului avocaţial şi a penalităţilor de întârziere completate în contractul de asistenţă juridică în discuţie, la fel cum nu există nicio probă care să creeze contextul justificat al perceperii (în mod normal) a unui astfel de onorariu de către apelant sau care să creeze aparenţa acceptării de către client a onorariului disputat, prealabil semnării contractului.
***
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, supuse verificărilor potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Un prim motiv de apel invocat de apelantul inculpat este acela al nemotivării sau motivării necorespunzătoare a sentinţei penale apelate, care prin efectele sale ar putea atrage trimiterea cauzei spre rejudecare în respectarea dreptului la un proces echitabil, situaţie în care Înalta Curte se va apleca cu întâietate asupra acestuia.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, garantat la art. 6 parag. 1 din Convenţie, înglobează, printre altele, dreptul părţilor din proces de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, iar în condiţiile în care Convenţia nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete, efective, acest drept al părţilor nu poate fi considerat efectiv decât în măsura în care aceste observaţii sunt ascultate, adică temeinic analizate de către instanţa sesizată. Prin urmare, art. 6 din Convenţie impune obligaţia instanţei de a proceda la o analiză efectivă a argumentelor invocate de părţi.
Este adevărat că dispoziţiile menţionate, deşi impun obligaţia instanţei de a motiva hotărârea pronunţată, nu impun un răspuns amănunţit pentru fiecare argument al părţilor (CEDO, cauza Van de Hurk c. Olandei). Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze în funcţie de natura hotărârii, iar aprecierea dacă o instanţă şi-a încălcat obligaţia de motivare care rezultă din art. 6 din Convenţie nu se poate analiza decât prin raportare la circumstanţele cauzei (CEDO, cauza Ruiz Torija c. Spaniei).
Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia concretă din speţă, Înalta Curte reţine că prin hotărârea apelată se răspunde exigenţelor unei motivări, atât timp cât prima instanţă a prezentat şi analizat probele administrate în cauză, a indicat probele pe care le-a considerat relevante pentru reţinerea acuzaţiilor aduse inculpatului trimis în judecată, a prezentat faptele reţinute în sarcina acestuia şi încadrarea juridică a acestora.
Deopotrivă prima instanţă s-a aplecat asupra apărărilor invocate de inculpat, analizându-le prin prisma probelor administrate în cauză, astfel că nu suntem în prezenţa unei lipse de motivării care să pună inculpatul în imposibilitatea de a-şi formula apărările sau o imposibilitate a instanţei de apel de a efectua controlul judiciar al sentinţei penale apelate, împrejurări ce ar fi atras trimiterea spre rejudecare pentru respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO. De altfel, apelantul inculpat doar a invocat la modul general, fără a preciza în mod concret aspectele care ar putea conduce la concluzia că hotărârea apelată este nemotivată sau motivată necorespunzător.
În atare situaţie, dată fiind şi obligaţia instanţei de control judiciar, potrivit art. 417 C. proc. pen., de a examina cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte găseşte ca nefondat acest motiv de apel.
Un alt motiv de apel invocat de apelantul inculpat este acela al nelegalităţii înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu martorul H. dată, în opinia acestuia, de lipsa dovezilor privind autenticitatea înregistrărilor, de lipsa acordului său şi lipsa autorizării organelor competente, precum şi faţă de calitatea de avocat a participanţilor la convorbiri.
Şi acest motiv va fi examinat de Înalta Curte înainte de a analiza probele şi de a verifica situaţia de fapt, întrucât, dacă va fi găsit întemeiat, probele contestate nu mai pot fi avute în vedere la reţinerea situaţiei de fapt şi la dovedirea acuzaţiei aduse apelantului inculpat.
Astfel, Înalta Curte constată că apelantul inculpat a înţeles să invoce nelegalitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu martorul H..
În conformitate cu dispoziţiile art. 342 şi următoarele din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală.
Prin încheierea penală din data de 8 iunie 2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia nr. 596 din 04.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins ca neîntemeiate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A., cu privire la nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a constatat, printre altele, legalitatea administrării probelor şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.
Or, atât timp cât în cauză s-a depăşit faza procedurii camerei preliminare, legalitatea administrării probelor nu mai poate fi pusă în discuţie pentru motive care existau la momentul dezbaterii asupra obiectului camerei preliminare şi care, de altfel, au şi fost analizate în această procedură. Nici modificări legislative sau decizii ale Curţii Constituţionale nu au intervenit în această materie, de la momentul finalizării camerei preliminare şi până în prezent, care să impună o reevaluare a legalităţii înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu martorul H..
Prin motivele de apel, apelantul inculpat A. a mai precizat faptul că, întrucât în camera preliminară au fost respinse cererile şi excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, înţelege să le reitereze şi să le susţină integral şi pe calea prezentului apel.
Prin acest motiv de apel, apelantul inculpat aduce critici, indirect, încheierii finale de cameră preliminară şi solicită ca aceasta să fie supusă controlului judiciar de către instanţa de apel.
Conform art. 347 C. proc. pen., împotriva încheierilor de cameră preliminară prin care s-au soluţionat cereri şi excepţii cu privire la obiectul camerei preliminare se poate face contestaţie, care este soluţionată de completul de cameră preliminară prin hotărâre definitivă.
