Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114/2024, din data de 30.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Ungaria.
În baza art. 109 alin. (1) cu ref la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x de Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda pe numele persoanei solicitate A., precum şi predarea persoanei solicitate către autorităţile competente ale statului emitent.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se facă sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În baza art. 104 alin. (11) ultima teză şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului emitent pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului emis în baza prezentei.
S-a revocat măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea nr. 101 din 12.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2024 şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în data de 11.12.2024, 24 ore.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, curtea de apel a reţinut că prin sesizarea formulată în dosarul nr. x/2024 din 12.12.2024, înregistrată la instanţa sub nr. x/2024 la 12.12.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A., faţă de care autorităţile judiciare maghiare au emis un mandat european de arestare la data de 02.12.2024 în vederea predării acestuia către statul solicitant, din cuprinsul semnalării rezultând că autorităţile judiciare din Ungaria au emis un mandat de arestare în lipsă pe numele persoanei solicitate, în cadrul procesului penal desfăşurat în Ungaria.
La termenul de judecată din 12.12.2024, prin încheierea nr. 101/2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, al Curţii de Apel Alba Iulia, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A. şi în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost luată faţă de persoana solicitată A., măsura controlului judiciar pe durată de 30 de zile începând cu data de 12.12.2024 până la data de 10.01.2025 şi impuse obligaţiile prevăzute de art. 215 alin. (1) C. proc. pen., conform dispozitivului, iar în baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a impus persoanei solicitate ca, pe timpul controlului judiciar, să nu depăşească limita teritorială a judeţului Alba, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea ordonanţei de reţinere emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 11.12.2024 în dosarul nr. x/2024
La termenul de judecată din 12.12.2024 s-a amânat judecarea cauzei la data de 30.12.2024, dată pentru care s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar traducerea în limba română a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este întemeiată, reţinând că pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, a fost emis de către autorităţile judiciare maghiare mandatul de arestare din 14.11.2024, în baza căruia a fost emis la data de 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x, de către Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda, mandatul european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.
În mandatul european de arestare s-a reţinut că vizează cercetarea din dosar infracţiunea de spălare de bani în valoare deosebit de mare, săvârşită printr-un act infracţional, prevăzută de articolul 399, alin. (2) şi calificată conform alin. (6), lit. â) din Legea numărul C din anul 2012 privind C. pen. maghiar şi infracţiunea de delapidare în valoare deosebit de mare, săvârşită printr-un act infracţional prevăzută de articolul 372, alineatul (I) şi calificată conform alin. (5), lit. a) din C. pen. maghiar.
În fapt, s-au reţinut că persoana în cauză, cetăţeanul român A. fiind şofer angajat la societatea cu răspundere limitată românească RAC Spedition S.R.L., a încărcat în data de 24 iulie 2024 în ansamblul vehicul format din vehiculul tractor având numărul de înmatriculare x pe care îl conducea şi remorca având numărul de înmatriculare x ataşat acestuia, un număr de 49 europaleţi de articole tehnice marca x de la firma B. din Duisburg, în scopul de a le transporta pe acestea la adresa C.. S-a menţionat că, potrivit datelor actuale, valoarea încărcăturii de mai sus a depăşit 50.000.000,- HUF, însă nu a depăşit 500.000.000,- HUF, stabilirea valorii exacte aflându-se încă în curs de determinare. S-a menţionat că în data de 27 iulie 2024 ora 11:22, A. a dat declaraţie cu conţinut neadevărat prin Centrul de Primire Apeluri, când a afirmat că în perioada 26 iulie 2024 ora 22:30 şi 27 iulie 2024 ora 11:00- timp în care el dormea în vehiculul tractor la locul de odihnă din D. - autori necunoscuţi au sustras din remorca ataşată vehiculului tractor întreaga încărcătură, 34 paleţi de articole tehnice marca x, în remorcă rămânând doar 15 paleţi. S-a arătat că declaraţia lui A. - în urma declaraţiilor date de martori, listele de apeluri şi datele furnizate de sistemul naţional pentru Taxe de Drum (NUSZ) şi sistemul de supraveghere a drumurilor publice (VEDA) - s-a adeverit a fi neadevărată.
În baza datelor procedurii s-a constatat că după ce a intrat în Ungaria prin Hegyeshalomnal, A. s-a dus la depozitul din Torokbalint, în data de 26 iulie 2024 la ora 10:09 a intrat pe raza depozitului şi a cumpărat biletul necesar pentru intrare la societatea cu răspundere limitată E.. (depozitul numărul 4). Anterior A. l-a sunat la telefon pe suspectul F., rugându-l ca în schimbul unei contraprestaţii materiale în cuantum de 2.500, EUR, să-l ajute să valorifice încărcătura de mai sus.