În speţă, aşa cum s-a reţinut anterior, încheierea de cameră preliminară pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a fost supusă contestaţiei asupra căreia s-a pronunţat completul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 596 din 04.10.2022 din dosarul nr. x/2022.
Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Singura situaţie în care se poate dispune asupra încheierii definitive de cameră preliminară este cea prevăzută de dispoziţiile art. 3861 C. proc. pen., care însă nu se regăseşte în prezenta cauză, situaţie în care nici acest motiv de apel nu poate fi reţinut ca fondat de către instanţa de apel.
Tot cu privire la probele administrate în cauză, apelantul inculpat a adus critici cu privire la eroarea conţinutului convorbirilor, precum şi din perspectiva veridicităţii acestora, susţinând că nu există nicio dovadă că informaţiile de pe stik sunt aceleaşi cu informaţiile înregistrate cu telefonul martorului H. şi gradul de subiectivitate pe care-l revendică conflictele şi interesele celor doi participanţi la convorbiri.
Sub acest aspect, instanţa de apel reţine că, în cadrul cercetării judecătoreşti în apel, apelantului inculpat A. i s-a pus în vedere, în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024, să asculte înregistrarea, să verifice conformitatea acesteia cu procesele-verbale de redare şi să atragă atenţia acolo unde consideră că nu există concordanţă. Totodată, urmarea solicitării încuviinţării unei expertize tehnico-judiciare, i s-a pus în vedere să formuleze obiectivele acesteia şi să menţioneze cu exactitate unde consideră că au intervenit modificări ori să precizeze dacă este sau nu vocea sa pe înregistrare.
În şedinţa publică din data de 10 septembrie 2024 s-a pus în discuţie şi s-a luat act de cererea apelantului inculpat A., înaintată la dosar prin e-mail la data de 11 aprilie 2024, prin care a arătat că renunţă la expertiza tehnico-judiciară întrucât, după audierea cu atenţie a celor 5 înregistrări tip Wav file ale convorbirilor telefonice, a realizat că vocea îi aparţine şi conţinutul discuţiilor înregistrate corespunde realităţii. Mai mult, în cadrul apărărilor făcute pe fondul acuzaţiei, atât la dezbateri, cât şi prin notele scrise, apelantul inculpat a făcut trimitere la unele dintre cele cinci înregistrări telefonice.
Apelantul inculpat a mai susţinut şi că prima instanţă a încălcat principiului egalităţii armelor prin aceea că a înlăturat pe nedrept toate depoziţiile singurului martor ocular audiat în cauză (F.), precum şi ceilalţi martori propuşi de inculpat.
Nici această susţinere nu poate fi reţinută de instanţa de apel atât timp cât dispoziţiile art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ["Expunerea trebuie să cuprindă: (...) motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate (...)."] permit instanţei de judecată ca, în procesul argumentării logico-juridice a soluţiei pronunţate, să înlăture motivat probe. Înlăturarea motivată a unor probe în procesul analizei materialului probator nu poate echivala, aşa cum susţine apelantul inculpat, cu încălcarea principiului egalităţii armelor.
Deopotrivă, Înalta Curte va verifica, în analiza temeiniciei soluţiei apelate, raţionamentul juridic şi analiza probelor realizate de prima instanţă, inclusiv temeinicia reţinerii unor probe şi înlăturării altora din ansamblul probator.
Referitor la motivul de apel invocat de apelantul inculpat A. vizând inexistenţa infracţiunii de fals din perspectiva nealterării adevărului, Înalta Curte reţine următoarele:
Sub aspectul elementelor factuale ale cauzei, Înalta Curte subliniază că, la nivel de principiu, legiuitorul statuează că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, prin art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., fiind consacrat astfel principiul liberei aprecieri a probelor.
Per a contrario, valoarea concretă a fiecărei probe rezultă a posteriori, după examinarea şi aprecierea acesteia în ansamblul probator, în măsura în care reflectă realitatea obiectivă.
În continuare, textul art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. mai prevede în teza a doua că aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, iar art. 103 alin. (2) teza I din C. pen. prevede că în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.
Inculpatul A. a criticat hotărârea instanţei de fond, apreciind că instanţa de fond a realizat o greşită interpretare a probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale şi cu ocazia cercetării judecătoreşti efectuate în cauză, fără a ţine cont de declaraţiile martorului F., pe care le-a înlăturat, precum şi de anumite părţi din convorbirile telefonice/comunicările înregistrate.
În mod contrar, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a conferit în mod corect semnificaţia ansamblului probator, subliniind că datele care rezultă din cuprinsul declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză pot primi eficienţă doar în contextul în care acestea susţin datele care rezultă şi din conţinutul înregistrărilor convorbirilor purtate între inculpat şi martorul H., a căror veridicitate şi fiabilitate, deşi pusă iniţial la îndoială de către inculpat, ulterior a revenit şi a precizat, prin înscris depus la dosar şi confirmat verbal în faţa instanţei de apel, că vocea îi aparţine şi conţinutul discuţiilor înregistrate corespunde realităţii, şi care ajută în mod evident la stabilirea adevărului.
Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine justeţea argumentelor primei instanţe sub aspectul factual analizat, argumente pe care şi le însuşeşte, fără a aprecia necesară reiterarea lor.
Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză prin raportare la motivele de critică expuse în apel, constată, la rândul său, că tezele apărării privind cunoaşterea de către B., reprezentantul persoanei vătămate Uniunea Fundaţia augusta, a conţinutului contractului şi a onorariului perceput la momentul semnării contractului de asistenţă juridică cu seria x nr. x, având nr. 19503 din data de 23.05.2017, nu sunt susţinute probator.
Astfel, ceea ce se contestă în prezenta cauză este cunoaşterea, de către B., a conţinutului înscrisului sub semnătură privată reprezentat de contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, având nr. 19503 din data de 23.05.2017, în sensul că părţile actului juridic respectiv nu ar fi convenit niciodată un asemenea conţinut şi o asemenea sumă cu titlu de onorariu. Din acest punct de vedere inculpatul susţine că B. a cunoscut conţinutul contractului şi onorariu perceput, iar B. susţine că a fost înşelat de inculpat, semnând în alb contractul de asistenţă juridică. Concluzia la care a ajuns prima instanţă pe baza probelor judicios analizate este însuşită de instanţa de apel ca fiind corectă, urmând a face o analiză a probelor în completare, în raport cu apărările formulate de apelantul inculpat şi cu probele administrate în apel.
Uniunea Fundaţia augusta a arătat că nu a încheiat niciodată, cu avocatul A., vreun contract de asistenţă juridică, având un onorariu de 182.000 de euro, nici prin reprezentant legal, nici prin vreun alt reprezentant convenţional, în persoana lui B..
Martorul E., atât în declaraţiile date la urmărire penală, cât şi în cele date în faţa instanţei de fond, a arătat în esenţă că tatăl său, B., nu a cunoscut de acel contract şi nu a stabilit o asemenea sumă ca onorariu cu domnul A.. Ştie de la tatăl său că domnul A. i-a solicitat să semneze nişte documente în alb, acestea fiind după cunoştinţa tatălui său împuterniciri avocaţiale şi probabil că aşa se explică semnătura de pe contractul de asistenţă juridică din litigiu.
Martorul H., atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, a arătat, în esenţă, că a fost sunat de A. şi s-a şi întâlnit cu acesta. Printre alte discuţii, Vlăescu a început să-i povestească faptul că se consideră păcălit, înşelat de către B., în sensul că acesta nu şi-ar fi respectat promisiunile asumate de el, respectiv a-l titulariza pe postul de cadru didactic la C. din Timişoara, de a-i da o sumă de bani, sens în care s-a gândit să procedeze la completarea unui contract de asistenţă juridică pe care îl avea semnat de B. în alb, anterior, cu suma de 182.000 euro. A. i s-a confesat că a falsificat acel contract de asistenţă juridică prin adăugarea în conţinutul acestuia a unei sume de bani, cu titlu aparent de onorariu, care nu fusese convenită niciodată cu partea contractantă, adică B. în calitate de reprezentant al Uniunii Fundaţia augusta din Timişoara. Întrebându-l pe A. cum anume a stabilit suma de 182.000 de euro, răspunsul lui a fost că nu are importanţă, ci că prin stabilirea sumei unilateral la o valoare enormă, a urmărit în principal să îl descurajeze pe B. să formuleze contestaţie la executare împotriva executării silite pe care urma să o declanşeze împotriva acestora, în baza titlului executoriu reprezentat de acel contract. A. i-a cerut, ţinând seama de legătura sa cu E., să medieze o înţelegere pe cale amiabilă între A. şi E., în sensul de a-i plăti voluntar o parte din suma globală, fiind la acea dată declanşată executarea silită de către A. într-un dosar execuţional aflat la SCPEJ D. şi Asociaţii din Timişoara. Din discuţia avută cu A. a realizat că B. nici nu ştia ce conţine acel contract de asistenţă juridică şi că A. urmăreşte să preia fraudulos, pe calea executării silite, o parte din bunurile Uniunii Fundaţia augusta din Timişoara.
În faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, martorul H. a relatat în esenţă aceleaşi aspecte. A arătat l-a sunat domnul Vlăescu şi i-a spus că vrea să se vadă cu el, astfel că s-au întâlnit la o terasă în Piaţa Unirii. Vlăescu i-a spus că are pretenţii proprii faţă de Fundaţia augusta şi că va face ca şi martorul, întrucât are trei contracte de asistenţă juridică semnate în alb de către B., are şi procura în baza căreia B. putea să semneze acele contracte de asistenţă juridică şi va face şi el la fel. Ulterior, la o anumită perioadă de timp, aproximativ 2 luni de zile, crede că după ce A. începuse executarea silită împotriva Fundaţiei augusta, a avut loc o a doua întâlnire între martor şi Vlăescu, tot în Timişoara. A. i-a spus cu certitudine că a completat unul din cele 3 contracte de asistenţă juridică semnate de B. în alb, că acel contract în care a consemnat suma de 182.000 euro este primul şi că poate să îl pună în executare şi pe cel de al doilea. Atunci pe martor l-a surprins suma de 182.000 şi a întrebat cum a ajuns la această sumă. A. a făcut un calcul retroactiv pentru activitatea din trecut prestată cu titlu de abonament, în sensul că a fost la dispoziţia Fundaţiei augusta şi a lui B. şi nu neapărat pentru prestare de serviciu juridice. Din discuţia purtată cu A. a rezultat clar că acea sumă de 182.000 euro a fost trecută în contract ulterior anului 2017. Martorul a perceput acest lucru pentru că i-a spus A. că reprezintă activitatea dumnealui pe 9 ani în urmă. A dedus aceasta pentru că din 2017 până în 2020 erau 3 ani şi nu 9 ani. După aceea a mai avut alte întâlniri cu A. şi de asemenea şi discuţii telefonice pe care le-a înregistrat. Crede că acel contract de asistentă juridică din litigiu l-a văzut după ce a fost pus în executare silită, când i l-a arătat domnul E.. Atunci a observat şi dispoziţia privind penalităţile de întârziere, precum şi clauza care prevedea amânarea plăţii onorariului pe 2 ani.