Suspectul F. s-a interesat la mai multe persoane, după care a aranjat ca A. să se întâlnească cu o persoană având prenumele de G., cu care s-au şi înţeles în materia şi condiţiile vânzării-cumpărării. Dincolo de găsirea cumpărătorului şi mediere, F. a mai contribuit şi la înstrăinarea mărfii provenite din infracţiune, la modul că a ajutat la descărcare mărfii din vehiculul lui A., reambalarea mărfii şi transportul mărfii de pe raza Depozitului până la Debrecen. F., angajaţii E.. şi alţii deocamdată necunoscuţi l-au aşteptat pe A. la depozitul numărul 4, iar după sosirea vehiculului tractor vehicul şi a remorcii, A. a tăiat cu un cleşte de forţă sigiliul de pe uşa remorcii, după care F. şi alte persoane au introdus cu stivuitor marfa în depozit, acolo au reambalat-o, iar apoi au încărcat marfa în autoutilitarele tip x având numărul de înmatriculare x, tip x având numărul de înmatriculare românesc x şi de tip x având numărul de înmatriculare românesc x. A. a părăsit raza Depozitului în data de 26 iulie 2024 ora 12:47.
F. a organizat transportul încărcăturii din Depozitul din Torokbalint în imobilul din Debrecen, al numitului H., de unde persoana având prenumele de G. s-a îngrijit de transportul în continuare a acesteia încă din aceeaşi zi, respectiv a doua zi.
A reţinut instanţa că faptele menţionate în mandat, se regăsesc în C. pen. român în infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este aceea a închisorii de 7 ani.
La data de 09.12.2024 a fost introdusă o semnalare de către Biroul SIRENE naţional din Ungaria privind mandatul european de arestare emis la data de 02.12.2024 pe numele persoanei solicitate A..
A reţinut prima instanţă că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, iar în faţa Curţii de Apel Alba Iulia persoana solicitată nu a ridicat obiecţii privind identitatea. Prezentă personal la termenul din data de 30.12.2024, persoanei solicitate i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 i s-au adus la cunoştinţă persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa fiind audiată conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 şi a precizat că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminate şi în legislaţia română, respectiv infracţiunea de delapidare prev de art. 295 alin. (1) C. pen. pentru care legea prevede pedeapsa maximă de 7 ani închisoare. Totodată, s-a arătat că nu au fost identificate motive de refuz obligatoriul sau facultativ a executării mandatului european de arestare din cele prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004; nu există motive de amânare a predării, persoana nefiind cercetată în vreun alt dosar pe teritoriul statului român şi nu există condamnări la pedeapsa închisorii în ce o priveşte.
Cât priveşte poziţia persoanei solicitate, aşa cum a rezultat din declaraţia dată, (aceasta se opune predării întrucât nu recunoaşte faptele iar din concluziile formulate de apărătorul ales a rezultat că pe lângă poziţia de nerecunoaştere există şi o nemulţumire faţă de modalitatea de instrumentare a dosarului de autorităţile maghiare, susţinând apărătorul ales că persoana solicitată nu a mai fost contactată de autorităţile maghiare de la momentul la care a dat declaraţii şi a părăsit teritoriul maghiar), instanţa a constatat că în fapt opoziţia se bazează pe nerecunoaşterea faptelor şi nu se invocă niciun motiv de nerecunoaştere, fie dintre cele obligatorii fie dintre cele facultative, aşa cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din legea 302/2004 rep. şi nici nu a ridicat persoana solicitată obiecţii privind identitatea.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009, precum şi prevederile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, din care rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, instanţa de fond a considerat nefondate susţinerile persoanei solicitate, toate acestea urmând a fi analizate de către organele judiciare ale statului solicitant.
S-a mai reţinut că, aşa cum rezultă din fişa de cazier a persoanei solicitate dar şi din susţinerile acestuia, nu are antecedente, neexistând vreo hotărâre pronunţată în ce-l priveşte şi nici nu are calitate de suspect sau inculpat în vreun alt dosar instrumentat de autorităţile române, astfel că s-a constatat că nu există motive de amânare a predării.
Totodată, s-a menţionat că, dat fiind dispoziţiile legale incidente şi natura prezentei cauze, respectiv punerea în executare a mandatului european de arestare, reţinând prevederile art. 104 alin. (7), alin. (11) ultima teză din Legea 302/2004, în condiţiile în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate, în vederea predării.
Concluzionând, prima instanţă a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, dispunând admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x de Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, predarea persoanei solicitate către autorităţile competente ale statului emitent, precum şi arestarea acesteia, în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului emitent pe o durată de 30 de zile.
*****
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, prin apărător ales.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 13.01.2025, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 21.01.2025.