Declaraţia martorului H. este susţinută de procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate de acest martor cu inculpatul A., din care rezultă că acesta din urmă s-a aflat în posesia unor contracte semnate de B., în alb, unul dintre ele fiind completat cu onorariul de 182.000 de euro (contractul de asistenţă juridică în discuţie).
Astfel, potrivit procesului-verbal de redare a convorbirilor din data de 19.03.2021, în conţinutul stick-ului se regăseşte un folder denumit "Înregistrări audio pentru parchet_UFA vs Vlăescu" care conţine înregistrarea audio de tip "WAV file" denumită "4 14.09.2020 Vlăescu 1 - 2016-01-02-07-26-16" cu o durată de 43 minute şi 38 secunde. Din conţinutul acestei înregistrări rezultă că inculpatul A. este încă în posesia unui contract în alb semnat de B.. Astfel, "(...) H.: Ş-a văzut... a văzut acolo că-i treaba cu contractu în alb şi zice:
"Cum domne, păi nu p-ăla l-a completat?" Păi zic io:
"Dacă aia zice că ăla în alb există şi îl dă înapoi când vreţi sau îl arată, când vreţi". Ce înseamnă d-aici? Că ăla-n alb, a rămas în alb. A.: Ăla în alb este în alb, ş-acuma este în alb. Le arăt când... dacă le fac proba cu el că e în alb. Dacă e la o adică. (...)
Tot din această înregistrare rezultă că inculpatul Vlăescu i-a dat lui B. să semneze mai multe contracte şi despre intenţia de a completa unele dintre ele. Astfel, A.: Şi mi-am dat seama că... din momentul ăla mi-am dat seama că el n-o să...el o să caute să, să se folosească de munca mea fără niciun ban, ştii? Na. ..şi am zis că, sfătuit de cineva, am zis că, lasă c-o să facă, o să... Dacă tu nu vrei să evaluezi, o să evaluez eu şi când o să ai nevoie de mine o să-ţi pun pe masă hârtia şi o să semnezi, fără... Deci, la el aşa merge, dacă are nevoie de tine urgentă, urgentă, semnează şi cu asta basta. O să întrebe după aia, da ce-a semnat, sau... Nu e vina ta că el citeşte sau nu citeşte acolo ce. (...) A.: Asta e! Io m-am simţit, m-am simţit că urmă... am văzut că umblă cu chestii d-astea şi l-am lăsat în pace. Mi-am văzut de muncă în continuare, i-am făcut servicii în continuare. Am zis, domne, o să vină odată ziua în care o să bată la uşă că arde, ş-atunci îi pun şi io pe masă nişte contracte să vedem, ce face? Semnează, nu le semnează? Le-a semnat. (...) A.: (...) atuncea sigur că aş fi tentat să-l bag şi pe celălalt ca să şi... că ştiu că atunci când vine finalu am ce ... să-mi satisfac ă...na. (...) A.: Auzi! O să-i zic, o să-i zic:
"Domnule, pot să trec pe la ... pe contractu ălălalt pe... (neinteligibil)... ca să-ţi execut Dobreştiu? Că... na, ca să nu mai ... (...)" A.: Da, da m-am ... m-am apucat să-i scriu în ... mă rog, hârtia aia, am recunoscut că există ceva-n alb, nu? Ş-atuncea nu mai merge să-l execut pe Dobreşti, ştii? (...)"
Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirilor din data de 23.03.2021, în conţinutul stick-ului se regăseşte un folder denumit "Înregistrări audio pentru parchet_UFA vs Vlăescu" care conţine înregistrarea audio de tip "WAV file" denumită "9 22.09.2020 Vlăescu - 2016-02-16-04-47-23" cu o durată de 58 minute şi 45 secunde. Din conţinutul acestei înregistrări rezultă, printre altele, modalitatea în care inculpatul A. a stabilit onorariul de 182.000 RON, "(...) şi am zis:
"Domnule, dacă nouăşunu de mii ar fi pe dosare, atuncea dublu să fie o sută optzeci şi doi, munca administrativă, ştii, că na, cam aşa mi-am calculat-o, ştii? H.: Îhm. Şi practic, ă, adică, includ şi dos... în ăştia o sută optzeci şi doi intră şi dosarele sau alea le laşi deoparte? A.: Nu, ălea, ălea-s deoparte. (...)"
Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirilor din data de 26.03.2021, în conţinutul stick-ului se regăseşte un folder denumit "Înregistrări audio pentru parchet_UFA vs Vlăescu" care conţine înregistrarea audio de tip "WAV file" denumită "10 22.09.2020 Vlăescu 2 - 2016-02-16-08-24-11" cu o durată de 48 minute şi 37 secunde. Din conţinutul acestei înregistrări rezultă împrejurările în care a fost semnat contractul de asistenţă în litigiu, dar şi împrejurarea că B. a semnat un contract de asistenţă fără a fi completat la onorariu; A.:
"(...) decât să, să aştepţi momentul să aibă nevoie de tine. Şi să-i zici:"Domne, ia şi semnează!". Mda! Iar ăla, ăla în alb de care am zis, ăăă, acolo, ăăă, a rămas rubrică, onorariul, ăăă, liberă, după ce-am semnat contractul, ăăă, urmând să scriem suma, după aia. L-a semnat, l-am semnat, ăăă, acuma ce... cum facem cu suma pe, pe dosar? (...)"
În continuare se discută despre contractul semnat în alb. Astfel, "(...) H.: Mă uit la contractul ăsta, care l-ai zis că-l ai în alb, acuma. Dar dacă ai zis că trebuie să-l completezi cu Dobreştiul, ştii. Totuşi... (...)"
Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirilor din data de 05.04.2021, în conţinutul stick-ului se regăseşte un folder denumit "Înregistrări audio pentru parchet_UFA vs Vlăescu" care conţine înregistrarea audio de tip "WAV file" denumită "3 08.09.2020 Vlăescu - 2016-02-02-09-45-40" cu o durată de 2 ore şi 58 secunde. Din conţinutul acestei înregistrări rezultă împrejurările în care a fost semnat de către B. contractul de asistenţă în discuţie. Astfel, A.:
"(...). Şi când mi-am dat seama că este escroc, pentru că io am văzut din multe ipostaze faţă de mine, că e escroc, am zis: bă, tre neapărat să fac ceva cu ăsta, ştii? Pregătesc un contract, două, trei, câte pot şi când are nevoie de mine ca... aşa urgentă, ăsta când semnează nu citeşte nimica din ce semnează. Că e-n alb, că-i completat, dar el atunci când are nevoie de om, el nu mai, nu, nu mai citeşte nimic. (...) dacă... (neinteligibil).. ştiai că e alb, de ce l-a semnat? Întreb. Că-i o împuternicire în alb. Adică am încredere să scrii ce vrei acolo, nu? Asta înseamnă contract în alb. Te împuternicesc să scrii ce crezi de cuviinţă. (...) E, prin 2014 mi-am dat seama, 13-14, ne-am certat un pic atunci şi mi-am dat seama că... cu ăsta nu merge absolut. Tre să fac ceva, ştii? Şi am pregătit contractele astea ... (neinteligibil)..., să-l pun să semneze, ştii? E adevărat că n-a citit, da ce... el întotdeauna... când are nevoie, nu citeşte. Ăsta e stilul, ce, e vina mea că... H.: Corect..., corect, aşa e. A.: Nimic n-a fost, n-a fost complet, ştii? În sensu că a fost ceva alb şi el a semnat, poate a fost ceva care a lipsit, nu ştiu, ...(neinteligibil)... acolo, da alb alb n-a semnat niciodată nimic. Ştii? Da, nici n-a citit, aici e problema (...). H.: De aia zice el că e fals, zice că e fals pentru că nu... n-a citit atunci sau... A.: Păi ... e fals că fiindcă semnează el fără să citească. (...) H.: Bine ai avut oportunitatea că el a avut în continuare nevoie de tine, ştii? Că astfel, într-adevăr, vorba asta cum zici, altfel îmi dădea un şut şi nu mă mai băga în seamă de loc. Şi asta e adevărat. A.: Da, da de oportunitatea asta de ... (neinteligibil)... eu m-am folosit abia în 2017, că până atuncea lucram numa pe chestii pe calculator, contractele ăştia, că nu avea nicio valoare în instanţă. (...)"
Din aceste înregistrări, coroborate şi cu declaraţiile martorilor H., B., E., rezultă că inculpatul A., nemulţumit că B., la acel moment reprezentantul Uniunii Fundaţiei augusta, nu a fost de acord să încheie contracte prin care să evalueze şi să plătească munca prestată de inculpat, în calitate de avocat, pe parcursul mai multor ani, a pregătit mai multe contracte, completate parţial ("în alb"), şi le-a dat spre semnare lui B., care le-a semnat, aspect recunoscut şi de inculpat prin discuţiile purtate cu martorul H., relevante fiind discuţiile purtate la datele de 08.09.2020, 14.09.2020 şi 22.09.2020, redate în părţile esenţiale în cele ce preced.
Contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, având nr. 19503 din data de 23.05.2017 a fost unul dintre aceste contracte semnate "în alb", aspect ce rezultă inclusiv din discuţiile purtate de inculpat cu martorul H. la data de 08.09.2020, respectiv "(...) da de oportunitatea asta de ... (neinteligibil)... eu m-am folosit abia în 2017, (...), precum şi la data de 22.09.2020, respectiv "(...) văzând că se complică şi io te-am rugat să negociem, să negociem şi văzând că la un moment dat chiar, chiar urmăreşti să te eschivezi şi să tragi ţeapă, că am simţit asta, de, na. Atuncia, sigur că a intervenit anu două mii şaptesprezece când a semnat şi na (...)". Că acest contract nu a fost completat, cel puţin la onorariu şi penalităţi de întârziere, rezultă, pe lângă declaraţiile martorilor anterior menţionaţi, şi din aceleaşi discuţii purtate de inculpat cu martorul H. în datele de 14.09.2020 şi 22.09.2020, discuţii vizând modalitatea în care, unilateral, inculpatul A. şi-a stabilit onorariul de 182.000 RON, întrucât B. a amânat tot timpul stabilirea unui onorariu, precum şi disponibilitatea acestuia de a proceda la negociere vizând penalităţile de întârziere şi chiar a onorariului. Or, dacă onorariul şi penalităţile ar fi fost negociate şi însuşite de cele două părţi, nu s-ar mai fi impus o nouă negociere, mai ales a onorariului. Tot sub acest aspect, Înalta Curte nu poate reţine ca fiind corect raţionamentul apelantului inculpat în sensul că "refuzul propuneri de negociere a onorariului şi a penalităţilor de întârziere dovedeşte că aşa-zisa recunoaştere a contravaloarii prestaţiilor este doar de faţadă, ceea ce denotă că demersurile lor penale reprezintă o încercare de inducere în eroare a autorităţilor judiciare în scopul exonerării de la plată a contravalorii muncii pe care a efectuat-o în perioada 2009-2018."
Pe cale de consecinţă, apărarea inculpatului în sensul că acest contract ar fi fost complet la momentul semnării lui, în cunoştinţă de cauză, de către B. şi nu face parte dintre cele despre care s-au purtat discuţiile înregistrate de martorul H., nu corespunde realităţii, astfel cum s-a reţinut anterior din probele administrate.
De asemenea, apelantul inculpat a mai susţinut că nu s-a avut în vedere dimensiunea relaţiilor antagonice dintre inculpat şi H. şi nici faţă de ceilalţi reprezentanţi ai persoanei vătămate, însă este de reţinut că, la momentul discuţiilor purtate cu martorul H., între cei doi protagonişti nu era niciun fel de divergenţă (plângerea penală la care face trimitere inculpatul a fost formulată ulterior) sau interese antagonice, nici măcar sub aspectul executării silite pornite de cei doi. Dimpotrivă, în acele discuţii înregistrate se vorbeşte chiar şi de o strategie comună vizând vânzarea creanţei către alte persoane interesate (discuţiile purtate în data de 22.09.2020) sau de prezentarea unei intenţii de a executa creanţa prin obţinerea unor părţi/acţiuni în Universitate (discuţiile purtate în data de 14.09.2020, respectiv A.:
"Io nu vreau, io nu vreau ca suma aia mai mare s-o iau şi să mă duc cu ea la cârciumă. Ci vreau să mă oblig s-a bag tot în Universitate dar pe numele meu. (...) H.: Exact asta spun şi io: Mă, tre^găsită o formulă de supravieţuire şi de a garanta că o ... fiecare îşi are dreptu lui, chiar dacă nu e foarte tangibil, da îl are undeva, pus acolo, ştii?". Cât îi priveşte pe ceilalţi reprezentanţi ai persoanei vătămate, prima instanţă le-a reţinut declaraţiile doar în măsura în care se coroborau cu celelalte probe administrate în cauză, cu respectarea dispoziţiilor procesual penale.
Însă, Înalta Curte reţine ca fiind corespunzătoare realităţii susţinerea inculpatului în sensul că discuţiile purtate despre înscrisul "în alb" nu se referă la contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, având nr. 19503 din data de 23.05.2017 (contractul în litigiu), aşa cum a reţinut prima instanţă, ci la un alt contract rămas în alb la nivelul lunii septembrie 2020, aşa cum rezultă din discuţiile purtate în datele de 14.09.2020 [A.: (...) atuncea sigur că aş fi tentat să-l bag şi pe celălalt ca să şi... că ştiu că atunci când vine finalu am ce ... să-mi satisfac ă...na. (...) A.: Auzi! O să-i zic, a să-i zic:
"Domnule, pot să trec pe la ... pe contractu ălălalt pe... (neinteligibil)... ca să-ţi execut Dobreştiu? Că... na, ca să nu mai ... (...)" A.: Da, da m-am ... m-am apucat să-i scriu în ... mă rog, hârtia aia, am recunoscut că există ceva-n alb, nu? Ş-atuncea nu mai merge să-l execut pe Dobreşti, ştii? (...)"] şi 22.09.2020 [A.:
"(...) Iar ăla, ăla în alb de care am zis, ăăă, acolo, ăăă, a rămas rubrică, onorariul, ăăă, liberă, după ce-am semnat contractul, ăăă, urmând să scriem suma, după aia. L-a semnat, l-am semnat, ăăă, (...) H.: Mă uit la contractul ăsta, care l-ai zis că-l ai în alb, acuma. Dar dacă ai zis că trebuie să-l completezi cu Dobreştiul, ştii. Totuşi... (...)"].
În ceea ce priveşte critica apelantului inculpat vizând înlăturarea din ansamblul probator a declaraţiilor martorului F., Înalta Curte reţine, pe lângă legalitate, conform art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., şi temeinicia acestei înlăturări atât timp cât declaraţiile martorului nu se coroborează cu celelalte probe administrate, ba chiar sunt contrazise de conţinutul convorbirilor interceptate din care rezultă că A. era nemulţumit de împrejurarea că B. nu îi evalua activitatea desfăşurată ca avocat şi nu stabilea un onorariu pe care să îl plătească, astfel că a fost nevoit să apeleze la semnarea, în alb, a unor contracte de asistenţă juridică, onorariile fiind completate, ulterior, cu sume de bani pe care A. aprecia că era îndreptăţit să le primească, aşa cum s-a reţinut în cele ce precedă.