Prin motivele de contestaţie formulate, în esenţă, apărarea contestatorului persoană solicitată A. a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare din Ungaria, respingerea solicitării de predare şi revocarea măsurii arestării preventive, menţionând că persoana solicitată nu a mai fost judecată sau condamnată anterior pentru nicio faptă penală, are o conduită ireproşabilă în familie şi societate; a sesizat chiar contestatorul săvârşirea faptei, fiind vorba de o spargere a camionului său, a cooperat pe deplin cu autorităţile maghiare; a predat de bună voie dispozitivele telefonice şi informatice; este dispus să participe la orice solicitare sau procedură, fără să fie arestat, se va deplasa la autorităţile maghiare pentru declaraţii, apreciind că este absurd să fie predat în stare de arest preventiv în condiţiile în care cooperează pe deplin şi nu are profilul unui infractor. A mai menţionat apărarea contestatorului că în opinia sa este un mod abuziv şi ilegal de lucru al autorităţilor maghiare, fără ca persoana solicitată să aibă absolut niciun fel de vină, bunurile dispărute având suficiente elemente de identificare pentru a fi găsite.
Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 21.01.2025, s-au luat concluziile formulate de apărarea contestatorului şi de reprezentantul Parchetului, acestea fiind redate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
În cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanţă a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu solicitarea autorităţilor judiciare din Ungaria de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x de Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda pe numele persoanei solicitate A., ca urmare a emiterii la data de 14.11.2024 de către autorităţile judiciare maghiare a mandatului de arestare, persoana în cauză fiind urmărită internaţional în vederea efectuării de cercetări de către autorităţile judiciare ale statului solicitant, conform mandatului european de aretare aflat la dosar.
Astfel, fără a relua situaţia de fapt reţinută în cauză în cuprinsul hotărârii primei instanţe, Înalta Curte constată că din mandatul european de arestare rezultă că s-a solicitat predarea contestatorului persoană solicitată A. în vederea efectuării de cercetări pe teritoriul Ungariei, respectiv pentru infracţiunea de spălare de bani în valoare deosebit de mare, săvârşită printr-un act infracţional, prevăzută de articolul 399, alin. (2) şi calificată conform alin. (6), lit. â) din Legea numărul C din anul 2012 privind C. pen. maghiar şi infracţiunea de delapidare în valoare deosebit de mare, săvârşită printr-un act infracţional prevăzută de articolul 372, alineatul (I) şi calificată conform alin. (5), lit. a) din C. pen. maghiar.
Analizând actele dosarului, se constată că, în mod judicios prima instanţă a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., reţinându-se că în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
Similar primei instanţe, Înalta Curte constată că raportat la infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminate şi în legislaţia română, respectiv în infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este aceea a închisorii de 7 ani.
În cauză, persoana solicitată A. a declarat în faţa instanţei de fond că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Ungaria şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii. În esenţă, aşa cum s-a arătat şi prin contestaţia formulată în cauză, persona solicitată nu este de acord cu predarea sa în stare de arest, apreciind solicitarea autorităţilor maghiare ca fiind ilegală şi abuzivă, în condiţiile în care a colaborat cu autorităţile, are o conduită ireproşabilă în familie şi societate, nu a mai fost judecată sau condamnată anterior pentru nicio faptă penală; a sesizat chiar contestatorul săvârşirea faptei, existând şi o nemulţumire faţă de modalitatea de instrumentare a dosarului de către autorităţile maghiare.
Toate aceste motive invocate de apărarea contestatorului nu constituie vreun motiv de refuz al executării mandatului ori de amânare a predării şi nu pot conduce prin ele însele la admiterea contestaţiei, rolul instanţei de judecată în această procedură rezumându-se la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
În cauză, în acord cu prima instanţă, din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată şi nici nu au fost ridicate obiecţiuni privind identitatea, iar împrejurarea că persoana solicitată nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, nu constituie motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
În ceea ce priveşte critica vizând faptul că s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, apărarea solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi menţionând că persona în cauză este dispusă să participe la orice solicitare sau procedură, fără să fie arestată, urmând a se deplasa de bună voie la autorităţile maghiare pentru declaraţii, etc., Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente în materie, care prevăd că în situaţia în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Aşadar, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În consecinţă, mandatul european de arestare fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea şi predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal prin sentinţa contestată s-a dispus arestarea, pentru 30 de zile, urmând ca predarea contestatorului să se realizeze în conformitate cu dispoziţiile legale.
Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Ungaria la data de 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x de Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de punere în executare a mandatului şi de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Ungaria, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, precum şi de arestare a persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, fiind aşadar legală şi temeinică, iar contestaţia de faţă neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 114/2024, din data de 30.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 114/2024, din data de 30.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2025.