Nici declaraţiile martorilor N. şi O. (martori propuşi de către apelantul inculpat şi audiaţi de instanţa de apel) nu pot fi reţinute ca relevante în ansamblul probator atât timp cât aceşti martori nu au fost prezenţi la momentul negocierii şi semnării contractului de asistenţă juridică în discuţie şi nici nu au cunoştinţă de împrejurările concrete în care a fost încheiat acesta, ci relevă aspecte care s-au petrecut ulterior semnării sau împrejurări colaterale fără nicio influenţă asupra împrejurărilor esenţiale ale cauzei.
Astfel, martorul N. a susţinut că "(...) am făcut copie de pe contractul de (...) în 2017 sau 2018.", iar martorul O. a susţinut că "Mi-a arătat contractul încheiat între dl Q. şi dl M. (...), undeva în toamna anului 2017." Or, de la data semnării contractului de către B., 23.05.2017 şi până la momentul în care martorii pretind că au văzut contractul a trecut un timp suficient care să-i permită inculpatului să completeze rubricile lăsate în alb la semnare.
Împrejurarea prezentată de martorul O., în sensul că atunci când i-a fost arătat contractul de către inculpatul A. "era şi domnul Anca de faţă. Domnul Anca, fiind faţă în faţa cu inculpatul, presupun că a văzut contractul pe care dl Vlăescu mi l-a arătat.", nu prezintă relevanţă, pe de o parte, pentru că nu aduce lămuriri cu privire la negocierea şi semnarea contractului, iar pe de altă parte, pentru că nu aduce lămuriri neechivoce despre momentul la care B. a luat cunoştinţă despre conţinutul contractului de asistenţă juridică în litigiu. Chiar şi în ipoteza prezentată de martor, se poate observa că acesta "presupune" că B. a văzut contractul şi cu atât mai puţin că a cunoscut conţinutul acestuia.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că declaraţiile martorului direct F., precum şi cele ale celor doi martori audiaţi la solicitarea inculpatului pentru prima dată în apel, N. şi O., nu sunt apte să facă dovada certă că, la momentul semnării de către B., contractul de asistenţă juridică avea completate toate datele esenţiale, cum ar fi obiectul, onorariul, penalităţile de întârziere.
Apelantul inculpat a mai susţinut că, în sprijinul prezumţiei nealterării adevărului pledează şi necontestarea de către persoana vătămată a conţinutului contractului timp de peste 3 ani (2017-2020), susţinere ce nu poate fi reţinută, în contextul în care, din convorbirile interceptate, rezultă că reprezentanţii persoanei vătămate au luat la cunoştinţă despre conţinutul contractului abia când acesta a fost pus în executare silită de către inculpat.
A mai susţinut apelantul inculpat, în argumentarea tezei inexistenţei infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, că "chiar B. a lansat cu diferite ocazii afirmaţii care echivalează cu o relativă recunoaştere, susţinând în faţa unor martori că îmi datorează o "căruţă de bani" şi promiţând vânzarea unui imobil." şi că "Până şi cel mai înverşunat adversar al inculpatului, H., după ce împarte suma pe luni calendaristice ajunge la suma de 1500 euro pe lună şi recunoaşte că este modică."
Nici această apărare nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, nu se contestă activitatea desfăşurată de inculpat şi faptul că aceasta nu a fost plătită, iar pe de altă parte, plata din contractul de asistenţă juridică, indiferent că este o sumă mare sau una modică, trebuie negociată de ambele părţi, avocat şi client.
Prin urmare, toate susţinerile apelantului inculpat A. nu sunt pertinente sub aspectul obiectiv al acuzaţiilor, de vreme ce s-a stabilit că, la momentul semnării, contractul de asistenţă juridică seria x nr. x, având nr. 19503 din data de 23.05.2017, nu avea completate toate elementele esenţiale, ulterior fiind completat unilateral de către inculpat şi pus în executare silită.
În raport de cele prezentate anterior şi în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că fapta săvârşită la data de 23.05.2017, de către inculpatul A., de profesie avocat, constând în adăugirea, în cuprinsul înscrisului reprezentat de contractul de asistenţă juridică cu seria x nr. x, contract având numărul 19503/23.05.2017, înscris semnat în alb de către B., a următorului conţinut: "consultanţă juridică permanentă (regim juridic fondatori). Recunoscând caracterul complex, continuu şi îndelungat (sine die al serviciilor) oferite clientului, părţile stabilesc de comun acord următoarele: stabilesc valoarea serviciilor juridice fixând onorariul global, prevăzut la art. 2 (182.000 de euro, n.n.). Onorariul se va achita eşalonat, până la data de 01.01.2019, dar nu mai târziu de 30.06.2020. Contractul încetează la data reintegrării clientului în drepturile de fondator al C., fie prin neachitarea onorariului la termen", înscris falsificat ce a fost folosit la data de 30.07.2020 în vederea producerii unei consecinţe juridice (declanşarea executării silite, împotriva Uniunii Fundaţia augusta, în dosarul execuţional nr. x/2020 al S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, din Timişoara), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., ale cărei elemente constitutive au fost corect şi pe larg prezentate de prima instanţă, astfel că nu vor mai fi reluate.
Sub acest aspect, apelantul inculpat a susţinut că latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată se caracterizează printr-o acţiune de adăugire care să altereze adevărul, respectiv voinţa părţilor; acţiune care trebuie probată printr-un înscris, iar cel mai concludent înscris din această perspectivă este exemplarul contractului deţinut de persoana vătămată, exemplar care nu a fost prezentat niciodată.
Această apărare a apelantului inculpat nu poate fi reţinută întrucât nicio dispoziţie legală nu condiţionează probarea infracţiunii de fals în înscrisuri doar printr-un înscris. Comiterea unei infracţiuni, inclusiv cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prin adăugire, poate fi dovedită prin orice probă administrată printr-un mijloc de probă permis de dispoziţiile procesual penale, aşa cum s-a procedat şi în prezenta cauză. Ar fi de preferat ca o infracţiune de fals să fie dovedită printr-un înscris care se află în posesia persoanei vătămate, însă inculpatul care şi-a propus să comită o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată printr-o acţiune de adăugire este puţin probabil să-i înmâneze persoanei vătămate un exemplar al înscrisului respectiv, iar apoi, pe exemplarul său al aceluiaşi înscris sub semnătură privată, să intervină prin adăugarea unor elemente esenţiale. Faptul că persoana vătămată nu a fost în măsură să prezinte exemplarul său de pe contractul de asistenţă juridică nu poate conduce la concluzia inexistenţei alterării, aşa cum inculpatul pare a sugera.
Nici împrejurarea că martorii audiaţi confirmă faptul că onorariul (182.000 euro) este expresia unui volum impresionant de prestări desfăşurate de-a lungul mai multor ani nu prezintă vreo relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunii, atât timp cât activitatea desfăşurată de inculpat în calitate de avocat nu a fost contestată de persoana vătămată. Persoana vătămată a contestat existenţa unei negocieri cu privire la obiectul contractului (în sensul că activitatea desfăşurată de inculpat în calitate de avocat s-a realizat în cadrul unor dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată sau s-a materializat în activităţi administrative, de consultanţă juridică permanentă, aşa cum susţine apelantul inculpat), la onorariu şi la penalităţile de întârziere, iar la momentul semnării contractului a susţinut că aceste elemente esenţiale nu erau inserate în înscrisul pe care l-a semnat. Tocmai aceste elemente au făcut obiectul analizei în cadrul infracţiunii de fals prin adăugire şi nu absenţa activităţii desfăşurate de inculpat. Altfel spus, pentru existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este suficient să se constate lipsa de corespondent în realitate a menţiunilor privind obiectul contractului, onorariul şi penalităţile de întârziere şi nu realitatea activităţii prestate.
Totodată, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că fapta săvârşită de către inculpatul A., constând în aceea că la data de 30.07.2020 a declanşat executarea silită, în calitate de creditor, în dosarul execuţional nr. x/2020, înregistrat la S.C. P..E.J. D. şi Asociaţii, împotriva Uniunii Fundaţia augusta, în calitate de debitor, prin invocarea titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, înscris despre care ştia că este falsificat, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust (pretinderea existenţei unei creanţe cu o valoare de peste 1 milion de euro, sumă ce includea şi penalităţile), executare care nu a mai continuat ca urmare a plângerii penale formulate de Uniunea Fundaţia augusta, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ale cărei elemente constitutive au fost corect şi pe larg prezentate de prima instanţă, astfel că nu vor mai fi reluate.
În concluzie, solicitarea inculpatului de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., cu privire la infracţiunea de înşelăciune săvârşită în forma tentativei nu este fondată.
Apelantul inculpat a mai arătat că instanţa a desfiinţat absolut pe nedrept contractul de asistenţă juridică nr. x/23 mai 2017, inclusiv din perspectiva obiectului, ducând în derizoriu temeinicia şi legalitatea prestaţiilor juridice de-a lungul celor aproximativ 9 ani, dar şi şansa sa de a-şi recupera contravaloarea acestora.
Conform art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanţa trebuie să se pronunţe cu privire la "desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris".
În ceea ce priveşte desfiinţarea înscrisurilor în cadrul procesului penal, Înalta Curte reţine că aceasta este o măsură care are ca scop restabilirea, de către organele judiciare, a ordinii încălcate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, prin înlăturarea, în tot sau în parte, dintre înscrisurile producătoare de efecte juridice a celor falsificate şi, în raport de această natură, măsura desfiinţării nu se poate referi decât la înscrisul ca instrumentum probationis, iar nu ca act juridic (negotium juris).
În privinţa temeiului de drept prin care se dispune desfiinţarea unui înscris, acesta este dat de dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., potrivit cu care "dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanţă cu privire la rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei".
Constatând existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin adăugarea elementelor esenţiale vizând obiectul, onorariul şi penalităţile de întârziere, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen. şi a dispus desfiinţarea înscrisului falsificat, respectiv a contractul de asistenţă juridică nr. x/23.05.2017, cu seria x nr. x, situaţie în care nici această apărare a apelantului inculpat nu este fondată.
***
Faţă de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 282/PI din data de 28 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe apelantul-inculpat A. la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 282/PI din data de 28 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe apelantul-inculpat A. la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 04 februarie 2025, prin punerea deciziei la dispoziţia inculpatului, persoanei vătămate şi a Ministerului Public, prin mijlocirea grefei instanţei.